Observator » Ştiri politice » Ce are Nicuşor Dan în deja celebrul carneţel negru. De la secrete de serviciu până la desenele copiilor

Exclusiv Ce are Nicuşor Dan în deja celebrul carneţel negru. De la secrete de serviciu până la desenele copiilor

Bianca Iacob | Timp citire: 2 minute
Publicat la 17.07.2026, 19:31 | Modificat la 17.07.2026, 20:16

Pe covorul roşu, în faţa microfoanelor sau în preajma altor lideri, Nicuşor Dan a fost surprins în repetate rânduri nedespărţit de carneţelul său cu coperte negre. De fapt... carneţelele. Le tot termină, pentru că scrie, deseori, în ele, tot felul de idei şi informaţii. Iar unele pagini sunt umplute de copiii săi cu... desene.  Despre acest subiect, despre pistolul primit de la Erdogan şi despre vizita în ţara vecină, aflată în război, a vorbit în interviul exclusiv oferit Biancăi Iacob, la Observator. 

Bianca Iacob: Ce scrie în carnețel?

Nicușor Dan: E un amestec între chestiuni personale și unele mai secrete, de serviciu.

Bianca Iacob: Cam câte agende din acestea aveți?

Articolul continuă după reclamă

Nicușor Dan: Asta pot să vă arăt. Am început-o pe 18 martie 2026 și e aproape de final. Bine, mai desenează și copiii prin ea. Am cam trei pe an.

Bianca Iacob: Aveți un loc special de unde le cumpărați?

Nicușor Dan: Mi-am cumpărat una și apoi firma de unde mi-am cumpărat-o mi-a trimis o cutie la Cotroceni. Mi-a spus foarte frumos: "Am văzut că le folosiți. Cadou din partea noastră". 

Pe acelaşi subiect

Bianca Iacob: Mai am o curiozitate. Vă place pistolul primit cadou de la președintele Turciei?

Nicușor Dan: Nu l-am văzut. Dar chiar mai devreme discutam că trebuie să-l probăm în poligon.

Bianca Iacob: Ați mai tras?

Nicușor Dan: În armată. Am făcut armata 9 luni la Bacău. De atunci nu am mai tras. Și am mai tras la târg, la târgul de echipamente, când am fost cu băiețelul, dar nu era glonț adevărat, era flux electromagnetic. (...) Cei de la SPP mi-au spus în seara aia, când am plecat de la Ankara: "Ați primit un pistol, o să-l păstrăm". Mi-au cerut cumva acordul să-l ia ei.

L-am întrebat şi ce ar fi făcut dacă ar fi fost nevoie să coboare în buncăr, în timpul conferinţei ţinute la Kiev.

Bianca Iacob: V-a fost teamă?

Nicușor Dan: Am nostalgia asta, că nu pot să cobor din mașină și să mă plimb din când în când, pur și simplu. (...) Am văzut tineri cu rucsace, butonau în telefon în cafenele (...). Teoretic, ei ar trebui să coboare toți în adăposturi, dar nu o fac, pentru că se întâmplă mult prea des și atunci, statistic, din când în când, unii sunt loviți sau chiar mor.

Bianca Iacob: Când era alarma în timpul conferinței, v-ați gândit că poate securitatea o să spună "Haideți în buncăr"?

Nicușor Dan: Da, da. Așteptam. Dacă ar fi zis, m-aș fi dus.

Îi arătăm pe telefon aplicația de alertă aeriană a ucrainenilor.

Nicușor Dan: Să i-o dăm lui Arafat. (n.r.râde)