CAMPANIA OAMENILOR INVIZIBILI. În România, puțini oameni cu probleme grave de sănătate au șansa unui transplant

Unii o dăruiesc, alţii o aşteaptă. Pe o lungă listă pe care oamenii devin numere întâmplătoare, iar ruleta destinului alege. În România, sunt 3.500 de oameni care aşteaptă un organ pentru a supravieţui

VALENCICA BONT, 51 de ani; de Magda Bucur, Observator

Pe doamna Bonte mi-ar fi plăcut să o cunosc mai bine. A fost prima pacientă cu care am stat de vorbă şi m-a frapat optimismul ei. Aflasem

deja, de la medici, că a fost chemată de patru ori la terapie intensivă, pentru teste de compatibilitate.

De patru ori i s-a spus că i s-a găsit un ficat. De patru ori s-a întors de acolo fără. Dacă a fost dezamăgită, doamna Bonte nu a arătat-o niciodată. Ochii îi străluceau, când îmi spunea că de acolo, de la Fundeni, ea nu pleacă fără un ficat. Ne-am întâlnit de două ori şi de fiecare dată mi-a predat o lecţie de optimism, de încredere, de credinţă. Avea doar cuvinte frumoase despre doctori, despre

colegele de salon, despre familia ei care o susţinea şi aştepta acasă, la Baia Mare.

Visa la nunta fiului, de anul acesta, şi la nepoţii care vor veni. S-a ghidat mereu după un crez, atât de necesar, când viaţa îţi atârnă de un fir: să aibă moralul ridicat, să nu se lase pradă disperării, pentru că, atunci, ar lăsa teren liber bolii.

Boala a fost însă mai puternică decât ea. Ultima dată ne-am întâlnit cu câteva zile înainte să moară. Fusese dusă la terapie intensivă. De

data aceasta, nu pentru un posibil transplant, ci pentru că îi cedaseră şi rinichii. Întinsă pe pat, legată la aparate, mi-a zâmbit şi mi-a

spus că nu abandonează lupta.

E imaginea pe care i-o păstrez. Imaginea unui om care vrea cu disperare să trăiască.

Când am aflat vestea morţii ei, la 51 de ani, m-am întrebat de ce. Din păcate, la întrebarea asta nimeni nu poate încă să răspundă.

Semnează și tu petiția „Transplant pentru viață – Campania oamenilor invizibili”

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰