Video Care ar fi fost riscurile pentru România dacă s-ar fi aplicat planul de pace ruso-american
Preşedintele României a participat online la reuniunea extraordinară a liderilor blocului comunitar pe problema Ucrainei. Nicuşor Dan a cerut găsirea unor soluţii concrete pentru continuarea sprijinului pentru Kiev şi a accentuat legătura directă între securitatea Ucrainei şi cea a regiunii în ansamblu, care pare să fi fost omisă din planul de pace conceput de europeni. Ulterior, şeful statului a convocat o şedinţă CSAT, în care a fost adoptat strategia de apărare naţională.
Statul român trebuie să fie pregătit pentru gestionarea riscurilor unui conflict armat de amploare şi de lungă durată în apropierea graniţelor - e una dintre concluziiile şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
Accelerarea revitalizării industriei de apărare e unul dintre obiectivele declarate, iar CSAT a aprobat şi programul de achiziţii militare prin instrumentul financiar al UE, SAFE, care ne acordă peste 16 miliarde de euro.
75% merg la achiziţii iar 25% la constructia de autostrăzi de importanţă strategică. Din raţiuni de "securitate şi suveranitate", se arată în document, între 50% şi 100 % din producţia de armament trebuie să fie făcută în ţară. Am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich.
Analiza lui Marius Ghincea
Marius Pancu: Vreau să pornim de la concluziile acestea ale ședinței CSAT și apoi ne întoarcem la planul de pace, pentru că acolo e foarte multă carne de dezbătut. Ați fost una dintre vocile foarte critice la adresa documentului pe care l-am văzut inițial pus în dezbatere publică. Ce aduce nou această ședință CSAT? Vi se pare că rezolvă ceva, clarifică ceva, de pildă conceptul acela de independență solidară, despre care am tot vorbit?
Marius Ghincea: Rămâne de văzut dacă se rezolvă ceva. Momentan, Administrația Prezidențială nu a prezentat noul draft final al documentului. Așteptăm să-l trimită Parlamentului până miercuri și deci sperăm să fie și public pentru a vedea ce s-a schimbat în conținutul textului. Dar vreau să notez un aspect foarte important care diferențiază această administrație de administrațiile precedente. Aceea că este pentru prima dată în istoria României când o strategie națională de apărare a fost pusă în dezbatere publică, în care am avut o dezbatere publică substanțială, cu mulți actori din societatea civilă care s-au exprimat public, care au venit cu sugestii, cu recomandări, cu idei pentru îmbunătățirea strategiei.
Foarte multe dintre ele extrem de constructive și chiar astăzi am primit un e-mail de la un general care lucrează în cadrul administrației prezidențiale, în care mi s-a mulțumit și mie, presupun că și altora, pentru contribuțiile aduse în această perioadă de dezbatere publică. Deci așteptăm și noi să vedem care sunt schimbările din strategie, dar simplul fapt că s-au luat în considerare idei din afara administrației prezidențiale și că am avut o consultare publică este ceva inovativ și de bun augur pentru democrația românească.
Marius Pancu: La nivel retoric, la formulările acestea mă întorc. Independență solidară, dar și aceasta din rațiuni de securitate și suveranitate. Vă spun ceva? Vă arată în vreun fel vreo tendință a administrației prezidențiale de a mulțumi și capra, și varza?
Marius Ghincea: E posibil, adică această schimbare retorică s-ar putea să semnalizeze, nu avem evident niciun fel de certitudini, dar ar putea să semnalizeze dorința președintelui de a face anumite compromisuri, de a construi niște poduri către electoratul de dreapta radicală sau către anumite elite din partea sferei de dreapta radicală, AUR, POT, SOS, care se aliniază cu alte mișcări politice pe care dânsul le-a făcut în ultimele luni. Fie că vorbim de mers la mănăstiri în munți frecventate mai degrabă de oameni conservatori sau de extremă dreapta, fie că vorbim de un interviu oferit unei televiziuni de știri, care aparține acestei sfere mai degrabă de extremă dreapta. Îmi pare să fie parte a unei strategii politice.
Nu știm în ce măsură este coerentă, cât de mult efort va pune preşedintele în această direcție, dar avem indicii care să ne facă să credem că și retorica legată de Securitatea Națională, conceptul strategic introdus în strategia de Securitate Națională, s-ar putea să fie parte a unei strategii politice mai mari de a construi poduri sau de a face anumite compromisuri pentru a recupera o parte din votanții AUR sau pentru a realiza un fel de consens național, dar în acest moment e poate prea devreme pentru a putea ști foarte clar despre ce este vorba.
În bula aceasta populistă-extremistă pe care o urmăresc cu atenție și preocupare ca să vedem care sunt ideile și acolo, programul acesta SAFE e văzut ca o îndatorare pe viață a tuturor românilor și că de fapt sigur nu e un lucru bun că luăm banii ăștia europeni pentru că ne facem sclavii celor de la Bruxelles. Cât de bine vi se pare explicat în momentul acesta programul SAFE și care e potențialul lui de a exploda în mod negativ tot în zona aceasta de populism extremist?
Marius Ghincea: În primul rând vreau să spun că cel puțin din perspectiva analitică și a politicii publice din spate, programul SAFE nu este o subordonare a României față de Bruxelles sau față de orice altă capitală. Este de fapt o oportunitate imensă pe care România o are și de care se poate bucura pentru a-şi reclădi o instituție de apărare care a fost abandonată în ultimii 35 de ani. Iar din punctul acesta de vedere, nici guvernul care are atribuția principală în această privință, dar nici președintele nu au explicat exact despre ce este vorba cu acest program SAFE, de care beneficiază nu doar România, ci toate statele europene în funcție de programele pe care le-au transmis către Bruxelles.
Și cel mai important și cred că este important de pus o enfază aici este că da, sunt bani de împrumut, dar sunt bani de împrumut cu o dobândă foarte, foarte mică. Mult mai mică decât ar putea România să se împrumute. Și bani de care România are nevoie în acest moment pentru a reclădi o industrie de apărare pentru interesul nostru național.
Pentru apărarea suveranității noastre naționale, așa cum ați menționat și anterior, în sensul în care nu ne putem baza doar pe alții pentru a ne asigura securitatea națională, dar pentru a putea să ne asigurăm apărarea națională și capacitatea de descurajare, trebuie să avem și cu ce să luptăm, cu ce să descurajăm.
Și aici avem nevoie de o reclădire a industriei de apărare. Și fără bani, și fără parteneriate internaționale nu se poate. Desigur, asta nu garantează că dacă avem bani, avem și rezultate. Avem exemplu negativ, din păcate, al PNRR-ului, în care am avut și mult mai mulți bani, dar incompetența guvernamentală și diversele grupuri de interese din țară au făcut ca multe din jaloanele PNRR-ului să eșueze.
Este foarte posibil că acest lucru să se întâmple și cu programul SAFE, dar în același timp trebuie să recunoaștem că este o oportunitate pentru a reclădi o industrie de apărare care să ne permite nouă să ne apărăm securitatea națională, dar și să contribuim la securitatea comună a NATO și a Uniunii Europene. Pentru că dacă ceilalți au obligația de a ne veni în ajutor în caz de nevoie, și noi avem obligație de a veni în ajutorul altora dacă aceștia au nevoie.
Marius Pancu: Acum despre suveranitatea Ucrainei, care a fost în pericol de implozie în aceste zile, mă uit pe planul de pace revizuit al europenilor împreună cu americanii după discuțiile de la Geneva. Și am două puncte pe care aș vreau să le luăm în discuție pentru început și o să vă rog să mi le traduceți. Primul punct, suveranitatea Ucrainei urmează să fie reconfirmată. Și apoi când vine vorba despre teritorii, mai e un punct care spune așa: Ucraina se va angaja să nu își recupereze teritoriul suveran ocupat prin mijloace militare. Negocierile privind schimburile teritoriale vor începe de la linia de contact. Ce înseamnă asta?
Marius Ghincea: Înseamnă foarte simplu o schimbare de framing, de formulare a modului în care discutăm despre teritoriile ocupate în acest moment de Federația Rusă. În draftul anterior prezentat pe surse de presa americană, vorbeam practic de o recunoaștere de facto, care e puțin bizară în dreptul internațional, a teritoriilor ocupate. Recunoașterea într-un mod sau altul că Federația Rusă are dreptul de a sta în acele teritorii.
Pe când, în această nouă versiune a draftului, doar există o asigurare că Ucraina nu va încerca să recupereze teritoriile ocupate, ilegal, conform dreptul internațional, prin forță, ci prin negocieri diplomatice. Ceea ce înseamnă că europenii și Ucraina nu recunosc legitimitatea sau legalitatea unor potențiale anexări a teritoriului ocupat în acest moment de Federația Rusă, și lasă fereastră deschisă pe viitor pentru o recuperare a acestor teritorii, în cazul în care situația politică-diplomatică o permite.
Este o schimbare de framing, de interpretare extrem de importantă, pentru că în loc de a recunoaște ceea ce Federația Rusă a ocupat, practic deschidem o fereastră de oportunitate ca în viitor să recuperăm prin alte căi pașnice, ceea ce evident Federația Rusă ocupă în acest moment în mod ilegal. Deci sunt niște distincții importante, iar acest nou drapt european schimbă foarte mult direcția, liderii europene au dovedit și acum, și în ultimele luni, că au capacitatea de a schimba puțin situația în favoarea propriilor interese. Pentru că, dacă ne amintim, și europenii erau, și Ucraina în februarie, în martie, la începutul anului, erau într-o situație extrem de dezolantă, extrem de negativă în ceea ce privește interesele strategice cu privire la viitorul conflictului din Ucraina.
Dar, în câteva luni, europenii au reușit să schimbe poziția Statelor Unite și, practic, să aibă o poziție mult mai avantajoasă având în vedere interesele noastre și ale Ucrainei. Acum s-au grăbit și au venit cu acest plan în contrapondere cu planul original, care nu a fost respins direct de către partea americană. De altfel, Donald Trump a spus că planul inițial prezentat public nu este ultimul cuvânt pe care-l are de spus, iar americanii par să fie destul de deschiși acestui plan.
Faptul că Kremlinul deja se poziționează critic sau împotriva acestui al doilea plan european arată că, de fapt, nu avea niciun interes de a avea o pace în termeni just, doar voia să pună Ucraina într-o situație extrem de dificilă, dar europenii s-au dovedit a fi extrem de perspicace și, în ciuda tuturor criticilor pe care și eu și alții le aruncăm la adresa liderilor europeni, europenii reușesc, repetat, cu resurse limitate, fără putere militară similară cu cea a Statelor Unite, să schimbe puțin termenii și condițiile situațiilor cu care se confruntă și să ajungă într-un context mult mai favorabil.
Marius Pancu: Se poate mai bine de atât decât planul acesta elaborat acum de europeni?
Marius Ghincea: Da, se poate mult mai bine decât atât, dar depinde de două lucruri. Depinde de capacitatea Europei de a se mobiliza și de a livra economic și militar Ucrainei și de o schimbare de poziție din partea Statelor Unite.
Dacă Statele Unite și-ar schimba poziția economică și militară, dacă ar reîncepe să livreze echipamente militarei Ucrainei fără să ceară europeanilor și fără să le plătească, dacă ar continua să adopte poziția politică și diplomatică pe care a avut-o administrația Biden, atunci impresia mea este că împreună cu tarifele sau sancțiunele secundare aplicate unor companii din India sau din China, ar putea să aibă un impact mult mai mare de a forța mâna Moscovei de a face compromisuri mai substanțiale și de a avea o pace mult mai justă, care să garanteze niște norme internaționale fundamentale pentru securitatea noastră națională, nu doar a Ucrainei, aceea că nu putem să schimbăm legitim granițele unui stat pe cale armată, prin agresiune, și că în general nu se poate accepta ca un stat suveran să intre sub tutelă.
Pentru că, spre exemplu, în varianta inițială acestui pact de pace, vorbeam de un Consiliu de pace care era echivalentul punerii Ucrainei sub o tutelă. A lipsit Ucraina de suveranitate, de capacitatea Ucrainei de a-și decide singură soarta și ar fi avut un Consiliu internațional condus de Donald Trump care ar fi dispus cu privire la Ucraina, ceea ce evident ar fi negat întreg principiul de suveranitate.
Marius Pancu: Apropo de securitatea noastră națională a României, în versiunea ruso-americană a planului de pace, cu acea recunoaștere bizară din punct de vedere al dreptului internațional de care pomeneați. O recunoaștere de facto a controlului asupra teritoriilor ocupate de către Rusia și aici ne referim inclusiv la Crimeea. Ce ar fi însemnat asta pentru România?
Marius Ghincea: În primul rând vrei să nuanțăm, să spunem că în dreptul internațional recunoașterea, conceptul de recunoaștere se referă în special la recunoașterea legală. Nu poți să recunoști de facto. Recunoașterea este un act politic și juridic prin care recunoști de jure. Iar în ceea ce privește o recunoaștere de facto, ca să folosim aceleași limbaj, cum e la Crimeea, cum e la teritoriile ocupate din Estul și Sud-Estul Ucrainei, pentru România ar fi fost fatidic, extrem de riscant din punct de vedere al securității, din mai multe motive.
În primul rând pentru că securitatea noastră economică depinde din multe puncte de vedere de libertatea circulației maritime în Marea Neagră. Comerțul nostru internațional depinde într-o bună măsură de capacitatea noastră de a exporta prin Marea Neagră. O situație favorabilă Federației Ruse în Marea Neagră și controlul unei lărgi părți a litoralului ucrainean de către Federația Rusă securitatea ar fi însemnat că menținem continuu o stare de insecuritate și de incertitudine cu privirea la în Marea Neagră.
Al doilea punct este legat de securitatea energetică. În următorii 10-15 ani, energia, hidrocarburile, petrolul, gazele pe care România intenționează să le folosească, să le exploateze, vin din Marea Neagră. Avem niște rezerve de gaze și de petrol în Marea Neagră, pe care acum începem să le exploatăm și cu care vrem să ne asigurăm independența energetică pentru următorii 10-15 ani.
Ori dacă situația din Ucraina se încheie în termeni favorabili Federației Ruse, atunci avem riscul de securitate din ce în ce mai mare cu privirea la exploatarea acestor rezerve petroliere și de gaze din Marea Neagră, pentru că ne putem trezi oricând cu atacuri hibride, cu omuleți verzi care apar pe platformele petroliere românești din Marea Neagră și pot să producă pagube. Putem să avem submarine care accidental distrug niște infrastructuri energetice care ne lasă pe noi fără independența energetică de care avem nevoie și în același timp și cu costuri imense. Deci din punctul acesta de vedere avem și un risc, un pericol chiar semnificativ din perspectiva energetică.
Iar al treilea element extrem de important legat de securitatea noastră națională este că cu cât Federaţia Rusă este mai aproape de granițele noastre și ale Republicii Moldova, cu atât pe termen mediu și lung, securitatea acestor granițe devine o întrebare deschisă.
În special în ceea ce privește Republica Moldova, unde avem peste un milion de cetățeni români care locuiesc în acest stat, unde avem legături culturale și lingvistice, dar și interese legate, spre exemplu, de gurile Dunării, care sunt o cale de acces extrem de importantă pentru economia și securitatea națională. Ori dacă Federația Rusă este atât de aproape de granițele României și de gurile Dunării, atunci asta ridică niște dileme existențiale pentru planificatorii din viitor care trebuie să stabilească strategia de apărare, strategia de descurajare și așa mai departe.
Marius Pancu: Acum, după un weekend în care europenii au fost forțați să fie din nou pompierii de serviciu și în care au apărut și aceste dezvăluiri despre felul în care a fost elaborat acel plan de pace care a dinamitat cancelariile occidentale, vă întreb dacă vă e clar care a fost miza acestuia, de ce americanii au acceptat așa ceva, cum de se poate întâmpla din nou și din nou această forțare și asumare de poziții maximaliste de către Washington, poziții maximaliste ale Moscovei.
Marius Ghincea: Nu mă gândesc foarte clar în acest moment dacă acordul sau planul inițial care a fost scurs către Axios, către această platformă americană a fost agreat pe deplin de partea americană sau dacă partea rusă prin diverse strategii a scurs această informație, acest plan către presa americană, tocmai pentru a pune presiune pe partea americană care a fost prinsă cu un pas greșit și practic să pună presiune pe administrația americană să accepte ceea ce probabil administrația chiar și în condițiile pe care o știm de la Washington, probabil nu ar fi fost dispusă să le accepte cu totul.
Iar asta se vede deja din reacțiile inițiale. Pentru că, spre exemplu, secretarul Rubio a transmis mesaje contradictorii. Una spunea în fața senatorilor americani, alta spunea în public. Evident, liderii politici americani voiau să-și salveze și reputația, să nu creadă lumea că au fost luați de proști de partea rusă.
Dar e foarte probabil în acest moment că acest prim plan care a fost scurs către presa americană să fi fost, de fapt, partea unei strategii comunicaționale de media a Federației Ruse, astfel încât să prindă administrația americană într-un pas anapoda și să forţeze o mișcare în negocierile bilaterale care să fie contraproductivă din perspectivă europeană. Și tocmai de aceea este atât de bine că Ucraina și europenii au putut să se miște foarte rapid și să vină cu un contraplan.
Marius Pancu: Doar că ultimatumul lui Trump și tweet-urile acelea, mă rog, postările pe Truth Social, că nu mai e vorba de Twitter acolo, au venit după ce planul acesta apăruse în presă. Deci măcar aș fi putut președintele să citească scurgerile de informații de pe Axios. Și atunci vă întreb dacă aveți senzația în vreun fel, sigur, în vreun fel analitic, că această grabă a președintelui Donald Trump are vreo legătură și cu politica internă și cu scandalurile interne în care e implicat ca o mutare a atenției dinspre dosarele Epstein, de exemplu, sau dinspre ruptura MAGA spre altceva, spre situația internațională.
Marius Ghincea: O astfel de interpretare este plauzibilă din mai multe puncte de vedere, pentru că, da, administrația americană se confruntă în acest moment cu mai multe crize. Dosarul Epstein fiind cel care nu se termina. Avem un vot al Congresului care, practic, a cerut administrației să publice toate materialele probatorii din dosarul Epstein, multe dintre ele, incluzând materialele care le afectează direct pe președintele Trump.
Deci este extrem de plauzibilă o astfel de interpretare. Avem, de altfel, și alte cazuri legate, care ar putea fi interpretate ca fiind motive pentru care administrația americană ar fi vrut să deflecteze atenția către acest subiect extern pentru a evita dezbatările interne. Dar sunt, momentan, doar interpretări pentru că nu avem suficiente indicii sau dovezi care să ne ajute să discriminăm și să tragem niște concluzii.
Dar, da, o astfel de interpretare este mai mult decât plauzibilă și n-ar fi prima administrație americană, n-ar fi primul lider politic care se folosește de manufacturiera sau de construirea unor subiecte externe pentru a defecta atenția de la subiecte mult mai problematice interne.
Marius Pancu: Cum iese Volodimir Zelenski după toată povestea asta, mai ales că avea în spate și scandalul de corupție uriaș?
Marius Ghincea: E o situație mixtă din perspectiva domnului Zelenski. Pe de o parte, mobilizarea aceasta cu mesajele extrem de dramatice, inclusiv prima înregistrare video în fața administrației prezidențiale pe stradă, care ne aduce aminte de primele zile ale războiului, și mobilizarea, coordonarea cu liderii europene arată că rămâne un lider redutabil care se poate mobiliza și poate acționa concertat cu liderii europeni pentru a apăra interesele naționale ale Ucrainei.
Dar, în același timp, este un lider slăbit de multiple crize interne, de lipsire de credibilitate în ceea ce primește reformele necesare pentru a avansa în procesul de aderare la Uniunea Europeană, și faptul că populația, pe de o parte, are încredere și trebuie să rămână solidară cu lider și cu politic pentru a se asigura că războiul nu deviază într-o direcție foarte negativă. Dar, în același timp, se construiește și din ce în ce mai multă neîncredere legată de dorințele autentice ale administrației domnului Zelenski de a face reforme și de a combate corupția, astfel încât să fie îndeplinite condițiile de aderare la Uniunea Europeană.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
