Galerie foto "Le-au spus părinţilor mei să mă abandoneze la spital". Tânăra cu sindrom Down căreia medicii nu i-au dat nicio şansă. A ajuns pe cele mai râvnite coperţi

Ellie studiază Arta Spectacolului la facultate, pe lângă cariera de model pe care deja şi-a conturat-o în ultimii trei. Acum, chiar dacă se află la vârsta la care majoritatea studenţilor se bucură de moment şi nu sunt încă în stare să facă o achiziţie atât de mare, ea se poate bucura de un viitor pentru care a muncit poate mai mult decât oricine. Iar părinţii o consideră un miracol. De ce?

La naştere tânăra a fost diagnosticată cu sindromul Down, iar medicii nu le-au dat şanse de izbândă părinţilor. I-au asigurat că “nu va merge niciodată şi nici nu va vorbi” şi le-au sugerat că ar fi mai bine “să o lase în spital”.

Ellie, care a scris și o carte despre viața ei, intitulată - Against All Odds – spune că se simte mândră de reuşitele ei: „Deci acum sunt model, autoare, studentă și proprietarul unei case. Aș vrea să-i spun asta doctorului care a spus că nu voi merge niciodată sau nu voi vorbi!”

Tânăra a sfidat toate aşteptările odată cu naşterea ei, în decembrie 2001, devenind rimul model cu sindrom Down care a apărut în campanii internaționale majore - Gucci a angajat-o pentru reclamele sale Unconventional Beauty, ajungând apoi pe coperta Vogue italiană în 2020. În timpul analizelor, medicii nu au descoperit nicio anomalie, motiv pentru care atât părinţii cât şi medicii au fost şocaţi să afle că micuţa avea sindromul Down, precum și probleme cardiace care au necesitat o intervenție chirurgicală periculoasă, imediat după naşterea prin cezariană.

Mama ei, Yvonne, 59 de ani, care a susținut-o la fiecare pas, recunoaște că s-a străduit să accepte diagnosticul și chiar să lege o legătură cu micuţa în primele săptămâni.

“Am luat-o pas cu pas”, a menţionat tatăl, Mark, care s-a ocupat cu multă grijă de creşterea micuţei, dar şi şi a fetei mai mari, Amy, acum în vârstă de 29 de ani.

Ellie se uita mereu în oglindă, spunând „sunt perfectă”

„Modul în care ei (medicii) s-au comportat, modul în care ne-au spus că s-ar putea să vrem să renunţăm la ea, m-a făcut să am o teamă să mă apropii de Ellie iniţial. Nu puteam să fiu sinceră şi mă gândeam: «Ce rost are să mă apropii dacă nu o voi ţine pentru mult timp?»” Eram foarte confuză cu privire la ceea ce însemna totul; ni s-a spus doar să ‘citim pliantele’, dar m-au lăsat fără îndoială cu gândul că e ceva rău”, a povestit mama.

Câteva săptămâni mai târziu, ellie începea deja să zâmbească părinţilor şi să se comporte ca orice alt bebeluş, iar Yvonne, care spune că ea şi Mark nu au purtat niciodată o discuţie despre a nu-şi păstra fiica, a descoperit că instinctele ei materne depășesc toate temerile pentru viitor și într-adevăr a început să se dezvolte o legătură puternică.

Acum, Ellie a îmbrăcat deja coperțile numeroaselor reviste, inclusiv Elle și Glamour, prezentate în promoțiile pentru Gucci Beauty, Adidas, TK Maxx, Body Shop, Boots, Spotify, Victoria's Secret și Sports Direct și chiar a fost invitată de onoare în Galeria Națională de Portret din Londra de două ori.

A mers cu avionul în Suedia, Italia şi Germania pentru şedinţe foto şi a ajuns inclusiv pe podiumul de la Săptămâna Modei în Londra, fiind model pentru două case de modă London Represents şi Unhidden, iar o lună mai târziu a ajuns la Paris pentru un prestigios premiu Business of Fashion. Pe lângă faptul că a fost „tratată ca o prințesă” în cadrul ședințelor foto, Ellie a primit și cadouri de designer – haine și genți de la Gucci și Kurt Geiger – și a contribuit la crearea propriei rochii pentru Adidas, roz pal, cu „Role Model” scris pe spate.

Imaginea primei băbuşi Barbie cu sindrom Down

Când Mattel a lansat prima păpuşă Barbie cu sindromul Down, compania a angajat-o pe Ellie pentru promovare.

„Am făcut mult modelling şi îmi place. Trimit maşini să mă ia, primesc micul dejun şi sunt oameni care mă ajută cu părul şi machiajul şi îmi aleg haine frumoase. Am adorat să fac promovarea cu Barbie pentru că a fost în sfârşit o păpuşă care să semene şi cu mine”, spune Ellie.

„Oamenii chiar o recunosc pe Ellie când ieșim afară și, dacă cauti numele ei pe Google, este peste tot. Desigur, Ellie este specială pentru noi, dar este minunat că și restul lumii poate vedea acum cât de uimitoare este. E dovada că oamenii care au dificultăți sunt capabili de mult mai mult decât ar putea crede unii. Nu o voi uita niciodată pe doctoriţa care a intrat în camera mea după naștere, ținând-o în sus și spunând: «Ea este Ellie, are sindromul Down. N-o să meargă şi nici n-o să vorbească. N-o să existe opţiunea de universitate». Nici pe asistenta care a intrat şi a spus: «Vrei să o lași aici? Asta a făcut ultima mamă cu copilul ei care era aşa». Din fericire, am putut vedea, în câteva săptămâni, că era strălucitoare, gingaşă și iubitoare. Așa că, ne-am hotărât: o vomt rata ca pe Ellie întâi, fără să scoatem în evidenţă faptul că are sindromul Down”, spune mama.

La vârsta de cinci luni, când Ellie era considerată suficient de mare și de puternică pentru a face față, a fost internată la Spitalul Great Ormond Street din Londra pentru o operație de zece ore la inimă pentru o afecţiune cu care se nasc până la jumătate dintre copiii cu Down. Cu o inimă mică care necesita atât de multe reparații, șansele ca ea să nu supraviețuiască operației erau mari.

Yvonne și Mark au umblat ore în șir pe străzile Londrei, prea nerăbdători „să-și spună măcar un cuvânt unul altuia”. Se temeau pentru viaţa fiicei lor, ştiind că riscurile de a o pierde erau enorme.

Medicii i-au sfătuit pe părinţi să o lase la spital

Când s-au întors la spital, medicii le-au spus că au fost făcute toate eforturile necesare ca inima fetei să funcţioneze din nou, după ce i-au scos bypass-ul, iar starea ei, în următoarele 48 de ore, va fi critică. A stat 10 zile la Terapie Intensivă şi încă o săptămână în spital ulterior. Şi-a revenit însă şi, după trei săptămâni, soţii Goldstein şi-au luat fiica acasă.

Contrar previziunilor, la vârsta de 18 luni, micuţa făcea deja primii paşi, iar când a intrat la şcoală, Ellie ştia deja să citească. Făcuse de asemenea exerciţii pentru tonusul musculaturii cu ajutorul unui fizioterapeut, iar până la vârsta de trei ani, putea deja să vorbească în propoziţii. Cu toate acestea, anii de școală nu au fost simpli.

Deși copiii erau incluzivi, Yvonne a avut impresia că unii dintre părinți, și chiar și directorul, erau mai puțin primitori cu Ellie.

„Ne-am uitat la unele dintre școlile pentru copii cu nevoi speciale, dar copiii de acolo pur și simplu nu erau la fel de capabili ca Ellie, așa că știam că era mai bine pentru ea să fie în preajma celor pe care îi putea admira și să le copieze comportamentul”, spune Yvonne, potrivit Daily Mail. „Îi auzeam totuşi pe părinţi spunând: «Nu ar trebuie să fie aici». Cred că e din cauza faptului că obişnuiau să amestece dizabilitatea cu caracterul ei; Ellie era plină de viaţă, jucăuşă, dar uneori şi obraznică, ca orice copil, şi voiau să înţeleagă de ce încerca să ia acasă cărţile altor copii din geantă. Le-aş fi spus sincer că iubea orice carte şi probabil voia să le aibă pe toate. Una dintre mame s-a referit la mine ca şi gând aş fi îngrijitoarea ei. Un altul s-a plâns că Ellie i-a dat jos geaca copilului ei din cuier şi i-a căzut geaca pe jos. Era o ţintă uşoară cu alte cuvinte, iar directoare nu era de prea mult ajutor. Ne-a sunat odată să ne spună că fata a spart toaleta trăgând cu mânerul din perete şi sincer...a trebuit să subliniez că Ellie nu e totuşi femeia-minune să aibă atât de multă putere”.

Cum a început cariera de model

În ciuda dificultăților cu scrisul și matematica, când Ellie s-a mutat la școala generală, la 11 ani, în urma unei evaluări am aflat că are un ritm de citire ca al unei persoane de 18 ani. Iar pentru că nu ştia că are vreo caracteristică diferită faţă de ceilalţi copii, curând părinţii aveau să-i spună adevărul, la sfatul coordonatorului educaţional pentru copii cu nevoi speciale al şcolii.

„Nu știam cum să-i spunem, pentru că Ellie se uita mereu în oglindă și spunea : «Sunt perfectă»”, spune Yvonne. „M-am îngrijorat că i-ar putea afecta încrederea și caracterul. Şcoala îmi sugerase să citim împreună o carte despre sindromul Down pentru că s-ar putea să aibă nevoie de mai mult timp până să îşi dea seama. Îmi amintesc că erau şi poze acolo şi Ellie a spus: «Eu nu arăt aşa. Eu sunt eu»”.

Chiar dacă își făcea prieteni și se bucura de ceea ce învăţa, pe la vârsta de 13 ani pentru Ellie lecţiille deveniseră prea solicitante şi începea să aibă probleme pentru „comportamentul” pe care îl avea în clasă. Directorul şcolii a explicat familiei că, deoarece nu ar fi capabilă să urmeze GCSE și nu oferă o alternativă mai puțin dificilă, Ellie ar trebui să se transfere la o școală pentru copiii cu dificultăți de învățare. Ajunsă acolo, a înflorit și a ajuns să obţină note din ce în ce mai mari, dar apoi a început anul următor unde avea să treacă în clasa a 6-a la o altă şcoală şi unde nu a primit atât de mult sprijin.

În acea perioadă a început şi cariera ei de model. O prietena a mamei sale îl văzuse pe managerul unei agenții de talente Zebedee – care lucrează cu persoane cu dizabilități și diferențe vizibile – la televizor și i-a sugerat că Ellie, ale cărei distracții preferate au fost întotdeauna cantatul și dansatul, ar fi perfectă.

Opt luni mai târziu, Ellie a apărut în reclama de Crăciun de la Superdrug. Numai fotografiile cu ea de pe site-ul Gucci au atras 7.000 de comentarii și, deși aproape toate au susținut că e o revelaţie în modă, atacurile anumitor internauţi au fost, din păcate, inevitabile. „Am încercat să le citesc pe cele mai multe și am văzut doar două care nu erau amabile”, spune Yvonne.

Ellie are nevoie de sprijin constant

Cu toate realizările ei, Ellie nu este independentă în felul în care pot fi majoritatea tinerilor de 21 de ani și nu a plecat niciodată de acasă fără unul dintre oărinţi sau de sora ei.

„Nu știu dacă sunt excesiv de protectoare, dar este vulnerabilă; vorbește cu toată lumea”, spune Yvonne, care a renunțat la slujba ei de îngrijitoare în urmă cu trei ani pentru a o însoți pe Ellie în călătorii. „Prietenii spun: «Trebuie să o lași să facă lucruri şi singură», dar nu mă simt confortabilă cu asta încă.”

Totuși, Ellie se laudă cu mândrie că a avut „aproximativ 20 de iubiți” – atât de mulți încât nu își poate aminti toate numele – deși Yvonne a însoțit-o la orice întâlnire la care a fost. A fi în ochii publicului, în special în lumea modellingului, poate fi, desigur, un loc vulnerabil pentru oricine, dar mai ales pentru o tânără cu sindrom Down. Mama ei, așadar, urmărește îndeaproape și contul de Instagram al lui Ellie, unde are 89.300 de urmăritori, ștergând mesajele nepotrivite.

Deși soții Goldstein nu știu dacă Ellie va putea trăi vreodată singură, ei au încurajat-o să-și cumpere propria casă, unde vor locui alături de ea, păstrând în același timp casa familiei, pentru a o încuraja să învețe să gătească, să facă curăţenie şi în general, să fie mai independentă.

„Trebuie să ne gândim cum se va descurca ea când nu vom mai fi noi”, spune Yvonne, făcând ecou preocupărilor multor părinți care au copii cu nevoi speciale. „Sora ei, Amy, evident, se va ocupa întotdeauna de ea și se va ocupa de partea financiară, dar nu aș pune responsabilitatea pentru Ellie pe Amy, care are propria ei viață.”

„Într-o zi, mi-ar plăcea să cunosc pe cineva special și să mă căsătoresc”, spune Ellie. „Voi purta o rochie mare albă și voi face un dans special la nunta mea”.

O lecţie importantă de viaţă

Între timp, Ellie, care studiază teatru și dans la New City College din estul Londrei, are ambiția de a face mult mai mult modeling, inclusiv în America, și de a pătrunde în sfera actoriei, deoarece i-ar plăcea să participe la unul dintre spectacolele ei preferate — EastEnders sau Coronation Street.

„Mama crede în mine și mă ajută să realizez tot ceea ce îmi doresc”, spune ea, uitându-se cu dragoste la Yvonne. „Nu a lăsat niciodată pe nimeni să mă ţină pe loc. Mă face să mă simt fericită să aud de la unii părinţi care au copii cu sidnrom Down că aceştia mă admiră şi sunt inspiraţi de mine. Cred că toți avem nevoie de un model. Cu toții trebuie să vedem oameni care arată ca noi în reviste și, de asemenea, la televizor. Nu am văzut niciodată asta când eram copil, așa că îmi place că pot face asta pentru alți oameni acum”.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰