Observator » Ştiri sociale » 25 septembrie, Sfânta Cuvioasă Eufrosina. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

25 septembrie, Sfânta Cuvioasă Eufrosina. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

Sfânta Cuvioasă Eufrosina este prăznuită pe 25 septembrie Sfânta Cuvioasă Eufrosina este prăznuită pe 25 septembrie - doxologia.ro
Editor Cristi Ioniţă | Timp citire: 2 minute
Publicat la 24.09.2026, 11:06 | Modificat la 24.09.2026, 11:11

Vineri, 25 septembrie 2026, este prăznuită Sfânta Cuvioasă Eufrosina, sfântă cu care oamenii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.

Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria, în vremea Împăratului Teodosie cel Mic (secolul V). Conform crestinortodox.ro, ea a fost rodul stăruinţei în rugăciune către Dumnezeu a părinţilor ei, care i-a binecuvântat cu naşterea de prunci după o vreme îndelungată. La 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mamă, rămânând sub ocrotirea tatălui sau, Pafnutie. Împlinind vârsta de 18 ani şi nevrând să se căsătorească, Eufrosina a părăsit în taină casa părintească şi, îmbrăcând haine bărbăteşti, a intrat într-o mănăstire de monahi. Stareţul a primit-o, punând-o sub ascultarea Părintelui Agapit.

Până la sfârşitul vieţii sale, vreme de 38 de ani, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în acest aşezământ monahal, dobândind o viaţă duhovnicească îmbunătăţită, fără ca cineva să cunoască faptul că este femeie.

Dumnezeu a rânduit în chip minunat ca tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovniceşti, în vremea când aceasta se apropia de obştescul sfârşit. Stareţul i-a îndrumat paşii tocmai către cuvioasa, care, în tot acest timp, fusese cunoscută ca monahul Smaragd. Recunoscându-şi tatăl, care i-a împărtăşit acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasa l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că îşi va vedea din nou fiica. Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile.

Articolul continuă după reclamă

Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuşi haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârşitul vieţii.