Machiajul la 10-12 ani, între joacă și dependență. Psiholog: "Nu mai poți să exiști în afara măștii"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Machiajul nu mai este doar un joc pentru tot mai multe fetiţe. La 11-12 ani, unele petrec ore în faţa oglinzii, folosesc gene false şi au colecţii întregi de cosmetice, inspirate de ceea ce văd pe reţelele sociale. Dincolo de maturizarea precoce, specialiştii avertizează că acest obicei poate veni şi cu riscuri pentru sănătate.
Teodora Tompea, prezentator: Lucrurile astea le făceam și noi în copilărie, descopeream trusa mamei. Însă când prea mult devine totuși periculos? Când ar trebui să înceapă tot acest proces în care începem să ne machiem, să nu mai rămânem doar în sfera naturală?
Gabriela Maalouf, psiholog: Dacă lucrurile încep natural, putem să vedem copii mici de 2-4 ani care, prin imitație, încearcă să facă ce face mama sau tata, fără să aibă o componentă de "vreau să fiu mai frumos", ci pur și simplu "mă joc". E o zonă de natural. Cu cât ne îndepărtăm de vârsta de 12 ani, ieșim din zona latentă și începem să ne dezvoltăm o zonă de identitate de sine și vrem să fim noi cumva, cum nu sunt ceilalți sau, din păcate, cum ne duce societatea modernă: cum sunt ceilalți.
Teodora Tompea, prezentator: Acum e trendul să fim la fel cu toții.
Gabriela Maalouf, psiholog: Exact. Dacă sunt conștient de propria persoană și vreau să văd cine sunt eu în lume, acum nu mai putem să ducem gândul ăsta la capăt, pentru că ne e frică că nu mai semănăm cu ceilalți și nu mai semănăm cu ceilalți care au succes, pentru că social media ne arată că oamenii care fac asta au și succes. Și atunci mai bine fac tot ce fac și ceilalți. Limita e acolo în momentul în care tu, ca părinte, întrebi: "Ce îți place la machiaj?" sau "Cum te-ai simți dacă te-ai duce într-o zi la școală fără machiaj?", iar copilul se sperie: "Doamne ferește! Eu nu pot să ies din casă fără să am ceva pe față."
Teodora Tompea, prezentator: De ce e periculos?
Gabriela Maalouf, psiholog: Pentru că nu mai poți să exiști în afară de mască și de identitatea pe care ți-o construiești prin machiaj. Un om care are un echilibru emoțional poate să trăiască și cu machiaj, și fără machiaj, adică nu se sperie de momentul în care, indiferent de felul în care arăți. Da, poate să creeze un ușor disconfort: "Mă simt mai bine machiată", dar în niciun caz nu o să spun: "Eu nu mai ies din casă." Când îți ocupă mai mult timp decât ai nevoie ca activitate specifică vârstei. Dacă te gândești: "Am programare la unghii, gene, machiaj, mă uit la 100 de tutoriale" și asta mă împiedică să-mi fac temele sau să ies în parc... te afectează. Evident că nu ești mai puțin deștept sau mai deștept dacă ai unghii sau nu, dar simplul fapt că petreci timpul într-o activitate care nu e destinată în momentul ăla...
Teodora Tompea, prezentator: Cum îi explici, de fapt, unui tânăr de 10-12 ani toate aceste lucruri? Cum o reechilibrezi?
Gabriela Maalouf, psiholog: Cred că explicația medicală e cea mai evidentă pentru un copil. Dacă începi să spui ca părinte că "uite, identitatea ta e complicată", e complicat, pentru că copilul n-a depășit etapa asta psihologică. Dar prin răceli a mai trecut, uite, ai pus mâna acolo, te-ai fript, lucruri care au avut cauză, efect, consecință. Și atunci poți să-i dai un exemplu clar: "Uite, dacă îți pui lucrurile astea, s-ar putea să ajungem la doctor, pielea ta poate să aibă de suferit și uite, hai să vedem niște studii de caz", pentru că nimeni nu te crede pe cuvânt.
