Preşedintele Iohannis trimite Parlamentului Legea referendumului, pentru reexaminare

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, miercuri, Parlamentului pentru reexaminare legea de modificare Legea referendumului în privinţa prevederilor referitoare la referendumul organizat în cadrul procedurii de revizuire a Constituţiei.

În cererea de reexaminare, preşedintele aminteşte că, prin Decizia nr. 612/2017, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii din legea menţionată, stabilind existenţa unui paralelism legislativ în textul adoptat iniţial, încălcarea rolului Curţii Constituţionale prin introducerea unui termen de două zile în care Parlamentul putea transmite instanţei constituţionale proiectul legii de revizuire a Constituţiei, şi faptul că data unui referendum de revizuire a Constituţiei trebuie stabilită prin lege, de către Parlament. În urma reexaminării dispoziţiilor declarate neconstituţionale, Parlamentul a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în forma transmisă la promulgare. Sesizată cu o obiecţie de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 47/2018 Curtea Constituţională, a constatat că legea menţionată este constituţională în raport cu criticile formulate.

”În opinia noastră, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului cuprinde dispoziţii ce se impun a fi reanalizate de către Parlament”, se arată în document.

În exercitarea actului de legiferare, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii (Decizia nr. 405/2016). De principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 447/2013). Curtea Constituţională a mai arătat că inconsecvenţe de natură terminologică, omisiuni sau contradicţii cu înseşi textele legii, apte să creeze incertitudine sub aspectul operaţiunilor juridice reglementate, generează o lipsă de coerenţă, claritate şi previzibilitate a normei legale, care este de natură să înfrângă principiul securităţii juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii (Decizia nr. 1/2014), explică şeful statului.

Art. unic pct. 2 din legea transmisă la promulgare, respectiv art. 6 alin. (3) prevede: „Proiectul legii constituţionale, adoptat de către fiecare Cameră a Parlamentului sau de către Camerele reunite în caz de divergenţă conform art. 151 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se trimite de îndată Curţii Constituţionale, care procedează potrivit legii. Dacă se constată că iniţiativa legislativă de revizuire depăşeşte limitele revizuirii, aceasta se consideră nefinalizată şi se transmite Parlamentului, procedura urmând a fi reluată.”

Potrivit art. 151 alin. (1) din Constituţie,  proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Aşadar, după adoptare, proiectul/propunerea de revizuire devine lege de revizuire. De aceea, utilizarea sintagmei „proiectul legii constituţionale” este improprie şi neclară în ceea ce priveşte etapa procedurală avută în vedere. De asemenea, formularea „adoptat de fiecare Cameră a Parlamentuluiˮ este una neclară deoarece permite interpretarea că proiectul adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului ar trebui trimis Curţii Constituţionale. Astfel, s-ar putea înţelege că instanţa constituţională ar putea primi două proiecte distincte şi chiar în forme diferite, fiind nevoită să se pronunţe din oficiu de două ori, asupra a două texte potenţial diferite ale aceleiaşi legi constituţionale, o dată după ce proiectul de lege de revizuire a fost adoptat de o Cameră şi încă o dată după ce proiectul de lege a fost adoptat de cea de a doua Cameră.  Este pusă aşadar în discuţie respectarea principiului legalităţii stabilit la art. 1 alin. (5) din Constituţie în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii. Pentru mai multă precizie, ar trebui să se prevadă expres că instanţa constituţională se pronunţă asupra legii adoptate de ambele Camere, nu de fiecare dintre acestea, arată preşedintele.

În opinia sa, sintagma „care procedează potrivit legiiˮ - din cuprinsul aceluiaşi art. 6  alin. (3) - prin formularea sa generală, poate conduce la interpretări diferite.

Astfel, se poate interpreta că norma de trimitere vizează fie Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, fie Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Dacă sintagma „care procedează potrivit legii” din teza întâi a art. 6 alin. (3) se corelează cu fraza următoare din acelaşi articol, care limitează competenţa de control a Curţii Constituţionale doar la prevederile art. 152 din Constituţie intitulat „Limitele revizuirii”, ar rezulta o viziune contrară Constituţiei în privinţa obligaţiilor jurisdicţiei constituţionale căci ar limita controlul său doar la aspectele de fond ale revizuirii. Dacă sintagma „care procedează potrivit legii” din teza întâi a art. 6 alin. (3) se corelează cu Legea nr. 47/1992, ar rezulta o viziune conformă cu Constituţia în privinţa obligaţiilor jurisdicţiei constituţionale căci ar permite acesteia să îşi exercite controlul din oficiu în mod plenar, adică şi cu privire la aspectele de fond şi cu privire la cele de formă, lipsind referirea la exclusiv „limitele revizuirii”prevăzute de art. 152 din Constituţie. Această neclaritate este de natură să conducă la impredictibilitate în aplicarea legii, se mai arată în document.

Preşedintele mai precizează că teza finală a art. 6 alin. (3) nou introdus prevede că iniţiativa de revizuire se consideră nefinalizată dacă „depăşeşte” limitele revizuirii.

”Întrucât modificarea Constituţiei este un subiect extrem de important pentru buna funcţionare a statului şi cu implicaţii majore la nivelul societăţii, considerăm că normele care stabilesc aspecte procedurale cu privire la revizuirea Constituţiei trebuie să fie foarte clare, extrem de precise, pentru a nu lăsa loc unor interpretări contradictorii.  În acest sens, utilizarea sintagmei «depăşeşte» prin raportare la limitele revizuirii este confuză, întrucât «a depăşi» nu presupune în mod necesar şi «a încălca» limitele revizuirii ori a contraveni acestora. Raportul de constituţionalitate nu presupune perfecta concordanţă ori conformitate a legilor cu Constituţia, ci poate fi considerat îndeplinit şi în caz de absenţă a contrarietăţii ori a contradicţiilor flagrante, ipoteze care nu sunt ideatic incluse în noţiunea de «depăşire» a limitelor revizuirii Constituţiei”, se arată în document.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰