Video Au trecut doi ani de când pandemia de Covid a pus stăpânire pe omenire. "Sunt ani pierduţi pentru copii"

Pe 12 decembrie 2019, în provincia chineză Wuhan apare primul focar de coronavirus. A fost momentul în care autorităţile de la Beijing au înţeles că nu se confruntă doar cu cazuri izolate ale unei infecţii respiratorii misterioase.

Timp de 3 săptămâni, China păstrează secretul, medicii nu au voie să vorbească despre asta, pacienţii sau rudele lor nici atât. Abia pe 31 decembrie, informează Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi pe 4 ianuarie recunoaşte că un nou tip de coronavirus se răspândeşte cu viteză ameţitoare. 

În februarie 2020 ţara noastră înregistra prima infectare. De atunci ceea ce ni se părea desprins dintr-un film sf sau de groază, a devenit realitatea pe care o trăim şi la care ne-am adaptat.

Pandemia care a schimbat lumea

Tânără: Lucrăm de acasă, nu prea am ieşit, nu am mai călătorit. Ne-am văzut mult mai rar cu familia şi prietenii din cauza restricţiilor. 

Pensionară-reporter: Am băiatul în Belgia şi făceam dese plimbări către el. 

- De cât timp nu v-aţi mai văzut?

- Păi...de doi ani. 

Tânăr: Mi-am pierdut primul loc de muncă pe care l-am avut, din cauza vaccinului. 

Mulţi au comparat pandemia cu un război. A durat o lungă perioadă până când am avut şi arme împotriva inamicului invizibil: vaccinurile. Iar din momentul în care acestea au fost disponibile, lumea a fost împărţită inevitabil în două categorii. 

Sebastian Fitzek - sociolog: Între cei vaccinaţi şi cei nevaccinaţi. Acesta este un imens eşec al autorităţilor de a comunica cetăţenilor şi aici avem o rană deschisă la nivel de societate. În loc de comunicare, s-a trecut la o luptă fanatică în care cuvintele nu-şi mai au locul.

Alţii au încercat să vadă partea bună a lucrurilor. 

Tânără: Fiind închişi în casă, am ajuns să apreciem şi ieşitul afară şi statul cu părinţii. 

Tânăr: Toate lucrurile care ne-au fost interzise ne-au bucurat mult mai mult după ce am avut din nou parte de ele. De exemplu, faptul că s-a prelungit ora până la care putem să stăm în oraş de la 9 la 10 a fost ceva incredibil, mi s-a părut wow.

Dacă pe unii munca de acasă i-a apropiat mai mult de copii şi familie, pe alţii i-a lăsat fără joburi, sau i-a adus în pragul depresiei.

Sebastian Fitzek - sociolog: S-au pierdut foarte multe locuri de muncă, alţii au muncit de acasă, dar la nivel interuman s-au rărit ieşirile, iar treptat ne-am izolat, ne-am introvertit, unii ar spune că ne-am sălbăticit. 

Tânără: Cel mai dor? De socializare, de familie, de rude, că nu ne mai putem vedea. De libertate, în primul rând.  

Bărbat: Sunt doi ani pierduţi pentru copii.

Sistemul medical în pragul colapsului

Numărul imens de infectări a dus sistemul medical din România în pragul colapsului. 

Adrian Marinescu - medic infecţionist: Nu puteai să managerizei de nicio culoare situaţia apcienţilor. pacienţi care aşteptau 24 de ore în ambulanţe în faţa camerei de gardă, pe paturi de campanie insuficiente, mulţi pacienţi care aveau nevoie de oxigen şi nu aveai resursele necesare. Sunt situaţii care clar te marchează şi pentru care nu ai soluţii. 

La nivel mondial, peste 270 de milioane de oameni au fost infectaţi, iar mai bine de 5 milioane de persoane au şi decedat în urma bolii. 

Alexandra Marin, reporter Observator: În România, până acum, am înregistrat aproape 1,8 milioane de cazuri. Asta înseamnă că 1 din 10 români cu siguranţă a trecut prin boală în aceşti doi ani. Atunci când vine vorba despre imunizare, în schimb, 7,4 milioane de români sunt vaccinaţi cu schema completă. Vorbim, totuşi, despre mai puţin de 40% din populaţie. 

La doi ani de la descoperirea primului infectat, rămâne încă un mister cum a apărut coronavirusul. Niciun specialist nu se mai încumetă să  spună cât va mai ţine pandemia şi nici dacă Omicron este ultima mutaţie periculoasă. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰