Video Două legi controversate în forma iniţială au fost promulgate de Klaus Iohannis. Abuzul în serviciu, incriminat fără prag valoric şi înregistrările SRI, excluse ca probe în dosare de corupţie

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, miercuri, legea pentru modificarea şi completarea legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative. Pe 28 iunie, Camera Deputaţilor a reexaminat şi readoptat actul normativ, după ce Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţională modificarea prin care a fost instituit un mecanism de control al folosirii interceptărilor culese de serviciile de informaţii ca probe în dosarele penale.

Modificarea Codului de procedură penală

CCR a stabilit pe 17 mai cu privire la proiectul de modificare a Codului de procedură penală că „legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil”, potrivit comunicatului de presă de atunci al instituţiei.

Astfel, „Curtea a constatat că, potrivit normelor criticate, organul competent să verifice legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, a mandatului emis cu această ocazie, a mijlocului de probă şi a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obţinute este judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşadar o instanţă judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activităţile respective”, potrivit sursei citate de news.ro.

Prin urmare, actul normativ promulgat de către preşedintele Iohannis prevede introducerea a două noi articole, după art. 139 intitulat „Înregistrările obţinute din activităţi specifice culegerii de informaţii” care prevăd:

• „(1) Înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări.
• (2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum şi a înregistrărilor rezultate se verifică, după caz: a) în procedura de cameră preliminară; b) în procedura plângerii împotriva soluţiei de clasare, în condiţiile art. 341 alin. (7); c) în procedura prevăzută la art. 1392 .
• (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori, după caz, judecătorul de cameră preliminară a ridicat din oficiu excepţii cu privire la înregistrările rezultate din activităţile autorizate, acesta sesizează prin încheiere Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea verificării legalităţii acestor activităţi şi transmite dosarul cauzei, împreună cu cererile şi excepţiile formulate. Până la rămânerea definitivă a încheierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedura de cameră preliminară ori, după caz, cea de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de clasare se suspendă.
• (4) După înregistrarea sesizării, dosarul este repartizat aleatoriu unui judecător de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acesta fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi încunoştinţarea procurorului.
• (5) Judecătorul care a autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii prevăzute la alin. (1) nu poate participa la soluţionarea sesizării privind legalitatea acestora.
• (6) Ţinând seama de cererile şi excepţiile formulate şi luând concluziile procurorului, precum şi ale părţilor şi persoanei vătămate, dacă sunt prezente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă prin încheiere asupra legalităţii activităţilor din care au rezultat înregistrările, în raport de dispoziţiile legale în temeiul cărora acestea au fost autorizate şi pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă. Prevederile art. 345 alin. (11 ) şi (12 ) se aplică în mod corespunzător.
• (7) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (6), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot formula contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.
• (8) Contestaţia se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile alin. (4)-(6), precum şi cele ale art. 347 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.
• (9) După rămânerea definitivă, încheierea se comunică de îndată judecătorului de cameră preliminară care a dispus sesizarea.
• (10) Constatarea nelegalităţii autorizării sau a modului de punere în executare a activităţilor specifice culegerii de informaţii din care au rezultat înregistrări atrage aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (3)”.

Articolul 139 în forma în vigoare a Codului de procedură penală referitor la Supravegherea tehnică, la alineatul (2), prevede că: „Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare”.

Infracţiunile împotriva minorilor

Actul normativ promulgat mai include modificări cu privire la infracţiunile împotriva minorilor. Astfel, art. 505 numit „Persoanele chemate la organul de urmărire penală” prevede la alineatul (1) că atunci „când suspectul ori inculpatul este minor, la orice ascultare sau confruntare a acestuia organul de urmărire penală dispune citarea părinţilor ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau a persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea”.

Şeful statului a mai promulgat legea pentru aderarea României la Convenţia privind combaterea coruperii funcţionarilor publici străini în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, adoptată la Paris, la 21 noiembrie 1997.

Abuzul în serviciu, fără prag valoric

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, miercuri, legea pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative. Pe 28 iunie, Camera Deputaţilor a reexaminat şi readoptat actul normativ, după ce Curtea Constituţională a decis admiterea parţială a unei sesizări privind modificarea Codului penal, prin care infracţiunea de abuz în serviciu poate fi incriminată şi fără să existe un prag valoric, judecătorul fiind cel care poate decide în legătură cu gravitatea faptei.

CCR a stabilit pe 17 mai că „instanţele judecătoreşti pot remedia prin interpretare – cu luarea în considerare a deciziilor Curţii Constituţionale – inconsistenţele şi incongruenţele existente în textele de incriminare”, potrivit comunicatului de presă de atunci al instituţiei.

„Astfel, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat un anume prag valoric al pagubei sau o anumită intensitate a vătămării intereselor legitime ale persoanelor fizice/ juridice pentru reţinerea infracţiunilor de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu, aspect care, în jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale nu a atras neconstituţionalitatea normei în cadrul controlului a posteriori de constituţionalitate, acţiunea instanţelor judecătoreşti – concordantă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale – este de natură să menţină şi să consolideze prezumţia de constituţionalitate a textului, care trebuie să îmbine într-un mod armonios aspectele de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii”, mai arată sursa citată.

Prin urmare, legea promulgată de către şeful statului prevede la art. 297 că „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”. 

De asemenea, articolul 298 „Neglijenţa în serviciu” stipulează că „fapta funcţionarului public care, din culpă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”, conform actului normativ promulgat.

Legea promulgată reglementează şi aspectele care ţin de conducerea unei maşini în stare de ebrietate. „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”, conform sursei menţionate.

De asemenea, la după art. 336 a fost introdus un nou articol care prevede că: 

• „(1) Fapta conducătorului unui vehicul de a consuma alcool sau alte substanţe psihoactive, după producerea unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea mostrelor biologice, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
• (2) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) efectuează transport public de persoane, transport de mărfuri periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
• (3) Nu constituie infracţiune consumul de substanţe psihoactive, după producerea accidentului de circulaţie şi până la recoltarea mostrelor biologice, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care administrarea acestora este impusă de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto”. 

Pe 5 aprilie, Camera Deputaţilor a adoptat acest proiect de lege, însă el a fost sesizat la Curtea Constituţională care a decis admiterea parţială a sesizări pe data de 17 mai. Astfel, pe 28 iunie, Camera Deputaţilor a reexaminat şi readoptat propunerea legislativă care aduce modificări legii 286/2009 privind Codul penal.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰