A mers la doctor pentru un control de rutină şi a aflat că e la un pas de moarte: "Soţul a început să plângă"

Lynne Jones a mers la un centru de oftalmologie după ce, la serviciu, a tot simţit nevoia să reducă luminozitatea laptopului și, din cauza vederii încețoșate apărute brusc, nu a reușit nici să distingă clar o persoană aflată la volanul unei mașini într-o zi.

Femeia de 51 de ani a presupus că va fi doar o consultație de rutină, însă doctorii, nedumeriți, i-au făcut teste timp de mai multe ore. Lynne nu reuşea nici măcar să distingă culorile. După ce, în urma unor investigații suplimentare, a fost descoperit un semn îngrijorător, femeia a spus că și-a dat seama că urmează vești proaste când expresia optometristului s-a schimbat brusc.

În cele din urmă, a fost trimisă la spital cu un bilete de trimitere pentru alt specialist și a fost uluită să afle că problemele ei de vedere erau provocate de o tumoră cerebrală, care se înfășurase în jurul nervilor optici. În doar câteva zile, femeia a fost supusă unei craniotomii, o intervenție chirurgicală dificilă în care neurochirurgul îndepărtează o porțiune din craniu.

"Am început să lucrez de acasă cu câteva săptămâni înainte, pentru că biroul nostru era în renovare, dar când ne-am întors aveam probleme cu luminile. I-am întrebat pe colegii mei și ei nu aveau nicio problemă. A trebuit chiar să-l rog pe soțul meu să reducă luminozitatea laptopului, iar când am mers să las un colet și nu am putut vedea clar oamenii dintr-o mașină, am făcut ce trebuia și mi-am făcut o programare. Am crezut că pur și simplu am nevoie de o nouă pereche de ochelari, așa că am mers la oftalmolog, am făcut verificările și am urcat la etaj pentru testul de vedere la distanță. Mi-au testat ochiul drept și totul părea în regulă. Apoi a venit rândul ochiului stâng și ceva pur și simplu nu era în regulă. Am petrecut, de fapt, o oră încercând lucruri diferite, iar medicul continua să verifice. Era ciudat, dar nu îngrijorător", povesteşte femeia. "Apoi a mers și a chemat pe cineva cu o funcție mai înaltă, iar ea a vrut să-mi verific din nou vederea periferică, la parter, așa că am mers. S-a uitat la rezultate. Pierdusem 50% din percepția culorilor la ambii ochi și puteam vedea îngrijorarea de pe fața ei. Cei doi au discutat, ne-au lăsat singuri în cameră, apoi s-au întors, iar ea a spus că nu știe ce se întâmplă. A spus că nu mai văzuse niciodată așa ceva la ambii ochi."

Lynne, agent imobiliar, nu avea de unde să știe că acela era doar începutul unei lupte serioase pentru sănătate, boala fiind una care îi punea în pericol viaţa. 

"Situația devenea tot mai îngrijorătoare. I-am spus soțului meu că, din punct de vedere psihic, nu eram în stare să merg în acea zi din nou la spital pentru mai mutle investigaţii și că vom merge dimineață", a adăugat Lynne. "Am mers la Royal Berkshire Hospital și a trebuit să stăm acolo toată ziua. Am făcut teste similare. Mă întrebau încontinuu despre dureri de cap. Nu aveam deloc, așa că mi-a spus că trebuie să discute cu neurologii. În acel moment începusem să fiu foarte îngrijorată. Am fost programată la neurologie o săptămână mai târziu și am făcut o mulțime de teste de echilibru și coordonare. Credeau că am scleroză multiplă. Apoi au vrut să fac un RMN. În acel moment simțeam că lumea mea se prăbușește, nu știam ce se întâmplă, iar vederea mea devenea tot mai proastă."

Amintindu-și momentul în care i s-a spus că are o tumoră pe creier, Lynne a spus că a fost devastată.

"Am primit telefonul după ora 18:00, într-o zi de vineri", și-a amintit ea. "Imediat ce am văzut ora, am știut că este ceva foarte grav. Mi-a spus că are obligația profesională să mă informeze că am o tumoră cerebrală. Mi-a spus că vrea să vin luni să discutăm. A fost un weekend foarte lung. Eram devastată. Soțul meu, Lewis, s-a prăbușit și a izbucnit în plâns. Eu eram în stare de șoc, dar asta ne-a permis să pregătim câteva întrebări. Apoi am fost trimisă la John Radcliffe Hospital. M-au sunat după o zi sau două și mi-au cerut să vin a doua zi dimineață. Îmi amintesc că mă gândeam: «Doamne, chiar este atât de grav». A doua zi aveam deja un chirurg pe creier."

După o operație care a durat 11 ore pentru îndepărtarea tumorii, s-a trezit cu vederea restabilită.

Lăudându-l pe chirurg, Lynne a spus: "Aș fi preferat să nu fie nevoie să-l cunosc, dar este un om extraordinar. A știut cum să se poarte cu mine. A fost sincer cu noi și ne-a spus că tumora se afla într-un loc foarte dificil. A fost o operație serioasă, pentru că apăsa pe nervii mei optici. Se înfășurase în jurul lor. Vestea bună a fost că, în urma RMN-ului, am aflat că tumora era benignă, deci părea că nu aveam de-a face cu un cancer. Dar abia după ce o îndepărtează pot confirma acest lucru. Nu credeam că îmi voi mai recăpăta vederea. Credeam că am pierdut-o. Chirurgul mi-a spus să nu renunț, iar eu nu am renunțat."

"De atunci mi-am făcut un nou control oftalmologic cu aceiași oameni care m-au consultat în octombrie", a spus ea, potrivit Mirror.

"Nu pot să le mulțumesc suficient. Chiar și la câteva zile după ce mi-au dat trimiterea pentru spital, m-au sunat să mă întrebe dacă am vești. Chiar le-a păsat. Cred că și-au dat cu adevărat seama că era ceva grav. Nu știu ce s-ar fi întâmplat mai departe dacă nu le-ar fi păsat atât de mult. Nu pot exprima suficient cât de extraordinari au fost.

Cred sincer că este foarte important ca oamenii să-și facă controale oftalmologice. Uneori nu este vorba doar despre o prescripție pentru ochelari. Uneori nu apar dureri de cap sau febră. În cazul meu, problema a fost percepția culorilor și vederea la ochiul stâng. Ceea ce crezi că înseamnă doar o pereche nouă de ochelari poate fi, de fapt, ceva cu totul diferit."