Exclusiv! Povestea omului care a reparat 50 de inimi de copil în timpul pandemiei, în România
Tammam Youssef e unul dintre cei mai buni "vindecători" de inimi de copii din lume. Un medic sirian a cărui inimă bate insă foarte tare pentru România. Aici şi-a făcut studiile acum 40 de ani. Şi tot aici l-a prins şi pandemia, făcând operaţii gratuit la Spitalul Marie Curie. Restricţiile nu i-au mai permis să plece, iar asta a fost şansa unică a peste 50 de copii, să fie salvaţi.
- Medicul Tamman Youssef și-a început cariera în România, unde a studiat medicina
- Starea de urgență l-a prins în România și a rămas să salveze vieți
Un destin salvat de pandemie
Mama Evei plânge azi de fericire. Fetiţa ei are în faţă o viaţă. Până acum părea un vis imposibil. Eva a venit pe lume acum 4 luni cu o malformaţie cardiacă şi cu şanse mici de supravieţuire. Salvarea ei are un chip şi un nume: profesorul Tammam Youssef, medic sirian.
„Mi s-a zis că are nevoie de operație neapărat până în maxim 5 luni, altfel o pierd. Eram foarte disperată că era și problema cu pandemia”, povestește Georgia Ciunaie, mama Evei.
Paradoxal, pandemia i-a salvat viaţa copilului. Medicul Tammam Youssef a fost prins de restricţii aici și n-a mai putut să plece. „Dumnezeu probabil așa a vrut ca să fiu eu aici, să stau în perioada aceasta ca să coparticip alături de colegii din alte centre să salvăm acești copii, să rezolvăm aceste urgențe neonatale”, spune Tammam Youssef.
- Solstițiu de iarnă 2024. Ce semnificație are această zi și de ce are loc în fiecare an
- Solstiţiul de iarnă 2024. Câte ore are cea mai lungă noapte din an
- Ce trebuie să faci dacă îţi pierzi bagajele sau le primeşti deteriorate după un zbor. Cazurile în care poţi...
- Ochelarii care îi ajută pe nevăzători la cumpărături, invenţia unor tineri din Timişoara. Cum funcţionează
- 21 decembrie, evenimente importante care au avut loc în această zi de-a lungul timpului
Georgiana Ciunaie, mama Evei: Mi-a luat-o doamna doctor şi mi s-a zis să o sărut pe frunte şi să mă rog la Dumnezeu că o să fie bine. Din momentul ăla mi-a venit rău. Mă gândeam că o să o pierd. 5 ore a fost un chin...
Cinci ore de chin la finalul cărora fetiţa le-a zâmbit din toată inima mamei şi doctorului.
O poveste începută pe tărâm românesc
Tammam Youssef e unul dintre cei mai buni chirurgi de inimi de copii din lume. Iar povestea lui începe chiar aici, în România. Ţara în care a studiat medicina şi unde se întoarce, de mai bine de 8 ani, ca să opereze pro bono.
Nu s-ar fi gândit niciodată la asta acum 40 de ani, când a aterizat prima dată la Bucureşti. Tatăl lui l-a trimis aici, să studieze medicina. Îşi aduce aminte că primul şoc a fost termic. Afară erau -25 de grade. Încet, s-a îndrăgostit şi de ţară, şi de medicină.
Tammam Youssef, medic: Am venit în România în anul universitar 1978-1979, am făcut anul pregătitor la Bacău, ca să învăţ limba română, ca să învăţ să fac medicină în anul 1979-1980. Am ales România pentru că era raportul cultural între Siria şi România şi am avut o bursă de studiu să vin în România, să vedem culturi noi. Asta a fost opinia tatălui meu.
Când am venit prima dată în România a fost foarte dificil. Am ajuns de la Damasc, unde erau +25 de grade, aici unde erau 25 în minus. La noi nu erau aceste temperaturi scăzute și a fost foarte dificil. Au trecut cel puțin 3-4 luni până am văzut soarele.
Când a venit prima oară în România a intrat în carantină
Tammam Youssef, medic: Am ajuns la aeroport unde nu ne aștepta nimeni. Era foarte dificil. Erau un complex la Agronomie unde primeau toți studenții străini. Am tras bagajele după noi. Eram vreo 10 studenți, du-te la carantină, că veneam din țări calde. Lucrurile nu erau așa simple. Am stat la București vreo 2 săptămâni, apoi ne-au trimis la Bacău pentru anul pregătitor, dar era imposibil să învățăm limba într-un an.
Sunt foarte mulți colegi de-ai mei, nu prea au crezut că vor reuși. Dar mie nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă întorc. Anii studenției au fost foarte frumoși. Am avut profesori foarte buni, care ne-au susținut, ne-au învățat.
În România practic am trăit tinerețea noastră. E a doua țară a noastră. Mergeam la munte, mergeam la mare, în tabere și totul era foarte frumos și poporul român este foarte ospitalier, te primește bine, nu simți că ești străin aici. Ne-a făcut să ne simțim ca acasă.
Profeția unui profesor
A terminat facultatea în 1985, s-a întors pentru scurt timp în Siria. Apoi a început să revină la Fundeni, dar să meargă și la schimburi de experiență în Germania, Austria, Spania. În Italia s-a mutat în 1994, unde a început să facă în special cardiochirurgie pediatrică.
Tammam Youssef, medic: Unul din profesorii noştri, la care am avut notă maximă, în anul 3 a avut o profeţie. Mi-a spus: te văd după vreo 15 ani, 20 de ani ca să te întorci să faci ceva pentru ţara aceasta. Nu au fost 15, 20 de ani. Au fost 25 de ani, dar totuşi am ajuns să fac ceva în România.
M-am bucurat foarte mult, pentru că era o personalitate mare, o vedetă de cardiochirurgie pediatrică. De atunci mi-am ales de fapt să fiu cardiopediatru. În anul trei am avut un stagiu la cardiochirurgie și am ajuns la Fundeni, unde mi-a plăcut foarte mult. Mergeam mereu acolo în timpul meu liber.
În 1993, a fondat Asociația Internațională de Cardiochirurgie Pediatrică.
Tammam Youssef, medic: Dup-aia am început să mergem în misiuni, să operăm în diverse țări: în Siria, Egipt, Tunisia, Maroc. Am înființat și varii centre de cardiochirurgie, unul a fost chiar în Damasc, care la ora actuală face 3-400 de cazuri pe an. Am format tot personalul de acolo.
Cel mai mare număr de copii cu aceste malformații congenitale sunt în țările în curs de dezvoltare, unde nu sunt nici centre adecvate să se opereze și tu nu poți ca asociație să rezolvi toți copiii din lume. Astfel că acolo unde găsești un teren fertil trebuie să creezi un centru și să te bazezi pe forțele locale.
Acum 8 ani, profesorul l-a chemat înapoi în România. Spitalul Marie Curie avea o secţie de cardiochirurgie modernă, dar niciun angajat. Vestea a ajuns la Tammam Youssef. S-a urcat în primul avion, alături de alţi 15 medici şi asistenţi de la Spitalul San Donato din Italia şi a pus pe picioare secţia. Acum sunt în jur de 50 de specialişti români formaţi de el.
Tammam Youssef, medic: Toată lumea credea că după o lună, două luni vom obosi şi nu vom face nimic. La ora actuală, am rămas aici, singur cu toată echipa locală. Visul a devenit realitate
Reporter: De ce vă tot întoarceți?
Tammam Youssef, medic: Îmi face o mare plăcere să mă întorc, să particip la dezvoltarea acestei ţări şi să pun o piatră în şcoala de medicină românească şi să particip la salvarea acestor copii.
În Senegal, Egipt şi Siria a făcut acelaşi lucru. A salvat copii şi a format medici.
Reporter: Cum e să ţineţi în mână o inimă de copil şi afară să fie război, să se audă o bombă?
Tammam Youssef, medic: Prin operaţie, prin cuţitul nostru este vindecarea. Ai două senzaţii: de frică că cineva a avut încredere în tine să operezi şi cealaltă senzaţie că trebuie să iasă bine copilul ca să trăiască, că Dumnezeu ţi-a dat această putere să faci lucru bun.
Se bucură la reuşite, dar îi rămân în minte doar insuccesele
Înainte să plece spre camera de hotel unde stă în Bucureşti, doctorul trece să îşi salute micii pacienţi.
Cel mai mic pacient din timpul pandemiei avea 5 ore de la naştere. Dacă nu era aici, copilul „putea să trăiască de la o zi la zece zile”. Îi ține minte pe toți și spune că este un dar divin să fii cardiochirurg de copii, pentru că sentimentul când o inimă pornește în mâna lui e unic.
Tammam Youssef, medic: Simt că aceşti copii sunt nepoţii mei, copiii mei care trebuie să le dau o mână de ajutor. De fiecare dată e la fel. Rămâi cu coronarele strâmte, rămâi cu frică până când simți că inima bate în mod regular și frumos. Atunci ți se duce frica. Vine liniștea și bucuria.
Că a supraviețuit copilul este extraordinar. Dar durerea că o operație nu a reușit este mult mai mare. Este foarte dificil să trecem peste un insucces. Medicul nu poate să dea viața la nimeni când îi vine ceasul. Toată omenirea nu poate să îl salveze. În cer este scris la toți momentul când ne naștem, momentul când murim. Când ajungem la momentul acela nimeni nu poate să facă nimic. Dar dacă se întâmplă și cei care au murit acum 20-30 de ani nu îi uităm niciodată. De cei pe care îi salvăm nu ne mai aducem aminte.
„Dumnezeu a vrut ca eu să fiu aici în perioada aceasta”
A rămas în România mai mult decât era programat, blocat de pandemie. Putea să plece, dar s-a gândit la copiii care nu se mai puteau opera în afara graniţelor.
Tammam Youssef, medic: Am fost la limită. Puteam să plec, chiar și după ce s-au închis granițele. Dar erau foarte mulți copii programați pentru operație în străinătate, iar cum granițele erau închise aceste urgențe nu puteau fi rezolvate. Am zis că probabil Dumnezeu a vrut ca eu să fiu aici în perioada aceasta ca să salvăm acești copii.
O şansă imensă a primit şi Patrick, care a împlinit o lună şi jumătate și căruia medicii îi repară aorta.
Se vorbeşte puţin în sală. Cât să se audă mai bine bătăile unei inimi care acum câteva săptămâni s-a oprit dar a repornit pe aceeaşi masă de operaţie.
Reporter Observator: Pe masa de operaţie e un copil mic. Inima lui e aşa, cât să o ţii în 3 degete... N-o să putem să vă arătam operaţia în sine dar pot să vă spun că în spate, pe un monitor, se vede cum medicii îi cos efectiv aorta băieţelului. E vasul de sânge care pleacă din inimă către întreg corpul.
Bătăile inimii sunt singurele care se aud continuu. Doar din când în când, vocea medicului sparge liniştea. După două ore în sala de operaţie, inima bebeluşului bate cu şi mai multă putere.
Reporter Observator: De obicei, când se fac astfel de intervenţii, holurile sunt pline de umbre de mame care se plimbă dintr-un capăt în altul şi a căror inimă bate de două ori: o dată pentru ele şi o dată pentru copilul care este pe masa de operaţie. Acum, vremurile au schimbat regulile. Mama aşteaptă finalul operaţiei şi vestea bună izolată, într-un salon, la alt etaj.
50 de inimi a reparat medicul la Spitalul Marie Curie din Bucureşti numai în ultimele două luni. Secţiile de cardiologie, terapie intensivă nou născuţi şi cardiochirurgie au lucrat non stop.
Alin Nicolescu, şeful secţiei de cardiologie: Activitatea a fost la 200% din activitatea normală. Am lucrat zi-noapte, inclusiv în weekend-uri.
Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de terapie intensivă nou-născuți: Faptul că l-am avut pe profesorul Tammam acasă a însemnat viaţa a 50 de copii şi, evident, pentru echipa noastră, a însemnat un training. Spunea profesorul Tammam că vrea să îi vadă la externare când se bucură. Una e să vezi lacrima unui părinte care se bucură, alta e să vezi lacrima unui părinte care plânge că fie că a murit copilul fie că nu a putut să fie operat.
„Viața mea normală este ca în Covid”
La finalul săptămânii medicul Youssef va pleca în Siria, unde alţi 15 copii în stare gravă trebuie operaţi.
După trei luni în România, a simțit lipsa familiei, dar nu a simțit povara pandemiei. Pentru el a fost o perioadă normală.
Tammam Youssef, medic: Viața mea normală este ca în Covid. Întotdeauna sunt departe de casă. În Italia stăteam 18 zile de gardă, întotdeauna am plecat în misiuni. 50% din timpul nostru este prin diferite țări în lume. Deci nu este un lucru nou pentru noi această stare.
Eu nu am simțit niciun stres că am stat aici. Sunt bine, nu îmi e dor de ceva anume. Nu am suferit deloc în această perioadă. Nu consider că am făcut un sacrificiu. Din contră, am fost foarte fericit că alături de colegii mei români am reușit să salvăm 50 de copii. Îmi lipsește familia, e prima dată când lipsesc atât de mult, trei luni, dar acum, cu telefonul, cu apeluri video, simți că ești acolo.
Periodic va reveni în România, unde îşi lasă mereu o parte din inimă.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰