Microplasticele, tot mai prezente în dieta noastră. Paşi simpli ca să le eviţi
Microplasticele curg din robinete și se desprind din vasele de gătit. Ajung în gălbenușurile de ou, dar și în carne și legume. Totuși, prin câțiva pași simpli, putem să reducem cantitatea pe care o ingerăm.
Nu le vezi, dar sunt acolo: sute de particule minuscule de plastic ascunse în friptura ta. În timp ce se gătește într-o tigaie încinsă, aceste particule se topesc, pătrund în carne și se solidifică din nou odată ce mâncarea se răcește în farfurie. Și nu e vorba doar de friptură, le consumăm tot timpul, fără să știm, relatează BBC.
Aceste intruse sunt microplastice și nanoplastice, particule mai mici de 5 mm sau cuprinse între 1 și 1.000 de nanometri. Dar cum ajung ele în mâncare? Și, într-o lume saturată de plastic, ce putem face pentru a reduce expunerea prin dietă?
Dacă privești mai atent prin bucătărie, vei descoperi rapid surse de microplastice: se desprind din spatula cu care prăjești ouăle, se scurg din sticla de plastic din ghiozdanul copilului sau plutesc în ceaiul de pe birou. Ele se ascund și în alimentele pe care le consumăm, de la hamburgeri și miere până la legume, lactate și carne.
La început, punctele de expunere pot părea copleșitoare. Dar, spun cercetătorii, există soluții simple care pot face diferența.
"Există multe schimbări ușor de făcut chiar în propria casă", explică Sheela Sathyanarayana, profesoară de pediatrie și cercetătoare la Universitatea din Washington și Seattle Children’s Research Institute. "Cred că acest lucru le dă oamenilor un sentiment de control asupra vieții lor, și chiar avem mai mult control decât am putea crede".
Cum ajung microplasticele în farfuria noastră
Studiile arată că microplasticele se găsesc în fructe și legume, miere, pâine, lactate, pește și carne, inclusiv în ouă.
Un raport realizat în 109 țări a arătat că, în 2018, oamenii consumau de peste șase ori mai mult plastic decât în 1990. Particulele ajung în plante prin sol și apă, sau în animale prin furaje. Odată recoltate, riscul de contaminare crește în timpul procesării industriale, unde plasticul este folosit masiv pentru eficiență.
Uneori, putem reduce încărcătura de microplastice. În Australia, o cercetare a arătat că oamenii consumă între 3 și 13 mg de plastic per porție de orez, în funcție de modul de ambalare și preparare. Spălarea orezului înainte de gătire a redus nivelul de microplastice cu până la 40%. Rezultate similare s-au obținut și la carnea sau peștele spălate, deși particulele nu au fost eliminate complet.
Dar nu toate alimentele pot fi curățate. Sarea, de exemplu, este puternic contaminată: un studiu din 2018 a descoperit microplastice în 36 dintre cele 39 de mărci analizate, cu niveluri mai ridicate în sarea de mare.
Experții recomandă consumul de alimente proaspete și cât mai puțin procesate, deoarece produsele ultra-procesate trec prin mai multe puncte de contact cu plasticul.
Apa, ambalajele și ustensilele din bucătărie
Apa este o altă sursă majoră. Fie că e îmbuteliată, fie că vine de la robinet, conține microplastice. Doar deschiderea și închiderea unui capac de sticlă de plastic poate genera sute de particule per litru. Filtrele de carbon, precum cele din carafele de apă, pot reține până la 90% din microplastice.
Ambalajele alimentare contribuie și ele: simpla deschidere a unui pachet din plastic poate elibera sute de particule. De asemenea, recipientele de unică folosință sau bolurile din plastic reutilizabile se degradează cu timpul și eliberează cantități mari.
În bucătărie, tocătoarele din plastic, tigăile antiaderente zgâriate sau blenderele sunt alte surse importante. De pildă, un studiu a arătat că doar 30 de secunde de mixare a gheții pot elibera sute de mii de particule de microplastic.
Alternativele mai sigure sunt sticla și inoxul. Siliconul poate fi folosit, deși și el se degradează la temperaturi foarte mari.
Cât de periculoase sunt microplasticele pentru sănătate?
Microplasticele au fost detectate în aproape toate organele umane studiate, inclusiv în artere, creier, placentă și sânge. Totuși, nu se știe exact cât de nocive sunt. Unele studii sugerează că ar putea afecta microbiomul intestinal sau chiar pătrunde în sânge. Alte cercetări arată că organismul le poate elimina parțial prin procese naturale.
"Plasticul fosil, în formele sale micro și nano, a fost găsit în aproape fiecare organ al corpului studiat", spune Paul Anastas, profesor la Yale University. "Însă nu știm dacă aceste particule rămân active sau dacă sunt inerte".
Pe termen lung, specialiștii susțin că reducerea globală a poluării cu plastic ar fi singura soluție eficientă. Până atunci, fiecare dintre noi poate lua măsuri mici, de la spălarea orezului și folosirea apei filtrate, până la înlocuirea treptată a ustensilelor din plastic.
"Plasticul este un material ieftin și foarte util. Problema este că îl folosim excesiv și peste tot", avertizează biologul marin Vilde Snekkevik.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
