"Nu mi-e teamă de suspendare". Nicușor Dan, interviu exclusiv despre anticipate, suspendare şi justiţie

• Nicuşor Dan, despre blocajul politic, suspendare şi anticipate
• Nicuşor Dan, despre atacurile cu drone ruseşti, justiţie şi servicii
• Ce scrie preşedintele în carneţel

Într-un interviu acordat în exclusivitate reporterului Observator Bianca Iacob, președintele Nicușor Dan a avertizat că România are încă un decalaj tehnologic în fața dronelor care pătrund în spațiul aerian al țării și admite că procedurile greoaie au întârziat adaptarea sistemului de apărare. Şeful statului a vorbit și despre dosarele care îi vizează pe oameni din instituții-cheie, pe care le consideră "un semn de democrație", şi a subliniat că, de când se află în funcție, nu au existat scandaluri mari de corupție.

Nicușor Dan a recunoscut că numirea unor noi șefi la SRI și SIE este la fel de complicată ca formarea unui nou guvern. A respins scenariul alegerilor anticipate, pe care îl consideră un semn de "imaturitate politică", și spune că ipoteza suspendării sale este "un subiect total neserios".

Nicuşor Dan, despre blocajul politic, suspendare şi anticipate

Bianca Iacob: De la războiul cu drone și rachete vă întoarceți la luptele interne de acasă. Tot încercați să ajungeți la un consens, să mediați conflictul. De câte ori ați încercat să îi împăcați pe Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan?

Nicușor Dan: Să-i împac propriu-zis, nu, dar să-i tatonez, ca să văd până unde pot să meargă, asta am făcut-o foarte des. Din păcate, fără succes până la momentul ăsta. Am încercat să le explic că e o miză mai mare decât lupta asta politică. Că, exact cum spuneți, e o energie totuși finită pe care noi, politicienii, o avem și e util să o folosim în chestii serioase, să dăm o direcție de dezvoltare pentru România, comparând diferite modele de dezvoltare, comparând sectoare ecnomice. Ori noi suntem prinși într-o dispută care nu are deloc nivelul ăsta și este numai despre cum reușim să ne așezăm la masă. Asta e, cumva, frustrarea mea din ultimele două luni, săptămâni, 70 de zile, cum le-ați numărat dumneavoastră, că am pierdut toți o energie care era utilă pentru alte lucruri pentru oameni (..)

Ca să fim oneşti, în acest an și câteva luni nu am avut mari scandaluri de corupție. Adică, cumva, partidele politice, așa cum sunt ele, fiecare a încercat să răspundă exigențelor. Nu spun că sunt niște sfinți, Doamne ferește, nu spun că nu sunt zone în societate, companii, administraţii, care sunt protejate politic.

Pe de altă parte, nu e așa un dezastru cum pare că se subînțelege. Este o societate care este asemănătoare cu multe alte societăți care sunt la același nivel de dezvoltare ca societatea noastră. Și tocmai de aceea îmi pare rău că aceste conflicte pe mize foarte mici nu-i lasă pe oameni să vadă o imagine mai echilibrată, de ansamblu, despre societatea noastră, care are o economie cât de cât, care, iată, a trecut niște etape în accederea la OCDE, care e un club al economiilor solide.

Mi-aș dori ca imaginea pe care o avem despre noi înșine, ca societate, să fie mai echilibrată și prin raportare la țările din jurul nostru, care nu au avut norocul să intre acum 20 de ani în Uniunea Europeană și care sunt mult mai puțin dezvoltate. Și putem vedea asta cu ochiul liber: cum sunt șoselele, spitalele.

Bianca Iacob: Se vorbește despre alegeri anticipate. Pe cine avantajează? S-a discutat și despre suspendare. Vă e teamă de suspendare?

Nicușor Dan: Nu, cred că e un subiect total neserios. Asta e un semn că se vorbește despre... Adică faptul că o temă evident neserioasă, cum este suspendarea, care trebuie să fie o sancțiune serioasă pentru niște încălcări serioase ale Constituției, e luată de o parte a populației în serios este un semn al neîncrederii generale față de clasa politică. În felul ăsta o percep. Pentru mine, ca persoană, că se va întâmpla asta, nu e ceva ce iau în serios.

Alegerile anticipate, în schimb, în opinia mea, reprezintă un semn de imaturitate politică și, din nou, vorbesc în general despre clasa politică. În momentul în care, în mod evident, se țin alegeri, câteva luni mărește incertitudinea pentru români şi rezultatul va fi tot cam acela. Din nou, pare că e o abordare pentru 5% în plus sau în minus. E imatură din partea celor care vântură ideea asta.

Bianca Iacob: Abordare imatură sau instrument de șantaj?

Nicușor Dan: Aș zice doar abordare imatură. Șantaj ar însemna un plan. (...)  Asta e modul meu de a funcționa în viață, în politică: să încerc să estimez consecințele, pasul doi, pasul trei macăr, ale unei acțiuni. Mi se pare că multă lume e blocată la pasul întâi, într-o luptă foarte emoțională pentru niște chestiuni. Întrebarea e ce facem în pasul doi. Aici pare că lumea nu prea avansează.

Bianca Iacob: Să spunem că sunt blocați în orgolii?

Nicuşor Dan: Există tot timpul mirajul pentru politician, mirajul alegerilor viitoare. Adică, acum e cum e, dar o să vezi la alegerile din 2028, o să fie nemaipomenit. Meseria ta este să rezolvi problemele oamenilor între alegeri. Alegeri, în fine, ne mai criticăm unii pe alții, vedem ce mai facem. Dar meseria noastră este ca, între rândurile de alegeri, să reușim să ducem țara asta, prin politici sectoriale, într-o direcție corectă.

Nicuşor Dan, despre atacurile cu drone ruseşti, justiţie şi servicii

Bianca Iacob: După summitul NATO și aceste discuții de la summitul Ucraina-Europa de Sud-Est, cum simțiți România pe partea de securitate și apărare? Având în vedere că am avut incidente, nu doar cel din Portul Constanța, ci și drona de la Galați și alte incursiuni în spațiul aerian al României, iar subiectul securității României a fost intens dezbătut în spațiul public.

Nicușor Dan: Și pe bună dreptate! În momentul în care vezi doi oameni, o mamă și un fiu, care stăteau în casa lor și au fost răniți pentru că a explodat o dronă, din fericire aproape de casa liftului, și nu s-a întâmplat nimic, evident că îți pui niște semne de întrebare. Numai că trebuie să privim imaginea de ansamblu. E o tehnologie nouă. Nici țările care o folosesc, Rusia și Ucraina, nu au, de patru ani, antidotul perfect. Noi am făcut progrese. E important că planurile noastre militare sunt validate de NATO, folosim expertiza asta.

Ca să fim foarte onești, există un decalaj de tehnologie. O țară care s-a obișnuit să trăiască în pace, cum este România, își produce și niște proceduri de achiziție care sunt greoaie. E o întreagă rutină administrativă pe care ne-am produs-o și care nu ne-a lăsat să ne adaptăm în timp real, nevăzând pericolul, pentru că dronele, în fine, fragmentele care au căzut sunt de acum doi-trei ani, dar cele care să vizeze locuri dens populate sunt o chestiune de șase-nouă luni.

Bianca Iacob: De ce vă întreb asta? Pentru că, dacă ne uităm puțin la fotografia României, vedem că șeful Statului Major are un dosar la DNA, șeful Protecției Civile are și el niște dosare, nu avem șef la SRI, pe partea civilă, iar la SIE am putea găsi și acolo.

Nicușor Dan: E și un semn de democrație, nu? Sunt niște oameni importanți cărora niște instituții ale statului le contestă niște părți ale activității. Este un semn de sănătate.

Bianca Iacob: Fac România mai vulnerabilă?

Nicușor Dan: Nu asta. Numai că, din nou, ca să fim foarte deschiși: în multe zone administrative, România trăiește într-o rutină, într-o obișnuință care neglijează sau inhibă acțiunea. Am fost primar atâta timp. Dacă ești funcționar public, ești tentat să nu faci nimic, să nu greșești, în loc să îți asumi niște lucruri care să facă nişte schimbări. Există o reticență, o inabilitate sau o lipsă de dorință de a lucra cu date. De multe ori, deciziile sunt luate așa, după intuiție, fără să avem niște statistici pe zone, niște cifre pe activități economice. De ce facem subvenția aia și nu o facem pe cealaltă? Adică există o rutină care, pe termen mediu, s-a dovedit a fi nu nocivă, dar periculoasă pentru multe zone care ar fi putut să arate mult mai bine pentru statul român.

Bianca Iacob: Și, apropo de servicii, ați decis ceva?

Nicușor Dan: Aici este o chestiune la fel de grea ca formarea noului guvern, pentru că necesită o majoritate parlamentară. În timpul ăsta am avut de lucrat cu serviciile. Dacă vorbim de SIE, ei mă ajută să îmi iau deciziile pe zona externă. Dacă vorbim de SRI, sunt fel de fel de chestiuni, inclusiv care țin de nefuncționarea unor instituții, chiar de corupție, de zone de interese. Nu cred că a avea un șef civil e o chestiune așa de importantă. Ce văd important la servicii este, ca și în alte părți ale administrației, că e aceeași rutină în anumite zone, aceeași rutină și delăsare care nu sunt în acord cu lumea reală.

Bianca Iacob: Cum vi s-au părut măsurile de securitate de această dată, mergând în Ucraina?

Nicușor Dan: Nu știu să evaluez. Eu cred că SPP este profesionist. Eu am avut o vestă de salvare, în fine o vestă de protecție în plus și o cască în plus. (...)

Știți că lumea zice că eu nu deleg. Dimpotrivă, eu deleg foarte mult. Când mă urc în avion, am încredere în pilot. Acum am avut încredere în serviciu. Au fost nenumărați lideri occidentali aici. În capul meu, mi-am zis: Ei au supraviețuit, eu voi supraviețui. Nu e treaba mea, e treaba SPP-ului. Nu am avut niciun fel de emoție.(...)

Oamenii trebuie să înțeleagă. Chiar în mașina care ne-a dus la tren, noaptea trecută, nu aveam internet, nici nu era ora de culcare și mă gândeam așa: cred că e important ca oamenii să înțeleagă că munca asta pe extern nu e banală. Adică, de la începutul mandatului, acum un an și puțin, am făcut cam 30 de vizite externe. Fiecare vizită înseamnă un dosar și trebuie să vezi care sunt mizele pentru România, să pregătești 1-2-3-4 discursuri, intervenții pentru presă... întâlniri bilaterale, pentru care sunt dosare, ce aşteaptă partea respectivă de la România, care sunt interesele României... Munca asta nu este banală. Nu ne ducem să bârfim, ne ducem chiar să rezolvăm lucruri și asta e, cam așa, la ochi, cam jumătate din meseria de președinte.

Bianca Iacob: Putem să spunem că este ora 21.34 și că suntem în tren și că mergem acasă, pentru că, atunci când va fi difuzat, deja vom fi fost acasă. Cum a simțit președintele României această vizită la Kiev?

Nicușor Dan: Am venit aici ca să consolidăm o relație de încredere. Ucraina e o țară care devine tot mai importantă în Europa din punctul de vedere al securității. E o țară în care trăiește o comunitate românească, care, evident, ne preocupă. Și sunt două țări care mult timp s-au privit cu suspiciune una pe alta și, practic, principalul motiv pentru care am venit a fost să consolidăm această relație de încredere, care a început să se construiască.

Sunt pentru prima oară la Kiev. Am văzut urme ale războiului, am văzut cu toții peretele acela nesfârșit cu oameni tineri care au murit în războiul acesta absurd. Din perspectiva asta, a fost emoționant. Și, dincolo de asta, un mesaj obligatoriu de unitate, pentru că vorbim despre un mod de a construi lumea, un mod de a vedea o lume care colaborează, care valorizează pacea, care valorizează individul.

Bianca Iacob: Plecați mai liniștit sau mai încărcat după ce ați văzut?

Nicușor Dan: Am încărcat niște lucruri în acest carnețel.

Bianca Iacob: Am vrut să vă întreb de la început despre acest carnețel și despre biletul de sub carnețel.

Nicușor Dan: Biletul este o amintire de la căile ferate. Mi l-au dat așa. Știți că mi-au făcut cadou cei de la Căile Ferate Ucrainene un pachețel de ciocolate mici și fiecărei ciocolate îi corespunde un tren, iar în viitorul pachet de ciocolată va fi și trenul nostru, Prietenia București-Kiev. (…)

Am avut sesiunea asta plenară cu mai mulți lideri, am avut cele două bilaterale cu Serbia și ne-am angajat, pentru că e important și pentru influența României în regiune, și pentru o reunificare pașnică a Europei, să colaborăm cu Serbia, să avem niște rute de transport și niște conexiuni de energie. Astea sunt lucrurile pe care le-am bifat și am promis că dăm un răspuns, ca să vedem cum ne coordonăm în câteva săptămâni. 

Și cu Ucraina am avut câteva chestiuni bilarele, mult mai puține, pentru că ne-am văzut des cu președintele Zelenski și, dincolo de asta, a fost o nouă cărămidă la o relație de încredere pe care o construim. Sunt mulțumit de ce s-a întâmplat, după cum sunt mulțumit de ce s-a întâmplat la Paris. Același lucru, adică oamenii te văd și știu că pot să se bazeze. Dacă te întreabă ceva, știu că ce le spui e corect, chiar dacă le convine, chiar dacă nu le convine neapărat, dar știu că ești cu ei acolo și că pot să aibă încredere că ce le spui așa este.

Bianca Iacob: Ați trecut dincolo de relația președinte-omolog cu președintele Zelenski? Putem spune că sunteți prieteni? Cum putem caracteriza relația dumneavoastră cu președintele Ucrainei?

Nicușor Dan: Eu sunt o persoană foarte deschisă și multă lume din zona asta este la fel. Inclusiv când făceam matematică și mă duceam la diverse conferințe, școli de vară, așa reușeam să stabilesc repede întâlniri, care s-au menținut în timp. Asta e important. Şi văd atmosfera asta în multe locuri. De asta sunt importante și dineurile, și prânzurile, pentru că oamenii își pun întrebări uneori banale despre cum e în țara lor, despre cum au ajuns să facă politică. Mulți au ajuns, ca și mine, cumva accidental. Relațiile astea umane sunt foarte importante și ele ajută. Într-o lume în care, dacă noi stăm de vorbă, chiar dacă nu suntem de acord, faptul că suntem unul în fața celuilalt, faptul că avem o cultură, o mentalitate în spate, nu ne lasă să ne înjurăm... Pe rețelele sociale, acolo totul se schimbă și satisfacția e mai rapidă. Cumva, expresia sentimentelor e mai rapidă și mai violentă. Şi faptul că liderii se întâlnesc așa de des e important pentru coeziune.

Ce scrie preşedintele în carneţel

Bianca Iacob: V-a fost teamă?

Nicușor Dan: Am nostalgia asta, că nu pot să cobor din mașină și să mă plimb din când în când, pur și simplu. (...) Am văzut tineri cu rucsace, butonau în telefon în cafenele (...). Teoretic, ei ar trebui să coboare toți în adăposturi, dar nu o fac, pentru că se întâmplă mult prea des și atunci, statistic, din când în când, unii sunt loviți sau chiar mor.

Bianca Iacob: Când era alarma în timpul conferinței, v-ați gândit că poate securitatea o să spună "Haideți în buncăr"?

Nicușor Dan: Da, da. Așteptam. Dacă ar fi zis, m-aș fi dus.

Îi aratăm pe telefon aplicația de alertă aeriană a ucrainenilor.

Nicușor Dan: Să i-o dăm lui Arafat. (n.r.râde)

Bianca Iacob: Ce scrie în carnețel?

Nicușor Dan: E un amestec între chestiuni personale și unele mai secrete, de serviciu.

Bianca Iacob: Cam câte agende din acestea aveți?

Nicușor Dan: Asta pot să vă arăt. Am început-o pe 18 martie 2026 și e aproape de final. Bine, mai desenează și copiii prin ea. Am cam trei pe an.

Bianca Iacob: Aveți un loc special de unde le cumpărați?

Nicușor Dan: Mi-am cumpărat una și apoi firma de unde mi-am cumpărat-o mi-a trimis o cutie la Cotroceni. Mi-a spus foarte frumos: "Am văzut că le folosiți. Cadou din partea noastră". 

Bianca Iacob: Mai am o curiozitate. Vă place pistolul primit cadou de la președintele Turciei?

Nicușor Dan: Nu l-am văzut. Dar chiar mai devreme discutam că trebuie să-l probăm în poligon.

Bianca Iacob: Ați mai tras?

Nicușor Dan: În armată. Am făcut armata 9 luni la Bacău. De atunci nu am mai tras. Și am mai tras la târg, la târgul de echipamente, când am fost cu băiețelul, dar nu era glonț adevărat, era flux electromagnetic. (...) Cei de la SPP mi-au spus în seara aia, când am plecat de la Ankara: "Ați primit un pistol, o să-l păstrăm". Mi-au cerut cumva acordul să-l ia ei.