De ce ni se încrețește pielea degetelor în apă. Cauze şi semnificaţii medicale

Pielea de pe vârful degetelor de la mâini și picioare se încrețește asemenea unei prune uscate atunci când este înmuiată timp de câteva minute în apă. Dar este aceasta o adaptare apărută pentru a ne ajuta în trecutul nostru evolutiv? Și ce poate revela despre starea ta de sănătate astăzi?

Dacă petreci mai mult de câteva minute într-o cadă sau te bălăcești într-o piscină, degetele tale vor suferi o transformare dramatică. Acolo unde înainte existau bucle delicate de epidermă ușor striată, vor apărea pliuri umflate de piele zbârcită, neplăcută la vedere. Și, potrivit unui studiu publicat recent, această schimbare vizibilă merită o examinare mai atentă: de fiecare dată când vârfurile degetelor tale se încrețesc astfel, ridurile formează același model.

Este cea mai recentă descoperire despre un fenomen care a preocupat gândurile și cercetările oamenilor de știință timp de decenii, potrivit BBC. În mod nedumeritor, doar pielea de pe degete și de la degetele de la picioare se încrețește atunci când este imersată în apă. Alte părți ale corpului, cum ar fi antebrațele, trunchiul, picioarele și fața, rămân la fel de netede ca înainte de a fi scufundate.

Cei mai mulți cercetători din acest domeniu s-au întrebat ce anume cauzează această încrețire, însă mai recent, întrebarea „de ce” și care ar putea fi scopul acestui fenomen a început să le atragă atenția.

Poate și mai intrigant este însă faptul că degetele noastre zbârcite pot dezvălui informații importante despre sănătatea noastră. Oamenii de știință au descoperit că modificările modului în care se încrețesc degetele pot indica boli precum diabetul de tip 2, fibroza chistică, leziuni nervoase și chiar probleme cardiovasculare.

Ce cauzează încrețirea degetelor

Este nevoie de aproximativ 3,5 minute în apă caldă - 40°C  este considerată temperatura optimă - pentru ca vârfurile degetelor să înceapă să se încrețească, în timp ce în apă mai rece, de aproximativ 20°C, poate dura până la 10 minute. Majoritatea studiilor au constatat că este nevoie de aproximativ 30 de minute de înmuiere pentru a atinge nivelul maxim de încrețire. Cercetări recente au arătat că înmuierea mâinilor în oțet cald poate face ca pielea să se încrețească mult mai rapid - în doar aproximativ patru minute.

Încrețirea vârfurilor degetelor a fost considerată în mod obișnuit o reacție pasivă, în care straturile superioare ale pielii se umflă pe măsură ce apa pătrunde în celule, printr-un proces cunoscut sub numele de osmoză, în care moleculele de apă se deplasează printr-o membrană pentru a egaliza concentrația soluțiilor de pe ambele părți. Dar încă din 1935, oamenii de știință au suspectat că procesul este mai complex decât atât.

Medicii care studiau pacienți cu leziuni care au secționat nervul median, unul dintre nervii principali care coboară din braț către mână, au constatat că degetele acestora nu se încrețeau. Printre numeroasele sale roluri, nervul median ajută la controlul transpirației și constricția vaselor de sânge. Descoperirea lor a sugerat că încrețirea degetelor cauzată de apă este, de fapt, controlată de sistemul nervos.

Studii ulterioare realizate de medici în anii 1970 au oferit dovezi suplimentare și au propus utilizarea înmuierii mâinilor în apă ca un test simplu, efectuat la patul pacientului, pentru a evalua leziuni nervoase care ar putea afecta reglarea proceselor inconștiente, cum ar fi fluxul sanguin.

Apoi, în 2003, neurologii Einar Wilder-Smith și Adeline Chow, care lucrau la acea vreme la Spitalul Universitar Național din Singapore, au efectuat măsurători ale circulației sângelui în mâinile voluntarilor în timp ce aceștia își înmuiau mâinile în apă. Ei au constatat că, pe măsură ce pielea de pe vârfurile degetelor voluntarilor începea să se încrețească, exista o scădere semnificativă a fluxului sanguin în degete.

Când au aplicat o cremă anestezică locală care a determinat contractarea temporară a vaselor de sânge din degetele voluntarilor sănătoși, au constatat că aceasta a produs niveluri similare de încrețire cu cele cauzate de imersia în apă.

„Are sens când te uiți la degetele tale când se încrețesc,” spune Nick Davis, neurolog și psiholog la Universitatea Metropolitană din Manchester, care a studiat încrețirea vârfurilor degetelor. „Vârfurile degetelor devin palide, iar asta se întâmplă pentru că alimentarea cu sânge este redusă la suprafață.”

Wilder-Smith și colegii săi au explicat că, atunci când ne introducem mâinile în apă, canalele de transpirație din degete se deschid pentru a permite pătrunderea apei, ceea ce duce la un dezechilibru al sărurilor din piele. Această schimbare a echilibrului sării declanșează activarea fibrelor nervoase din degete, determinând constricția vaselor de sânge din jurul canalelor de transpirație. Acest lucru provoacă, la rândul său, o pierdere de volum în partea cărnoasă a vârfului degetului, ceea ce trage pielea de deasupra în jos, deformând-o în riduri. Modelul ridurilor depinde de modul în care stratul exterior al pielii, epiderma, este ancorat de straturile de dedesubt.

Au existat, de asemenea, sugestii că straturile exterioare ale pielii pot să se umfle ușor pentru a accentua încrețirea. Doar prin osmoză, însă, pielea noastră ar trebui să se umfle cu 20% pentru a obține ridurile pe care le vedem pe degete, ceea ce le-ar face să pară uriașe și inestetice. Dar când straturile superioare ale pielii se umflă ușor, iar cele inferioare se contractă în același timp, încrețirea devine mult mai pronunțată mai devreme, spune Pablo Saez Viñas, inginer biomecanic la Universitatea Tehnică din Catalonia, care a folosit modele computerizate pentru a examina mecanismul.

„Ai nevoie de ambele fenomene pentru a obține un nivel normal de încrețire,” spune el. „Dacă nu ai acel răspuns neurologic, ceea ce se întâmplă la unii indivizi, încrețirea este inhibată.”

Dar dacă încrețirea este controlată de nervii noștri, înseamnă că organismul nostru reacționează activ la prezența în apă. „Asta înseamnă că se întâmplă cu un scop,” spune Davis. „Și asta înseamnă că ar putea să ne ofere un avantaj.”

De ce degetele noastre se încrețesc în apă?

Aceasta a fost o întrebare pusă recent lui Nick Davis chiar de către unul dintre copiii săi în timp ce făcea baie, întrebare care l-a determinat să investigheze care ar putea fi acest avantaj. Cu ajutorul a 500 de voluntari care au vizitat Muzeul Științei din Londra în 2020, Davis a măsurat câtă forță aveau nevoie să folosească pentru a apuca un obiect de plastic.

Poate deloc surprinzător, cei cu mâinile uscate, neîncrețite, aveau nevoie de mai puțină forță decât cei cu mâinile ude – aderența lor era mai bună. Însă atunci când și-au scufundat mâinile într-o baie cu apă pentru câteva minute, astfel încât să li se încrețească pielea, forța necesară pentru a prinde obiectul a scăzut, chiar dacă mâinile erau în continuare ude.

„Rezultatele au fost uimitor de clare,” spune Davis. „Încrețirea a crescut nivelul de frecare dintre degete și obiect.”

Ceea ce este deosebit de interesant este faptul că degetele noastre sunt sensibile la această schimbare a frecării de la suprafață și folosim această informație pentru a aplica o forță mai mică necesară prinderii sigure a unui obiect. Obiectul pe care voluntarii lui Davis îl țineau în mână cântărea mai puțin decât câteva monede, deci forța de prindere necesară era mică. Însă, în cazul în care ar fi vorba de sarcini mai dificile într-un mediu umed, această diferență de frecare ar putea deveni mult mai importantă.

„Dacă nu trebuie să strângi atât de tare ca să ții ceva, mușchii din mâini obosesc mai puțin și poți să faci acel lucru pentru mai mult timp,” explică el. Constatările sale se potrivesc cu cele ale altor cercetători, care au descoperit că încrețirea vârfurilor degetelor face ca manipularea obiectelor ude să fie mai ușoară.

În 2013, o echipă de neurologi de la Universitatea Newcastle din Marea Britanie a cerut voluntarilor să transfere bile de sticlă de diferite dimensiuni și greutăți de pescuit dintr-un recipient în altul. Într-un caz, obiectele erau uscate, iar în celălalt, se aflau pe fundul unui recipient plin cu apă. Le-a luat cu 17% mai mult timp participanților să transfere obiectele scufundate atunci când aveau degetele neîncrețite decât când acestea erau uscate. Dar când degetele lor erau încrețite, au reușit să transfere bilele și greutățile scufundate cu 12% mai repede decât atunci când degetele erau ude și netede.

Interesant este că nu a existat nicio diferență în transferul obiectelor uscate, fie că degetele erau încrețite sau nu. Unii oameni de știință au sugerat că ridurile de pe vârfurile degetelor și de la degetele de la picioare ar putea acționa ca șanțurile de pe anvelope sau tălpile pantofilor. Canalele formate de aceste riduri ajută la eliminarea apei de la punctul de contact dintre degete și obiect.

Aceasta sugerează că oamenii ar fi putut evolua astfel încât degetele și degetele de la picioare să se încrețească la un moment dat în trecutul nostru, pentru a ne ajuta să prindem obiecte și suprafețe ude.

„Având în vedere că pare să ofere o aderență mai bună sub apă, aș presupune că are legătură fie cu deplasarea în condiții foarte umede, fie cu manipularea obiectelor sub apă,” spune Tom Smulders, neurolog evoluționist la Universitatea Newcastle, care a condus studiul din 2013. Acest lucru le-ar fi putut oferi strămoșilor noștri un avantaj esențial atunci când mergeau pe pietre ude sau se agățau de crengi, de exemplu. Alternativ, ar fi putut ajuta la prinderea sau culegerea hranei, cum ar fi scoicile.

„Această din urmă ipoteză ar implica faptul că fenomenul este unic oamenilor, în timp ce dacă este vorba despre prima, ne-am aștepta ca el să apară și la alți primate,” spune Smulders. Încrețirea degetelor nu a fost încă observată la rudele noastre cele mai apropiate din lumea primatelor, cum ar fi cimpanzeii, dar s-a constatat că degetele maimuțelor japoneze (macaque), cunoscute pentru băile lungi în apă fierbinte, se încrețesc și ele după ce sunt scufundate în apă.

Însă lipsa dovezilor la alte primate nu înseamnă că fenomenul nu se întâmplă - s-ar putea pur și simplu ca nimeni să nu fi analizat suficient de atent, spune Smulders: „Încă nu știm răspunsul la această întrebare.”

Există și alte indicii interesante despre momentul în care această adaptare ar fi putut apărea la specia noastră. Încrețirea degetelor este mai puțin pronunțată în apă sărată și apare mai lent decât în apă dulce. Probabil pentru că gradientul salin dintre piele și mediul înconjurător este mai mic în apa sărată, iar dezechilibrul salin care declanșează fibrele nervoase este mai slab. Așadar, ar putea fi o adaptare care i-a ajutat pe strămoșii noștri să trăiască în medii de apă dulce, mai degrabă decât de-a lungul coastelor.

Dar nu există răspunsuri ferme, iar unii cred că ar putea fi pur și simplu un răspuns fiziologic întâmplător, fără nicio funcție adaptativă.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰