Video De la haosul din galantare în comunism, până la mâncarea toxică și scumpă din magazine. Dovada că se poate și altfel vine de la două femei din Timiș

Pe mine și pe Veronica ne leagă câteva lucruri importante - anii de școală petrecuți în aceeași bancă și merdenelele făcute de mama ei. Pentru asta, drumul meu spre școală se oprea întotdeauna aici, la cofetărie. La fel e și acum, chiar dacă anii de școală s-au terminat demult.

Acesta este unul dintre momentele în care televiziunea își arată limitele. Eu nu știu cum să vă transmit cum miroase exact în acest loc. E mirosul de cald, de bun, de proaspăt scos din cuptor. E mirosul copilăriei mele. 

E aici, în vitrine, toată copilăria mea dulce și aromată. Un gust ce nu poate fi uitat. Dar care, din păcate, greu mai poate fi găsit printre rafturi pline cu de toate, mai puțin cu gust. De asta, cofetăria doamnei Elena e pentru mine, și pentru timișorenii de-o vârstă cu mine, bucurie și nostalgie. Cu glazură de patriotism local.

Vezi și

"Copilăria mea a fost aici în cofetărie. Am crescut printre dulciuri, dar cu toate acestea am ales să urmez Farmacia. Am terminat facultatea, da. Ah, da, șefă de promoție, dar eu consider că este irelevant acest aspect, dat fiind că uite, nu știm niciodată ce ne rezervă viața", a declarat Veronica Gavrea, proprietarul unui cofetării.

Iar viața a făcut o piruetă bruscă de 180 de grade și dus-o pe Veronica din farmacie în cofetărie. În cofetăria mamei. De data asta, nu doar ca să își bage nasul prin toate castroanele cu cremă, ci ca să învețe cum se face crema. Și ce e în spatele acelui gust care mi-a făcut și ei, și mie, copilăria frumoasă.

"A fost anevoios, a fost greu, a fost inconfortabil, pentru că una este să vii doar să te plimbi, să mănânci ceva dulce și alta este să te confrunți cu probleme pe care nu le înțelegi. Mama este aici din 1987, din perioada comunistă, când era cu comerț stradal, cu înghețată, am prins privatizarea când au început cutiile de ciocolată pe rafturi. Miroseam a merdenele, a prăjituri, lumea credea că este delicios", a povestit Veronica Gavrea, proprietarul unui cofetării.

Așa că Veronica, la 26 de ani, a luat totul de la zero și a plecat să învețe de la cei mai buni din lume. Atât cât și-a permis. La Roma a stat 9 luni.

"A fost o stea Michelin unde am lucrat pe partea de cofetărie-patiserie, montam deserturile, le preparam. Erau rețete care se stricau, torturi la care fie cădea blatul, fie nu creștea, fie nu arăta cum trebuie și le întrebam pe fete și ridicau din umeri. Și am zis, bun, dar pentru mine e un minus, nu-mi permit să pierd și azi și mâine și-atunci trebuie să fac ceva, să văd ce e în spatele acestor prăjituri apetisante", a povestit Veronica Gavrea.

Secretul părea să fie ascuns, de fapt, mai aproape decât își imagina. În cofetăria mamei, de acasă. Venise acum momentul ca rețele din cartea mamei să se întâlnească cu experiența marilor cofetari cu stele Michelin.

"Le-am făcut de 83 de ori, până au ieșit"

Au ieșit abia atunci când Veronica a realizat că importantă nu e doar rețeta, ci ingredientele.

"M-am confruntat cu ideile mamei... și nu a fost neapărat o luptă, că treptat a înțeles. A înțeles că e nevoie de o altă abordare. Am încercat să reinterpretăm, să scoatem, pentru că da, recunosc că se folosea acum 14 -15 ani margarina, am scos-o, untul era de 10 ori mai scump dar alegem să lucrăm cu el. Am redus cantitatea de zahăr, pentru că și asta ne-au învățat la Roma, cât zahăr trebuie pus pe un desert, ca să fie bun și în același timp și sănătos și să nu-ți cadă greu", a spus Veronica Gavrea.

Absolut tot - de la ouă, unt, făină sau brânză e adus direct de la sursă.

"De la producătorii locali, în mare parte este adusă, de prin Ardeal, depinde... zona asta Bihor, Ardeal, Deva. Tot ce este de calitate este scump. Sunt destul de sceptică în privința ingredientelor noi, a furnizorilor noi, când ne sună câte un distribuitor cu o ofertă nouă, îi spun că nu, prefer să lucrăm cu aceia pe care-i avem", a mărturisit Veronica Gavrea, proprietarul unui cofetării.

Am vrut să vedem câți români sunt mulțumiți de ce reușesc să pună în farfurie

Studiul inițiat de Observator și realizat de compania de cercetare Ipsos ne-a arătat că alimentația e una dintre principalele noastre poveri financiare, aici se duce 30 la sută din bugetul familiei. Jumătate dintre noi ne plângem că dăm prea mulți bani pe mâncare și doar o treime dintre români (31%) cred că nevoia de alimentare adecvată și nutritivă este în prezent complet acoperită. Cea mai mare nemulțumire a românilor e dată de prețurile prea mari raportate la venituri. Astfel că gătitul sănătos cu un buget limitat e aproape imposibil.

Iar realitatea ne demonstrează că până și cei pentru care alimentația nu e o povară riscă să nu poată mânca sănătos.

Așa cum ați putut vedea, când Observator v-a arătat, în exclusivitate, în campania "Ce ne puneți în mâncare?", ulei de floarea soarelui românesc vândut în supermarketuri drept ulei de măsline extravirgin italian.

Uleiul fals a fost retras atunci de pe rafturi, iar ANPC a notificat Comisia Europeană. Răul a fost deja făcut, pentru că mii de oameni consumaseră deja un produs fals. Colegii mei au dus și verdețurile din piață la testat. Rezultatele au fost șocante. "O probă de mărar a înregistrat depășiri la unul dintre pesticide, la epoxiconazol, de peste 10 ori față de limita legală. Leușteanul, cu 452 de ori depășire - acel produs trebuie absolut distrus", a explicat Alexandru Cîrîc, director ICA.

Și pentru că, de multe ori, întrebarea "Ce ne puneți în mâncare?" rămâne fără un răspuns, oamenii aleg drumul mai lung, dar mai sigur până la hrana sănătoasă.

Suntem la 50 de kilometri distanță de Timișoara, am intrat acum în satul Ficătar și ajungem imediat în locul unde pământul dă gust roadelor. Pentru că primește doar respect și apă. Ea e Oana Răducioiu. Se prezintă producător de legume, dar e de fapt economist. A moștenit pământul bunicii și a dat cifrele pe sapă.

"Pentru mine este pură pasiune. Pentru că eu sunt absolvent de studii economice și agricultura efectiv este o pasiune. Acum 5 ani am început asta, am încercat, am văzut că îmi place și am rămas aici. Nu m-am regăsit niciodată închisă între 4 pereți, să lucrez la un birou", a spus Oana Răducioiu, producător de legume.

Oana are o grădină de 5000 de metri pătrați și cultivă peste 40 de soiuri de legume

Primul degustător și beneficiar este... Carolina, fiica ei. Pentru că a făcut primii pași printre legumele din grădina mamei, le-a și gustat pe toate.

Oana Răducioiu a intrat în Asociația pentru Promovarea Agriculturii Țărănești (ASAT), în urmă cu 5 ani. A pornit cu 15 familii cărora le producea legume, în schimbul unui abonament, iar acum a ajuns la 26. "Din păcate, statul nu putem să spunem că ne ajută...", a spus Oana Răducioiu, producător de legume.

Așa că se ajută unii pe alții. Ca într-un parteneriat. Clienții dau bani pentru răsaduri sau construirea de solarii, producătorii le dau în schimb legume sănătoase și gustoase. Ca din grădina bunicii.

"Deși sunt foarte ocupați, își fac timp o dată pe an să facă un picnic în grădină. Și-atunci stăm la povești, văd grădina, văd felul în care se recoltează legumele, văd cum sunt crescute și anul acesta, pentru că am avut nevoie de ajutor fizic, au venit și să ne ajute în grădină", a spus Oana Răducioiu, producător de legume.

Coșurile cu legume trimise la oraș sunt foarte colorate, cu o varietate de legume. Doar la roșii sunt 30 de feluri diferite. Coșurile ajung în oraș uneori seara târziu. Clienții ajută la descărcat, apoi își preia fiecare legumele așteptate.

"În Franța am văzut exact aceeași idee, acolo pur și simplu din cauza unor motive sau altele, n-am reușit să fac chestia asta și-atunci am venit aici, am văzut că este exact același lucru și-am decis să fac pasul ăsta. E o chestie de încredere. Până la urmă dacă iei ceva dintr-o piață sau dintr-un supermarket nu știi exact pe unde-a fost, prin ce-a trecut. Dacă iei de la cineva pe care-l cunoști, ai cam cel mai mare nivel de garanție", a spus Dragoș Chiselice, inginer software, client.

În ultimii 15 ani o idee născută la Timișoara a devenit model de succes extins la nivel național

80.000 de astfel de coșuri au fost livrate către 2.500 de familii. În total, 10.000 de oameni s-au bucurat de bunătățile din el, iar 23 de grădinari din toată România au muncit pentru a pune pe masa consumatorilor produse locale, sănătoase și de sezon. Cu gust.

Gustul bun din România a trecut prin multe - sărăcie, colectivizare, comunism și haos în galantare. Doar 10 la sută din carnea de porc de pe rafturi, de exemplu, e de proveniență locală.

Până și celebra brânză de Sibiu, pe care o caută oameni din toată țara, ajunge să fie contrafăcută. În campania "Ce ne puneți în mâncare?" colegii mei au testat mai multe feluri de brânză de oaie, care s-au dovedit a fi făcute integral... din lapte de vacă.

Românii care au stat la cozi pentru pâine, ulei, zahăr sau lapte pe cartelă s-au trezit, după '90, în fața rafturilor pline... cu marfă din import. Mai multă, dar nu neapărat mai bună sau mai sănătoasă.

În România, statul face testări de control pentru alimente doar în două laboratoare, dar cu resurse limitate și inspectori insuficienți. Într-o piață prea puțin controlată, abuzurile prosperă, iar ce n-a făcut statul am reușit noi în cadrul campaniei "Ce ne puneți în mâncare?". V-am arătat cum ați fost păcăliți în nenumărate rânduri cu miere falsă, trufandale și pepeni cu pesticide, dar și carne de grătar care conținea grăsime și soia. Acum așteptăm rezultatele după testarea tonului și vom continua cu alte tipuri de carne pe care le veți pune pe masa de sărbători. Și nu ne vom opri aici.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰