Video EXCLUSIV. În misiune cu ambulanța, pe tura de noapte: "Cazurile sunt diferite, nu știm la ce să ne așteptăm"
Când noi stingem lumina, tura de noapte porneşte sirenele. La serviciul de ambulanţă, orele trec precum minutele şi nicio intervenţie nu seamănă cu alta. Salvatorii au multe cazuri grave. Dar şi probleme minore de tratat, pentru care n-ar trebui să plece în misiune. Mai grav, alţii îi cheamă doar pentru că vor să "treacă în faţă" la camera de gardă.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleE ora 20:00. Suntem la Serviciul de Ambulanță București Ilfov, unde echipajele medicale se pregătesc de misiune.
"Agitația pe care o vedem e pentru că e aproape ora 20:00 și se schimbă tura. Cei care au venit de azi dimineață de la 08:00 pleacă acum acasă și începe tura de noapte, care va ține până a doua zi, la ora 08:00", explică Marko Pavlovici, reporter Observator.
Nicoleta Nedea este asistentă de 20 de ani.
"Copilăria mea s-a întâmplat aici. Aici am crescut, aici m-am educat", explică Nicoleta.
Între timp, a mai primit o misiune. Cea de mamă.
"Când era mic îmi spunea, 'dă uniforma jos!' Mi-a spus, 'vreau să câștige mami la loto ca să aruncăm toate uniformele'."
Dar uniformele nu se aruncă. Se îmbracă la fiecare tură, chiar și în ture suplimentare, pentru că altfel, mașinile ar rămâne în garaj.
"Nouă ne place ce facem. Acum, că suntem obosiți, ce mai contează?", recunoaște Nicoleta.
Ne arată camera de relaxare a serviciului de ambulanţă. E goală. Însă tura abia a început. Ne vom întoarce. Între timp, dispecerii primesc primul apel. Pornim în cursă cu Mugurel și George.
"Am primit un caz în sectorul 3, un pacient în vârstă de 22 de ani e căzut pe terenul de tenis", explică Mugurel.
"Cam așa arată nopțile noastre la serviciul de ambulanță, destul de solicitante. Cazurile sunt diferite, niciodată nu știm la ce să ne așteptăm", explică George.
Ajungem în 13 minute. Diagnostic: o entorsă. Un caz care, în mod normal, n-ar trebui să blocheze o salvare. Dar protocolul e literă de lege. Pacientul va fi dus la Spitalul Sfântul Ioan.
După miezul nopții, urgențele devin cu adevărat urgenţe. Un tânăr a încercat să îşi pună capăt zilelor.
"Nepotul are asta. E arestat la domiciliu", explică bătrânul care a solicitat ajutor.
E un moment de maximă tensiune. Pentru ambulanțieri, însă, e doar o altă procedură de gestionare a crizei. După ce îl liniștesc pe tânăr, îl duc la Spitalulul Obregia.
"Un caz care ne satisface pe noi este acela care, după multă muncă de resuscitare, scoți pacientul din stop cardiorespirator și ajungi cu el viu la spital", explică Mugurel.
Ne întoarcem la bază. Camera de relaxare, în continuare goală. Nimeni nu are timp.
În timp ce orașul doarme, dispeceratul lucrează intens. Vin 1500 de apeluri pe noapte.
De la 'mă doare măseaua', la 'nu mai respiră' - pentru toate aceste situaţii, trebuie găsită o soluţie. Și aici apare adevărata problemă a sistemului: mulți sună la 112 pentru că e 'mai rapid'.
"Sunt foarte mulți cei care sună pentru o pastilă, pentru că nu vor să meargă la medicul de familie. Sunt mai mulți decât urgențele", explică Nicoleta.
În România, jumătate din ambulanțe au peste 10 ani vechime. Salariile, între 4000 și 7000 de lei, nu mai atrag pe nimeni în această luptă contracronometru. Și totuși, cei care rămân, o fac dintr-un singur motiv.
"Într-o seară am ajuns la o doamnă și în mașină eram în drum spre spital și mi-a zis, 'să știți că atunci când am văzut că ați intrat pe ușă, am zis că Dumnezeu v-a trimis'", explică Nicoleta.
Se crapă de ziuă. Pentru Nicoleta, George, Mugurel și colegii lor, tura se încheie în curând. În 48 de ore o vor lua de la capăt.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
