Al treilea TORŢIONAR trimis în judecată. Marian Petrescu, fost comandant al Penitenciarului Galaţi, chemat la Curtea de Apel Bucureşti

Marian Petrescu, fost comandant al Penitenciarului Galaţi, a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului General, el fiind acuzat că i-a supus pe deţinuţii politici la tratamente neomenoase - tortură fizică, psihică şi exterminare.

Marian Petrescu este al treilea torţionar din perioada comunistă trimis în judecată de Parchetul General, după Alexandru Vişinescu (condamnat definitiv la 20 ani închisoare) şi Ioan Ficior (20 ani închisoare, în primă instanţă).

Potrivit unui comunicat al Parchetului General, ancheta în acest caz a fost deschisă ca urmare a unei sesizări formulate de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împotriva lui Marian Petrescu.

'În perioada 1 februarie 1959 - 12 iunie 1961, inculpatul Petrescu Marian, în calitate de comandant al Penitenciarului Galaţi, prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârşite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligaţiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreţionare, prin abuz de funcţie, a supus, din motive politice, colectivitatea deţinuţilor politici (contra-revoluţionari) încarceraţi în acest penitenciar, aflaţi sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane şi degradante), tortură fizică şi psihică şi exterminare', se arată într-un comunicat al Parchetului General.

Anchetatorii arată că faptele reţinute în sarcina lui Marian Petrescu au fost săvârşite în aplicarea politicii de stat a 'luptei cu duşmanii regimului de democraţie populară', împotriva populaţiei (în sens de colectivitate) deţinuţilor 'contra-revoluţionari', adversari ai acelui regim, aflaţi sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive şi particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galaţi, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrităţii fizice şi psihice, alte tratamente inumane şi degradante, cauzatoare de suferinţe fizice şi tulburări psihice puternice, şi privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenţei lor la acel grup.

'În concret, inculpatul a supus deţinuţii la tratamente neomenoase (inumane şi degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate şi în mod sistematic în timp deţinuţilor politici, cărora le-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistenţă medicală sau acordarea ei în condiţii improprii pentru tratarea bolilor de care aceştia sufereau, ţinerea în frig pe timp de iarnă, condiţii mizere de cazare şi echipament), tortură fizică şi psihică concretizată în bătăi repetate, sancţiuni disciplinare, pedepse şi exterminare. Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenţie menţionat, dintre care 90 deţinuţi politici (contra-revoluţionari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză', arată Parchetul.

Procurorii precizează că, în perioada avută în vedere, condiţiile de detenţie erau influenţate de factorul individual, mai precis de comandantul penitenciarului, coloniei sau unităţii de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuşi deţinuţii.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că regimul de exterminare impus deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Galaţi de Marian Petrescu, în perioada 1 februarie 1959 - 1966, s-a concretizat în încălcări grave ale drepturilor omului în mod sistematic şi diferite forme de abuz, constând în: completa izolare în care erau ţinuţi deţinuţii politici; lipsa unui program de socializare şi a permisiunii de a munci, precum şi nerespectarea întocmai a normelor legale privind plimbarea; sancţiunile extrem de dure şi disproporţionate faţă de gravitatea abaterilor deţinuţilor sau chiar în lipsa acestora; regimul alimentar deficitar şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare; condiţiile mizere din celule.

'Atitudinea inumană a comandantului de penitenciar, în speţă a inculpatului Petrescu Marian, rezultă şi din faptul că, în aplicarea normelor privind decesele deţinuţilor, aceştia, după deces, erau înmormântaţi într-o zonă anume destinată din cimitirul Galaţi, fără să fie înştiinţate familiile şi fără să li se cunoască locul de înmormântare. Toţi deţinuţii decedaţi în perioada de referinţă au fost înmormântaţi în cimitirul comun, locurile de veci neputând fi identificate de familii', mai declară procurorii.

Pentru încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tratamente neomenoase, prevăzută în Codul penal din 1968, Parchetul General a avut în vedere, printre altele, şi sentinţa penală din 24 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul torţionarului Alexandru Vişinescu, prin care s-a stabilit că faptele menţionate sunt prevăzute de legea penală pe toată perioada între săvârşirea de către inculpat a primelor acte materiale de executare şi până în prezent, astfel pentru actele materiale care au debutat la data de 1 februarie 1959 (odată cu preluarea funcţiei de comandant al Penitenciarului Galaţi de către Marian Petrescu), consumate până la data de 17 iunie 1960 (când au intrat în vigoare dispoziţiile Decretului nr.212/1960), incriminarea lor este prevăzută în Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, purtare abuzivă, vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi, respectiv, omor.

Epuizarea faptelor, încorporând acte materiale similare, săvârşite începând cu 17 iunie 1960, a avut loc la data de 12 iunie 1961, când s-a înregistrat ultimul deces în Penitenciarul Galaţi.

În opinia Parchetului, actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 şi cele similare săvârşite începând cu acea dată, întemeiate pe o rezoluţie infracţională unică şi îndreptate împotriva aceleiaşi colectivităţi a deţinuţilor politici, aflaţi sub puterea lui Marian Petrescu în postura de 'duşmani' (adversari), constituie o unitate legală de infracţiune, în formă continuată, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), realizând astfel conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, prevăzută, la momentul epuizării, de art. 231 alin. l şi alin. 3 din acelaşi Cod, care stabileşte, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeaşi cu cea prevăzută în reglementarea sub imperiul căreia au fost comise primele acte materiale pentru infracţiunea de omor.

Prin decizia nr.511/2013, Curtea Constituţională a constatat, cu valoare de principiu, constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal 1968 privitoare la aplicarea imediată a dispoziţiilor, mai severe, referitoare la imprescriptibilitate, inclusiv în cazul infracţiunilor comise anterior reglementării acesteia, exceptând situaţia când termenul de prescripţie iniţial prevăzut era deja împlinit la data intrării în vigoare a acelor dispoziţii.

În actualul Cod penal - Legea nr.286/2009 (intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014) a fost menţinută dispoziţia din Codul penal 1968, potrivit căreia prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra umanităţii, indiferent de data la care au fost comise.

Dosarul se va judeca la Curtea de Apel Bucureşti.

Sursa: Agerpres

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰