Povestea unor copii fără copilărie

Într-o cămăruţă întunecată, lângă soba care mai păstrează puţin din căldura de peste noapte, Camelia îşi repetă lecţia...

Pe culmea cea mai înaltă a Munţilor Carpaţi se întinde o ţară mândră şi binecuvântată între toate, fiind un măreţ şi întins palat

Este o frază simplă, dar unele cuvinte n-au niciun înţeles pentru ea. Nu pentru că şcoala i-ar fi străină. Ci pentru că în sărăcia lucie în care trăieşte, n-a văzut niciodată, cu ochii ei, un palat adevărat.

Trăiesc în nişte condiţii mai mult decât precare. Nu există lumină, nu au apă potabilă. într-o cameră locuiesc patru copii dintre care, cel mai mic are 3 ani şi jumătate, spune profesoara lor.

Mama i-a părăsit. De atunci, copiii s-au crescut unii pe alţii. Iuliana îi îmbracă, îi spală şi le poartă de grijă. Are 16 ani şi a învăţat să fie mamă pentru fraţii ei. Din când în când o mai ajută Nicoleta. Azi a gătit fasole bătută. Una dintre "delicatesele" care rar ajung pe masa familiei Budurea.

De bruma de mâncare se ocupă tatăl, care lucrează cu ziua ca să mai facă bani de pâine sau pentru o butelie.

Copiii au rămas la mine. Eu sunt tată, eu sunt mamă, ca fiecare, asta este! I-am crescut şi îi cresc în continuare, numai eu ştiu cum!, spune părintele. Atâta am, alocaţia lor şi ajutorul social.

În total, aproape 500 de lei. Prea puţin pentru a-şi întreţine familia. O familie unită, dar încercată de soartă. În urmă cu doi ani, şi-au pierdut casa. Le-a luat foc şi nu au mai putut s-o refacă. Datoriile i-au lăsat şi fără curent electric. Însă pentru tată, moartea fiului cel mare a fost lovitura de graţie.

Nu pot să zic nimic, decât atât, că mi-a luat mâna dreaptă! Era cel mai mare copil, băiat, care ştia tot, tot, tot!, spune plângând bărbatul.

Şi îi ajuta pe toţi. În ziua accidentului aduna coaja de pe copacii de pe lângă şosea pentru foc. A murit tot ajutând. A sărit pe şosea să ferească de maşină un câine, dar a sfârşit el sub roţile ei.

Nu pot să îl uit! Făcea tati, tati! Şi el stătea, parcă vroia să îmi spună ceva, îți amintește omul cu durere imensă.

Au fost ultimele lui cuvinte. Ionuţ s-a stins în braţele tatălui, înecat de lacrimile lui. La doi paşi de casă, părintele i-a ridicat o cruce. Dar nu are bani şi pentru pomana lui.

Au nevoie disperată de ajutor. Pentru această pomană, necesităţile lor se reduc la un 150 de lei. În continuare trebuie să trăiască, ceilalti copii au nevoie de ajutor, este un apel pentru toti oamenii care pot face ceva pentru semenii lor, se roagă Monica Bazavan, profesoara copiilor și singurul suflet care mai e lângă ei.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰