Galerie foto O femeie a născut copilul soțului ei la 2 ani după ce acesta a murit: "Când mă uit la bebeluşul nostru simt că tatăl lui încă se află printre noi "

Lauren, în vârstă de 33 de ani, l-a conceput pe Seb folosind sperma congelată de la soţul ei Chris, care a murit în iulie 2020 după ce a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală terminală. Bebeluşul a venit pe lume în acest an, pe data de 17 mai, medicii asigurându-se însă că tânăra văduvă va avea voie în sala de operaţie cu o fotografie de-ale lui Chris pentru a simţi că se află acolo.

„De îndată ce Seb s-a născut, am avut un sentiment copleșitor că soţul meu cunoscut deja ocpilul înaintea mea, ca şi cum mi l-ar fi trimis pe Seb dintr-o altă lume. Nu am simțit că trebuie să-i arăt lui Seb o fotografie cu tatăl său, simţeam că se cunosc deja. Îmi oferise o bucată din el, oriunde s-ar afla acum. Seamănă foarte mult cu tatăl lui. Când s-a născut avea părul foarte de des, cu o linie perfectă în forma «M» pe care o avea şi Chris, lucru cu care mereu îl tachinam toţi. Pe măsură ce trăsăturile lui încep să dezvolte, îl văd pe Chris din ce în ce mai mult. Buzele lui sunt pline, la fel ca ale lui Chris, în timp ce buzele mele sunt destul de subțiri. Știam că ar fi greu să fac asta singură, dar sunt atât de multe momente pe care mi-aș dori să le pot împărţi cu Chris, să le putem împărtăşi unul cu celălalt”, spune Lauren, potrivit walesonline.co.uk.

Tânăra, care a petrecut Ziua Tatălui cu fiul lui Chris, în vârstă de 18 ani, dintr-o căsătorie anterioară, Wade, a mărturisit de asemenea: „Vrem să facem o listă cu toate locurile preferate ale lui Chris și să începem o tradiție de a merge în fiecare an de Ziua Tatălui în câte un loc care să ne aducă aminte de el. Va însemna mult să avem o zi în care să vorbim doar despre el, evident că vorbim de el şi în treacăt, dar asta ar fi o tradiţie dedicată amintirii lui”.

O naştere presărată cu emoţii

Deși Seb nu-și va întâlni niciodată tatăl, cu siguranță va ști totul despre el. Casa lui Lauren este plină de fotografii cu partenerul ei iubit și îi spune adesea nou-născutului ei despre cât de amabil, bun şi amuzant era tatăl lui.

„Am avut planificată cezariana, despre care am discutat cu medicii în prealabil, parțial pentru că Seb era destul de mare. Nu era o surpriză că era un bebeluş mare pentru că Chris era înalt, iar doctorii de la ecografie mă întrebau mereu: «tatăl e înalt?» Când medicii au aflat situaţia mea m-au lăsat să pun o poză cu Chris în camera de spital şi, deşi pacienţii trebuie să-şi scoată de obicei toate bijuteriile, mi-au permis să-mi păstrez verigheta și un colier în care se afla cenuşa lui Chris. Asta a însemnat totul pentru mine. Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut Seb a fost să apuce colierul, un gest pur și simplu frumos. Personalul a fost uimitor, chiar înțelegea situația".

Lauren a reușit, de asemenea, să surprindă momentul emoționant în care fiul lui Chris, Wade, l-a scos din spital pe bebeluşul de aproape 4 kilograme: „Cred că el a văzut unele postări pe rețelele de socializare despre cum tații scot de obicei copilul din spital. A fost ceva ce a menționat la începutul sarcinii mele, un lucru pe care și-a dorit să-l facă. Nu cred că sunt mulți adolescenți care măcar să se gândească la asta, dar a fost ceva ce și-a dorit cu adevărat să facă pentru tatăl său. Este o fotografie cu adevărat minunată și o amintire minunată. Wade mi-a spus că simte că are acum o bucată din tatăl său cu el, dar a trebuit să-i amintesc că are deja o bucată din tatăl său în sine".

Deși ştia că avea să urmeze o perioadă dificilă, Lauren recunoaşte că a avut parte de tot sprijinul din partea părinţilor şi că, fără ajutorul lor, întreaga perioadă de sarcină ar fi fost extrem de dificilă.

„Aștept cu nerăbdare aventura, deși sunt tristă că cel mic nu îl va întâlni niciodată pe Chris. Uneori, când alăptez în miezul nopții, mă gândesc la ce ar fi făcut Chris dacă ar fi aici. Casa este atât de liniștită și mă gândesc la toate poveștile pe care vreau să i le spun lui Seb într-o zi despre tatăl său; toate poveștile amuzante și locurile în care îl pot duce. Seb nu va rata niciodată nimic. Îi vom spune totul despre tatăl său, dar nu vreau ca situația să fie o povară pentru el. Când va fi mai în vârstă, tatăl lui va face parte din viaţa lui atât cât îşi va dori și știu că asta s-ar putea schimba pe măsură ce va creşte. Din păcate, mama lui Chris a murit cu un an înainte de el și nu și-a cunoscut niciodată tatăl, așa că, din păcate, nu există bunici din partea lui. Cu toate acestea, familiile sunt foarte apropiate pentru că mama și mama lui erau cele mai bune prietene, așa că mama va putea să-i povestească lui Seb totul despre bunica lui”.

Simptomele bolii au apărut după câteva luni de relaţie 

Lauren și Chris s-au întâlnit pentru prima dată cu doar nouă luni înainte ca acesta să se îmbolnăvească, în 2013. „Chris și cu mine ne cunoșteam de când eram copii, mamele noastre erau foarte bune prietene. Ne-am reconectat în 2012 și am început să ne întâlnim în aprilie 2013, dar nu a trecut foarte mult până la primele lui simptome. După ce a murit, a trebuit să aștept nouă luni înainte de a putea începe procesul de FIV ca un fel de perioadă de doliu și să mă asigur că ştiu în ce etapă voi intra. A avea un copil era ceva despre care vorbeam de ani de zile când eram împreună și am spus că vrem să avem un copil al nostru”

Simptomele lui Chris au început foarte ușor în 2013 și a intrat în remisie de mai multe ori. „Evident că nu știam că erau simptomele bolii la momentul respectiv, dar au început în octombrie 2013. Se simțea rău, mergea la doctor pentru că era răcit, avea bufeuri dacă se ridica puțin prea repede în picioare. Apoi, în decembrie 2013, vorbeam la telefon și am pierdut semnalul și noi discutaserăm de dinainte că, dacă pierdeam vreodată semnalul, el mă va suna ca să nu ne sunăm amândoi în acelaşi timp. Deci am pierdut semnalul şi el nu m-a sunat timp de o oră. Când într-un final a făcut-o mi-a spus că a durat atât de mult pentru că nu îşi amintea numele meu încât să mă sune înapoi”, a povestit tânăra. „La spital au exclus un accident vascular cerebral destul de repede și au făcut niște analize de sânge și apoi o tomografie computerizată. Odată ce au confirmat că există ceva pe tomografii a fost internat imediat. A fost supus unei operaţii pe creier în martie 2014. Au reușit să îndepărteze 95% din tumoră, iar un an mai târziu îşi revenise aproape complet”.

Cancerul a învins în final

Tumora lui Chris a revenit de mai multe ori, o dată în 2016 și din nou în 2019.

„Simptomele i-au revenit la sfârșitul anului 2016, dar nu a fost suficient de mare pentru o intervenție chirurgicală, așa că a făcut chimioterapie și radioterapie. Apoi în noiembrie 2019 a început să descrie din nou aceleași simptome și am aflat că avea o a doua tumoare în cealaltă parte a creierului. A început chimioterapia în ianuarie 2020, iar după trei luni a doua a dispărut și prima s-a micşorat. Doctorul a recomandat oprirea chimioterapiei, deoarece cu COVID ea nu a vrut ca sistemul imunitar să îi fie compromis. În luna mai, simptomele au revenit și o altă tomografie a arătat că tumora a crescut peste tot. A murit în iulie. Când l-am pierdut pe Chris a fost cea mai oribilă zi din viața mea, dar a reușit să pregătească totul astfel încât să rămână iubirea dintre noi chiar şi atunci când el nu a mai fost fizic lângă mine”, a adăugat Lauren.

Și deja hotărâse că ar dori să folosească mai mulți dintre embrionii lor înghețați pentru a-i oferi lui Seb fraților mai mici: „Este amuzant, mi-a fost destul de rău în timpul sarcinii şi i-am spus unei prietene să nu mă mai lase să fac asta vreodată. Dar odată ce a trecut perioada, deja sunt entuziasmată pentru orice va urma aşa cum face orice mamă. Este ceva la care mă gândesc oricum, aş face asta din nou. Vreau să-i ofer lu iSeb alţi frăţiori mai mici”.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰