Lumea ştiinţifică în EXTAZ, după ce o CREATURĂ GIGANTICĂ fost găsită VIE de cercetători, pentru prima dată în istorie (VIDEO)
Deși se ştia de existența sa de mai mult de 200 de ani, nimeni nu a analizat vreodată un exemplar viu al acestei specii gigantice până în prezent.
Deși se ştia de existența sa de mai mult de 200 de ani, nimeni nu a analizat vreodată un exemplar viu al acestei specii gigantice până în prezent.
Creatura îşi face culcuş pe fundul mării, petrecându-şi lunga viață îmbrăcată într-o coajă tare și se hrănește cu sedimente marine. Singurele detalii despre giganticul vierme este că poate creşte până la un metru şi jumătate lungime şi că are un corp cărnos, filiform.
Astfel, cinci exemplare au fost găsite vii, într-un iaz abandonat din Mindanao, Filipine. Giganticii viermi au fost transportaţi la Universitatea din Filipine, unde au fost disecaţi imediat de cercetătorii curioşi.
Descrisă ca o specie rară și enigmatică, viermele este de fapt o moluscă și este cunoscută ca fiind cea mai longevivă formă de viaţă bivalvă (scoici, moluşte) cunoscută de om.
Totuşi, spre deosebire de alți membri mai mici ai genului, ai cărei membri și se hrănesc cu obiecte din lemn, specia gigant hrănește cu nămol și sedimente marine, folosind un tip de bacterie la digestie.
Oamenii de știință spun că obiceiurile, habitatul, anatomia şi existenţa viermelui sunt complet necunoscute. Ca exemplu, Daniel Distel, cercetător al Northeastern University din Boston OGLC (Ocean Genome Legacy Center), caută un exmplar viu de două decenii.
"Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea. De 20 de ani încerc să găsesc un exemplar viu, iar acum avem cinci. Am găsit vie o formă de viaţă diferită de absolut tot ce există în acest moment pe pământ. În sfârşit, vom putea să înţelegem despre această formă de viaţă", a declarat Distel.
Denumirea populară a speciei mai mici este "viermele de corabie" sau "năpasta mărilor"şi se face vinovată de nenumărate scufundări de corăbii.
Vieţuitoarele seamana cu niste viermi, avand un trup lung de 5-25 cm, subtire si cilindric, cu capul acoperit de piele aspră si o coada bifurcata. Cochilia lor, prea putin dezvoltata, e in forma de semiluna, terminata cu o doi colti indoiti spre interior.
Apa marii inmoaie lemnul, oricat de rezistent ar fi el, ajutand viermele sa-si construiasca micile sale galerii. Acesta isi lucreaza canalele ca un dulgher. Capul lor, primind un aflux de sange, se umfla si actioneaza ca un ciocan asupra coltilor, cu care scobeste lemnul.
Pe masura ce animalul inainteaza, razatoarea de pe cap largeste si netezeste casuta, iar pielea sa secreta un lichid care se intareste formand un fel de tubulet folosit ca armatura a galeriei. Animalul are un instinct deosebit de ascutit care il avertizeaza de prezenta in apropiere a unei casute locuite sau chiar a unui vechi tub parasit. De aceea, galeriile lor nu se intalnesc niciodata, ci merg totdeauna paralel.
Organismul scoicii este un adevarat depozit de substante hranitoare. De aceea molustele pot supravietui mult timp cand sunt scoase din apa. Pescarii si navigatorii care vor sa scape de ele trebuie sa-si traga pe uscat cel putin o luna ambarcatiunea si sa-i injecteze lemnul cu catran.
Pescarii si in general intreprinderile piscicole au de suferit de pe urma „dulgherilor” marini nu numai datorita distrugerii barcilor dar si a compromiterii constructiilor de sub apa, vechilor cherhanale, pilonilor de sustinere, pontoanelor unde se descarca pestele sau stalpilor de lemn de care se fixeaza plasele de pescuit.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰