CAMPANIA OAMENILOR INVIZIBILI. În România, puțini oameni cu probleme grave de sănătate au șansa unui transplant
Unii o dăruiesc, alţii o aşteaptă. Pe o lungă listă pe care oamenii devin numere întâmplătoare, iar ruleta destinului alege. În România, sunt 3.500 de oameni care aşteaptă un organ pentru a supravieţui
Unii o dăruiesc, alţii o aşteaptă. Pe o lungă listă pe care oamenii devin numere întâmplătoare, iar ruleta destinului alege. În România, sunt 3.500 de oameni care aşteaptă un organ pentru a supravieţui
VALENCICA BONT, 51 de ani; de Magda Bucur, Observator
Pe doamna Bonte mi-ar fi plăcut să o cunosc mai bine. A fost prima pacientă cu care am stat de vorbă şi m-a frapat optimismul ei. Aflasem
deja, de la medici, că a fost chemată de patru ori la terapie intensivă, pentru teste de compatibilitate.
- Candidaţii care au folosit conturi false de TikTok la alegerile din toamnă. Tactica nu a fost aplicată doar de...
- Cum explică CNA decizia de a şterge de pe Youtube un video cu opinia unui jurnalist: "Este una dintre cele mai...
- Nicușor Dan susţine că a strâns peste 900.000 de euro din donaţii. Cât l-a costat publicitatea pe online
- Întâlnire la conac: Ilie Bolojan, prima apariţie în calitate de preşedinte interimar alături de Crin Antonescu
- Procurori: Bogdan Peșchir a cheltuit 4 milioane de lei pentru a cumpăra voturi în favoarea lui Călin Georgescu
De patru ori i s-a spus că i s-a găsit un ficat. De patru ori s-a întors de acolo fără. Dacă a fost dezamăgită, doamna Bonte nu a arătat-o niciodată. Ochii îi străluceau, când îmi spunea că de acolo, de la Fundeni, ea nu pleacă fără un ficat. Ne-am întâlnit de două ori şi de fiecare dată mi-a predat o lecţie de optimism, de încredere, de credinţă. Avea doar cuvinte frumoase despre doctori, despre
colegele de salon, despre familia ei care o susţinea şi aştepta acasă, la Baia Mare.
Visa la nunta fiului, de anul acesta, şi la nepoţii care vor veni. S-a ghidat mereu după un crez, atât de necesar, când viaţa îţi atârnă de un fir: să aibă moralul ridicat, să nu se lase pradă disperării, pentru că, atunci, ar lăsa teren liber bolii.
Boala a fost însă mai puternică decât ea. Ultima dată ne-am întâlnit cu câteva zile înainte să moară. Fusese dusă la terapie intensivă. De
data aceasta, nu pentru un posibil transplant, ci pentru că îi cedaseră şi rinichii. Întinsă pe pat, legată la aparate, mi-a zâmbit şi mi-a
spus că nu abandonează lupta.
E imaginea pe care i-o păstrez. Imaginea unui om care vrea cu disperare să trăiască.
Când am aflat vestea morţii ei, la 51 de ani, m-am întrebat de ce. Din păcate, la întrebarea asta nimeni nu poate încă să răspundă.
Semnează și tu petiția „Transplant pentru viață – Campania oamenilor invizibili”
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
