Deniile din Săptămâna Mare. Ce semnificaţie are fiecare

Creştinii din întreaga lume celebrează în această perioadă Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor, perioada în care Iisus Hristos a fost supus la numeroase cazne şi torturi, înainte de a fi crucificat.

Pentru creştini în mod direct, Săptămâna Mare reprezintă ultima săptămână de post înainte de Sfintele Sărbători Pascale. Concret, este perioada în care credincioşii sunt pregătiţi pentru Înviere.

Ce sunt Deniile 

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, Denia reprezintă un serviciu divin compus din vecernie, utrenie și ceasul întâi, în perioada Postului Mare, mai ales în Săptămâna Patimilor.

Conform specialiştilor, Deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox. Cuvântul Denie vine de la slavonescul vdenie și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, Denia este Utrenia de a doua zi și se săvârșește seara, în ajun.

La ce oră încep Deniile 

De obicei, ora de start a Deniilor diferă de la o biserică la alta, însă, de obicei, ora la care începe o Denie oscilează între 17.00 şi 18.00. Există, însă, posibilitatea ca prima Denie din această perioadă liturgică să fi avut loc chiar duminică, 13 aprilie.

Deniile, prin definiţie, sunt slujbe nocturne, ceea ce înseamnă că acestea au loc în a doua parte a zilei, spre seară, şi există posibilitatea ca acestea să fie susţinute inclusiv în alte zile dinafara Săptămânii Patimilor.

Denia din Duminica Floriilor 

Din punctul strict al organizării, Denia din Duminica Floriilor reprezintă, practic, intrarea în Săptămâna Patimilor, ea prefaţând tot ceea ce înseamnă sau aduce Săptămâna Mare.

Din punct de vedere religios, Denia din Duminica Floriilor este o chemare la înţelegerea misiunii lui Iisus Hristos, el intrând în Ierusalim ca un împărat smerit, pe un asin.

Denia din Lunea Mare 

În Sfânta și Marea Luni se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos și a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului. De asemenea, conform specialiştilor, Utrenia din Lunea Mare marchează începutul unei perioade de intensă trăire duhovnicească. 

Liturghia din această zi include citirea Evangheliei despre sfârșitul lumii şi se citesc textele care vorbesc despre dajdia Cezarului și fățărnicia fariseilor.

Denia din Marţea Mare 

În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinţii Părinţi au rânduit să se citească Pilda celor zece fecioare. Această pildă ne prezintă zece fecioare, cinci "înţelepte" şi cinci "neînţelepte", care se pregătesc pentru nunta. 

Într-un anumit fel, Iisus îi pregăteşte pe ucenici pentru ce urmează, în timp ce credincioşii încep, practic, pregătirile pentru Învierea Domnului.

Denia din Miercurea Mare 

Denia din Miercurea Mare pare şi denumirea de "Denia trădării lui Iuda". Practic, în Sfânta şi Marea Miercuri, Sfinții Părinți ai Bisericii au rânduit pomenirea femeii cele păcătoase, dar și a lui Iuda Iscarioteanul.

La Denia care se oficiazã astãzi sunt pomenite patru momente din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos: spãlarea de cãtre El a picioarelor ucenicilor, Cina cea de Tainã, rugãciunea mai presus de fire a lui Iisus din Grãdina Ghetsimani, precum şi vânzarea Domnului de cãtre Iuda.

Denia celor 12 Evanghelii din Joia Mare

Denia din Joi Mare poartă şi denumirea de Denia celor 12 Evanghelii pentru că încep, practic, înfricoşătoarele patimi ale lui Iisus Hristos. În Joia Mare sunt pomenite patru scene biblice importante, iar ceremonia scoaterii crucii din altar este şi ea respectată cu sfinţenie.

Joia din Saptamana Patimilor este cunoscută mai ales ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V-a, atunci când preotul spune: "Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape". Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusă în Sfântul Altar.

Denia Prohodului din Vinerea Mare

Conform crestinortodox.ro, în Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Mântuitorului. Din Scriptură aflăm că, după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, rosteşte sentinţa. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-Şi crucea.

Ajuns la locul execuţiei, braţul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de braţul vertical înfipt din timp în pământ, iar picioarele condamnatului puteau fi aşezate pe un scăunel de picioare, ceea ce uşura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi şi ţintuite fără sprijin, uşor îndoite, cu tălpile lipite de stâlpul vertical. În vârful acestuia se fixa o scândură pe care era consemnată vina condamnatului, în cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".

Trupul mort, coborât de pe cruce, putea fi aruncat într-o groapă comună, împreună cu instrumentele execuţiei sau putea fi încredinţat oricui s-ar fi milostivit să-l îngroape.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰