Exclusiv O noapte de gardă, la Psihiatrie: 2 medici și 700 de pacienți. "Dați-mi drumul că mă omor"
România ignoră avertismentul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Statul nu face nimic pentru oamenii care suferă de anxietate, depresie şi alte probleme psihice, deşi numărul cazurilor creşte alarmant. Într-un demers fără precedent, o echipă Observator a filmat o noapte de gardă la Spitalul de Psihiatrie Obregia, pentru a atrage atenţia asupra situaţiei critice în care se află una dintre cele mai delicate ramuri ale sistemului medical. Obregia este singurul spital din Capitală şi judeţele limitrofe pentru internări nevoluntare. Sunt doi medici de gardă, peste 100 de urgenţe şi 700 de pacienţi internaţi.
"Daţi-mi drumul că eu ...mă omor!", se unde vocea unui pacient.
Un om care are nevoie de ajutor. Dar refuză să-l accepte, aşa că medicii trebuie să decidă pentru binele lui.
"O să-i facem contenţie, n-avem... O să facă urât!", spune medicul.
Pacientul a fost adus cu ambulanţa, însoţit de poliţie. Pentru că nu a putut fi liniştit, a fost pus sub supraveghere. La scurt timp apare un alt caz. Mult mai grav.
"Nu vreau! Lăsaţi-mă-n pace! Vă omor!", strigă pacientul.
A fost nevoie de intervenţia a patru poliţişti şi jandarmi pentru a-l calma.
"Haideţi că încercăm să vă ajutăm, dar trebuie să colaboraţi si dumneavoastră.", îi spune cu calmitate medicul pacientului.
Decizia era clară: internare nevoluntară. O decizie pe care medicii sunt nevoiţi să o ia de cel puţin 15 ori în fiecare zi.
Statul ignoră problemele de sănătate mintală, deși cazurile cresc alarmant
"Să ştiţi că a mai crescut în ultimii ani a mai crescut. Noi încercăm să evităm această formă de internare nevoluntară, numai că fiind spital de urgenţe cu asta ne confruntăm în gardă practic.", explică Nicoleta Popa, medic primar Psihiatrie, Spitalul de Psihiatrie Obregia.
De la injurii la agresiuni fizice nu este decât un pas.
Asistentă 1: O palmă de am văzut stele verzi.
Asistenta 2: Serios?
Asistentă 1: Dar nu ştiu cum s-a ridicat, că era cu poliţie şi poliţia îl ţine când se ridică de pe scaun, nu ştiu când s-a ridicat şi când mi-a dat. Mi-a dat-o aici. Am făcut un pic aşa. M-a nimerit aici şi până aici era roşie.
Spitalul are cea mai bună pază proprie din sistem, iar atunci când e cazul rămân şi poliţiştii. Cu toate acestea, personalul este mereu în gardă.
Reporter: V-a fost vreodată teamă?
Elena Manea, registrator Spitalul de Psihiatrie Obregia: Îţi este uneori, sunt imprevizibili, nu cunoşti reacţia fiecărui pacient.
Obregia, singurul spital din Capitală şi judeţele limitrofe pentru internări nevoluntare
Pericolul persistă şi în saloanele din camera de gardă, acolo unde pacienţii rămân până medicii decid dacă îi trimit acasă sau îi internează în secţii.
"Ne e teamă tot timpul, dar o controlăm. Ne gândim tot timpul ce se poate întâmpla, acţionăm cu atenţie. Suntem încordaţi, suntem atenţi.", mărturiseşte Cătălin Cristea, asistent şef Spitalul de Psihiatrie A. Obregia.
Sunt doar doi medici de gardă în fiecare noapte.
"Nu sunt suficienţi pentru că sunt momente când suntem clar depăşiţi de evenimente. Sunt şi zile când tensiunea este maximă pe fiecare membru al echipei.", explică Eduard Moţoescu, director medical Spitalul de Psihiatrie A. Obregia.
Pe lângă urgenţe, medicii de gardă intervin şi la pacienţii internaţi în secţiile spitalului, atunci când au nevoie de ajutor.
"În spatele spitalului sunt aproape 700 de oameni în momentul ăsta. Şi când ai 700 de oameni asta îţi crează aşa un pic de presiune.", precizează Marian Onofreiu, medic primar Spitalul de Psihiatrie A. Obregia.
Marian Onofreiu face gărzi de 10 ani.
"Trebuie să fii atent, atenţie distributivă, îs multe ore de atenţie şi atunci la un moment dat esti obosit.", adaugă medicul Marian Onofreiu.
Dincolo de epuizare, cel mai mult îl supără recidivele. Pacienţii care ajung iar şi iar în urgenţe.
Poliţist: A adresat injurii unei doamne, avea un comportament agitat, am zis că mai bine vin la dumneavoastră.
Medic: Dar a fost ceva agresiv?
Poliţist: Nu, n-a fost, a cooperat cu noi.
Tânărul este pacientul lui de câţiva ani.
"Dacă nu-şi iau medicaţia, rămâne o veşnică reinternare a lor.", spune directorul spitalului.
Acum a cerut singur ajutor, după o ceartă acasă.
Pacient: Aş prefera dacă se poate să mă duceţi direct pe secţie.
Medic: Dacă vrei, te vom interna cu consimţământ.
Singurul sprijin al medicilor din gardă sunt rezidenţii.
"Se mobilizează atunci când apar situaţii deosebite pe secţii ca noi să putem să rămânem în camera de gardă.", menţionează Nicoleta Popa, medic primar Psihiatrie, Spitalul de Psihiatrie Obregia.
Nu sunt plătiţi suplimentar, aşa că majoritatea preferă să facă o singură gardă pe lună, cea obligatorie.
"Nu cred că am încă tăria psihică să duc mai multe gărzi în psihiatrie. Nu ar trebui s-o ai în psihiatrie? Ba da, dar cred că e ceva ce poţi să cultivi pe parcurs.", spune Robert Pârjol, rezident psihiatrie, anul II.
Dincolo de urgenţe, în fiecare secţie a spitalului sunt câte 3 asistenţi. Unul dintre ei e responsabil de salonul de supraveghere, cu cel puţin 10 paturi. Locul în care pacienţii pot avea nevoie de ajutor în orice moment.
"După 25 de ani m-am obişnuit. Suntem expuse oricum la limita agresiunii, dar încercăm să rezolvăm paşnic. Mai sunt şi pacienţi care comunică între ei şi-atunci ne spun şi nouă anumite lucruri, dar în general stăm printre ei.", explică Monica Vlăduţ, asistent şef Spitalul de Psihiatrie Obregia.
Dincolo de personal, spitalul devine neîncăpător pentru numărul de pacienţi din Bucureşti şi din zona de sud a ţării.
"Când ne epuizăm toate resursele fizice, suntem obligaţi să anunţăm că am depăşit numărul de pacienţi pe care-i putem caza.", explică Eduard Moţoescu, director medical Spitalul de Psihiatrie A. Obregia.
Doi medici de gardă pentru peste 100 de urgențe și 700 de pacienți internați la Obregia
Principala cauză sunt cazurile sociale. Sunt peste 50 de pacienţi internaţi de mai bine de 3 luni. Unii chiar de trei ani, pentru că nu există centre care să-i primească în judeţele de unde provin.
"Sunt oameni care sunt perfect gestionabili, dar sunt oameni care pot fi gestionaţi în unităţi cu specific, care din păcate nu pot să-i preia şi ne rămân nouă în custodie. Sunt cazurile sociale, oameni cu un vag diagnostic psihiatric. Autorităţile se miscă foarte foarte greu. Nu avem ce să facem, nu putem lăsa oamenii în faţa spitalului, oameni care au nevoie de asistenţă.", adaugă Eduard Moţoescu.
Numeroasele memorii trimise la autorităţi au rămas fără răspuns.
"Apare acest efort suplimentar din partea unităţilor sanitare cu un impact inclusiv pe buget şi pe resursa umană. O acoperim pentru că este vorba de umanitate. Încercăm ca în viitorul exerciţiu financiar să alocăm o sumă dedicată asistenţei sociale pentru a putea construi astfel de centre.", precizează Alexandru Rogobete, ministrul Sănătăţii.
Motivul pentru care medicii continuă să lupte: recunoștința pacienților
Şi totuşi, există un motiv pentru care medicii rămân în continuare să lupte cu sistemul.
"Ai o satisfacţie foarte mare atunci când pacientul vine şi-ţi mulţumeşte. Pentru că la noi efectiv vezi transformarea. Altfel n-aş fi rămas.", mărturiseşte medicul Marian Onofreiu.
Datele oficiale arată că numărul persoanelor cu boli psihice a crescut de 6 ori în ultimii 10 ani. Cel al centrelor destinate lor a rămas acelaşi.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
