Video Politolog: Două ipoteze după ce Serviciile au eşuat în a opri operaţiunea rusă "Călin Georgescu preşedinte"

Procurorii Parchetului General susţin că Moscova a coordonat, încă din 2022, o reţea complexă, cu site-uri clonă, boţi, reclame mascate, mesaje generate de Inteligenţa Artificială și atacuri cibernetice. Toată desfăşurarea de forţe a fost folosită pentru că un ilustru necunoscut, vândut drept candidat independent, să fie la un pas de a deveni preşedintele României şi să servească intereselor Kremlinului.

La dosar există şi declaraţia unei judecătoare pe care Călin Georgescu ar fi încercat să o recruteze să intre în politică oferindu-i promisiunea că va deveni ministră a justiţiei încă din 2019. Călin Georgescu i-ar fi spus acesteia că va deveni preşedinte în 5 ani.  

Procurorii Parchetului General au descoperit şi manevrele pe care le-a făcut Georgescu pentru a-şi finanţa campania, deşi acesta a susţinut în permanenţă că viralizarea uriaţă făcută coordonat pe TikTok, Telegram şi Facebook a costat zero lei. Nostalgia, curăţenia generală, nemulţumirea universală şi revolta au fost narativele care au fost exploatate pe reţelele scoiale a explicat procurorul general.

Pe Telegram contul central se numea, deloc creativ, propagatorcg. Dar, atenţie, Alex Florența evidențiază faptul că au fost identificate patru companii "cu legături certe cu Federația Rusă" care au derulat acțiuni în timpul campaniei electorale și a alegerilor. Aceste companii se află în clădiri fără simboluri şi există suspiciunea că sediile sunt fictive.

"Unele dintre ele au fost înființate în Federația Rusă. În conducerea și personalul unor companii au fost identificate persoane comune", spune Florența. Principalul colaborator al lui Călin Georgescu a fost Horaţiu Potra, care nu doar că i-a pus la dispoziţie limuzina cu care se deplasa până de curând, dar i-a plătit şi chiria vilei din faţa căreia făcea declaraţii presei. Peste 3.000 de euro pe lună. Potra mai avea o misiune: să-l convinga pe omul de afaceri Frank Timiş, celebru pentru business-urile sale în Africa, să-i acorde un sprijin financiar de 20-35 de milioane de dolari lui Călin Georgescu.

La schimb, cel care se visa preşedinte al României, ar fi redeschis toate minele din România, în special cele de aur, care reprezentau adevăratul punct de interes pentru Timiş. În orice caz, numele lui Horaţiu Potra apare de peste 840 de ori în rechizitoriu. Şeful mercenarilor din Congo se străduia să-şi mărească efectivele, dar numai cu tineri dispuşi să lupte şi să fie capabili să creeze strategii de atac. Stenogramele din dosar arată că la interviurile de recrutare îi întreba: "Cunoşti ambuscade? Ştii să te organizezi?" Şi aici ajungem la acuzaţia principală, aceea de răsturnare a ordinii constituţionale.

Acuzaţia de tentativă de lovitură de stat pentru care Călin Georgescu a fost trimis în judecată i-ar putea aduce de la 10 la 20 de ani de inchisoare. "Suntem în dictatură, într-un stat poliţienesc" a comentat George Simion şi dintr-o dată nu mai simpatizează SUA. "La presiunile Statelor Unite, Guvernul încearcă să compileze dovezi", a declarat acesta pe Facebook. În timp ce avocatul lui Călin Georgescu spune că toate acuzaţiile vor fi demontate în instanţă.

Am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich

Marius Pancu: Ce rezolvă rechizitorul ăsta făcut public? 

Marius Ghincea: Acest rechizitoriu, care este doar unul dintre mai multele dosare care sunt anchetate din diferite parchete, așa cum menționaţi și dumneavoastră, oferă un set semnificativ de dovezi. Rechizitoriul pe care l-am văzut eu are undeva la 300 de pagini, deci va dura ceva până vom putea să citim tot textul. Nu o putem face doar în câteva ore. 

Dar este important să contextualizăm aceste dovezi pe care parchetul le aduce în legătură cu dezbaterea pe care noi ca societate am avut-o încă de la începutul anului și din decembrie anul trecut, când Curtea Constituțională a decis să anuleze alegerile prezidențiale. Și această dezbatere pe care am avut-o în prima parte a anului a fost în jurul a două ipoteze. 

Prima ipoteză era legată de faptul că acțiunile anticonstituționare ale grupării din jurul domnului Georgescu sunt coordonate în special sau formate, conduse în special de rețele neolegionare sau național-conservatoare din România, la care s-au raliat ulterior și actori străini din Federația Rusă. Aceasta era o primă ipoteză. A doua ipoteză în această dezbatere era că acțiunile de destabilizare de anul trecut au fost în principal coordonate de către Federația Rusă și actorii românești au jucat un rol mai degrabă secundar, subordonat acțiunilor conduse de Federația Rusă. 

Ce putem vedea din primele indicii pe care le oferă domnul Procuror General și în acest rechizitoriu prezentat astăzi este că există într-adevăr o rețea de actori neolegionari, de organizații și de oameni cu influență și cu bani care au investit local în sprjinirea acestui candidat, care de altfel avea intenții de a ajunge la putere de mult mai multă vreme. 

Știm că în 2020, spre exemplu, era candidatul desemnat al AUR pentru funcția de prim-ministru. Știm că anterior, în perioada mandatelor lui Traian Băsescu, era propus recurent în funcție de premier sau din alte poziții în alte. Indicele pe care le avem acum par să ne arate că ipoteza 1. Cea în care rețele neolegionare și național-conservatoare din România s-au organizat pentru a captura statul și a destabiliza ordinea constituțională primește susținere semnificativă. Și a doua ipoteză primește un nivel de susținere empirică în aceste dovezi pe care le prezinte domnul Procuror General, dar majoritatea dovezilor legate de o potențială implicare a actorilor străine, în special Federația Rusă, par să fie partea unui alt rechizitoriu, acelui rechizitoriu de la DICOT. Și acela ne va putea oferi cu adevărat dovezile de care am putea avea nevoie pentru a stabili cu certitudine că Federația Rusă a fost sau nu actorul determinant care a încercat să destabilizeze ordinea constituțională din România. 

Dar ceea ce este foarte important din punct de vedere al documentelor și dovezilor prezentate astăzi este că am avut o coabitare sau o colaborare între actori rețele interne de neolegionari și de organizații naționalist-conservatoare și actorii externi care au interesul destabilizării României, care și-au dat mâna pentru a încerca să captureze statul printr-o manevră electorală prin care să ajungă la putere în funcție de președintele la Palatul Cotroceni domnul Georgescu.  

Marius Pancu: Până să ajungem la cel de-al doilea dosar instrumentat acum de DICOT. Am văzut declarațiile, nu neapărat în rechizitoriu, dar am văzut declarațiile Procurorului General spunând cu subiect și predicat că Rusia a fost creierul acestei operațiuni și că Rusia a declanșat războiul hibrid împotriva României. Și atunci vă întreb pe dumneavoastră, cum a putut să treacă pe sub radarul tuturor serviciilor acest lucru și ce măsuri s-ar impune într-o democrație care controlează civil serviciile?

Marius Ghincea: E greu să cred că astfel de operațiuni de amploare, care durează mai mulți ani, care implică rețele întregi de organizații din România, pot să tragă complet neobservat atenției serviciilor de informații. Și aici apar două ipoteze noi. 

Prima ipoteză este că oameni din conducerea serviciilor de informații românești au perceput, au capturat informații, au știut de organizarea unor astfel de operațiuni, dar nu au transmis mai departe către decidenții civili și nu au acționat pentru a limita sau preîntâmpina aceste acțiuni, caz în care vorbim de o trădare în interiorul sistemului, în interiorul serviciilor de informații, iar în acest caz am avea nevoie de o reformă fundamentală a serviciilor de informații.

Iar a doua ipoteză pe care o putem avea este că serviciile de informații au obținut informații, au știut de existența acestor operațiuni, au transmis informația decidenților politici și din instituțiile civile de decizie, pentru că serviciile de informații conform legislației românești teoretic nu pot se decidă, ci decidenții politici în CSAT trebuie se decidă, iar decidenții politici din motive electorale sau de altă natură au decis să nu acționeze, sperând poate să-i instrumentalizeze, să folosească spre propriul beneficiu acțiunile care erau în desfășurare. Iar din punctul ăsta de vedere, ambele ipoteze ar putea să fie plauzibile. Știm, spre exemplu, că lideri ai social-democraților se lăudau că dădeau voturi către actori de extremă-dreapta. Știm că, spre exemplu, Partidul Național Liberal, conform unei investigații de presă, a plătit pentru o campanie pe TikTok a domnului Georgescu. 

Deci, ambele ipoteze sunt valide. Dar ceea ce ne arată este că, în acest moment, statul român, Guvernul României, președintele nou ales, trebuie să ia măsuri pentru reformarea serviciilor de informații, pentru trasarea și identificarea situației exacte. Unde s-a ratat? A fost eroarea sau rateul la nivelul colectării de informații și transmiterei informației de la serviciile de informații către decidenții politici? Sau rateul a avut loc în cadrul instituțiilor politice, în CSAT, unde decidenții politici au decis să nu acționeze, deși aveau informațiile disponibile?

Marius Pancu: Apropo de președintele Nicușor Dan, să citez și reacția domniei sale. Reprezintă o dovadă consistentă a acțiunilor de dezinformare sistematice ale Rusiei în România din ultimii ani și a influențării substanțiale a legilor prezidențiale din 2024. Pentru că e o chestiune de siguranță națională, invit media să cerceteze în continuare faptele pe care Parchetul le-a putut face publice și să le prezinte public. Mulțumim, domnul Nicușor Dan, pentru această invitație. Nu ne-am fi descurcat altminteri. Cum comentați această reacție a lui Nicușor Dan? 

Marius Ghincea: Comentez în două moduri. În primul rând, președintele ne-a promis că vor exista niște investigații, că va ordona pregătirea unor rapoarte. Eu, preferința mea personală, a fost o comisie de anchetă, fie prezidențială, fie parlamentară, care să ne prezinte un raport de anchetă cu situația, cu ce s-a întâmplat, de fapt, atât în interiorul statului cât și în afara lui. Dar această invitație ca presa să investigheze și cetățenii să cerceteze, păi asta am făcut de la începutul anului.

Toate informațiile pertinente despre ce s-a întâmplat n-au venit de la instituțiile statului, care s-au eschivat în a ne oferi orice fel de dovadă sau informație substanțială. Toate informațiile și dovezile pe care le-am avut până astăzi au venit de la presă, care și-a făcut treaba așa cum trebuie să și-o facă într-o democrație, de a investiga și de a prezenta publicului ce a făcut. 

Faptul că președintele României, care are în spate toată puterea statului, toate instituțiile de investigare, de colectare de informații, de analiză, ne cere nouă cetățenilor, societății civile, presei, dumneavoastră, să mergeți să vă folosiți resursele pentru a face ceea ce trebuie să facă statul, arată un colaps total în capacitatea statului de a colecta și a analiza informații și, pe de altă parte, arată lipsă de respect pentru cetățean. Pentru că statul este acolo pentru a servi cetățeanul, nu invers. 

Marius Pancu: Și tot la capitolul responsabilități prezidențiale, tot așteptăm strategia de securitate națională din partea lui Nicușor Dan. Cum ar trebui să reverbereze aceste declarații făcute cu subiect și predicat că Rusia a fost capul tuturor răutăților și poate chiar și partea cu China, care e investigată acum la DIICOT, în felul în care va elabora Nicușor Dan strategia de securitate națională? 

Marius Ghincea: Domnul președinte mai are trei luni la dispoziție conform legii planificării apărării pentru a prezenta strategia națională de apărare, iar aceasta, având în vedere ce s-a întâmplat în ultimele 12 luni, este important să includă, pe de-o parte, o identificare a Federației Ruse și poate a Chinei, dacă există dovezi concrete, nu circumstanțiale, cu privire la o implicare a Chinei, drept amenințări la adresa securității naționale.

În acest moment, statul român preferă cuvinte, în general, mult mai slabe pentru a nu provoca Federația Rusă. Însă, dacă dovezile indică că Federația Rusă a jucat un rol determinant, atunci strategia națională de apărare trebuie să identifice Federația Rusă drept principala amenințare la securitatea națională. 

În al doilea rând, strategia națională de apărare trebuie să pună războiul hibrid ca unul din pilonii principali asupra cărora statul român trebuie să-și crească reziliența, capacitatea de luptă și de descurajare. Pentru că statul român nu trebuie doar să lupte împotriva războiului hibrid, trebuie să dezvolte capacități de descurajare, astfel încât Federația Rusă să nu mai continue să întreține astfel de acțiuni hibride împotriva statului și societății românești, iar în al treilea rând trebuie să dezvolte la nivelul statului, cu sprijinul societății civile, capacități de comunicare strategică și de combatere a războiului hibrid, pentru că în acest moment capacitățile instituționale a statului român sunt destul de limitate. Pot să vă spun că, spre exemplu, avem o singură organizație care are expertiză vastă pe tema războiului hibrid, iar acesta este un ONG, Centrul Global Focus condus de Oana Popescu Zamfir. 

Marius Pancu: Ați făcut o declarație în spațiul public, domnule Ghincea, cumva pesimistă, că avem în față un nou dosar al Revoluției sau un nou dosar al Mineriadei. Mă gândesc că v-ați referit la faptul că va fi tergiversat la infinit. De ce ați făcut declarația asta? Ce indicii vă duc în zona asta? 

Marius Ghincea: Comentariul meu este bazat pe faptul că aceste rețele neolegionare formate și din organizații naționale conservatoare au foarte mulți oameni, inclusiv în structurile statului. Unul din potențialele ipoteze pentru care au putut să acționeze atât de concertat și atât de eficace a fost pentru că au primit sprijin indirect sau indirect din partea instituțiilor statului sau unor oameni din instituțiile statului. Și impresia mea este că, pe viitor, acești oameni din cadrul structurilor statului vor face tot ce pot pentru a amâna cât se poate de mult soluționarea unor astfel de dosare. 

Marius Pancu: Are vreun impact rechizitorul pe care l-am văzut astăzi asupra vreunei categorie de votanți? Sigur, nu dintre cei care poate au susținut democrația, dar dintre indecişi și dintre susținătorii lui Călin Georgescu, pot fi ei întorși în vreun fel de la simpatie prin prezentarea acestor date? 

Marius Ghincea: Cred că în cazul votanților indecişi sau celor care nu sunt încă siguri ce s-a întâmplat, ar putea să aibă un efect, dar doar dacă instituțiile statului, dacă președintele, dacă guvernul, dacă justiția pot să comunice coerent și competent. Pentru că în acest moment, doar aruncând în spațiu public un rechizitoriu de 300 de pagini, nu reușim să convingem pe nimeni, avem nevoie de comunicatori. Avem nevoie de comunicare strategică care să traducă aceste dovezi produse de parchet într-un limbaj inteligibil, accesibil cetățeanului de rând, astfel încât el să creadă, să accepte veridicitatea acestor dovezi și să crească astfel încrederea în instituțiile statului.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰