(P) Insecticidele sistemice: mod de acțiune, culturi protejate, precauții

Tendința se observă atât în marile exploatații de cartof din Brașov și Covasna, cât și în livezile comerciale din sudul țării, unde presiunea dăunătorilor crește constant. Pentru mulți producători, tratamentele sistemice au devenit o componentă obligatorie a strategiei de protecție a culturii.

Ce sunt insecticidele sistemice și cum acționează asupra dăunătorilor

Insecticidele sistemice sunt produse de protecție a plantelor a căror substanță activă pătrunde direct în țesutul vegetal. După aplicare, compusul este absorbit prin frunză sau preluat prin rădăcină, intrând apoi în circulația sevei. De acolo ajunge în toate părțile plantei — inclusiv în creșterile noi, apărute după tratament.

Diferența față de insecticidele de contact rămâne esențială. Produsele de contact stau pe suprafața frunzei și acționează doar acolo unde stropul a atins direct țesutul vegetal. Orice porțiune netratată — fața inferioară a frunzei, lăstarii apăruți ulterior, mugurii ascunși — rămâne expusă atacului.

Un produs sistemic protejează uniform întreaga plantă. Insecta care se hrănește din sevă sau roade țesutul tratat ingerează substanța activă, indiferent de zona în care se află. Mecanismul reduce numărul de tratamente pe sezon și limitează pierderile cauzate de aplicările incomplete.

Ce este tiaclopridul și de ce este folosit pe scară largă

Tiaclopridul aparține clasei neonicotinoidelor și se regăsește în formulări precum calypso insecticid, care combate dăunătorii prin contact și ingestie. Substanța pătrunde în țesutul foliar și blochează transmisia nervoasă a insectelor, asigurând o protecție de aproximativ două săptămâni la culturile de cartof, măr, păr și rapiță.

Mecanismul de acțiune al neonicotinoidelor vizează receptorii nicotinici ai acetilcolinei din sistemul nervos central al insectelor. Substanța activă se fixează pe acești receptori, întrerupe semnalele nervoase și provoacă paralizia, urmată de moartea dăunătorului. Mamiferele, inclusiv omul, prezintă o sensibilitate semnificativ mai redusă la acest mecanism.

În teren, tiaclopridul lucrează dublu. Pe lângă efectul sistemic propriu-zis, manifestă și o componentă translaminară: substanța traversează țesutul frunzei și ajunge pe fața opusă celei tratate. Aspectul contează pentru combaterea afidelor și a musculiței albe, care se ascund frecvent pe partea inferioară a frunzelor.

Formulările comerciale uzuale conțin 480 g/l substanță activă, sub formă de suspensie concentrată (SC). Spectrul de dăunători combătuți este larg și acoperă gândacul din Colorado, viespea cerealelor, păduchii frunzelor, gărgărițele florilor și o serie de specii care atacă plantele tehnice și legumicole.

Culturile care beneficiază cel mai mult de protecția sistemică

Cartoful rămâne probabil cultura unde tratamentele sistemice și-au dovedit cel mai clar utilitatea. Gândacul din Colorado, Leptinotarsa decemlineata, produce daune severe atunci când nu este combătut la timp. Larvele și adulții defoliază o cultură în câteva zile, dacă populația scapă de sub control.

În pomicultură, tratamentele sistemice țintesc păduchele verde al mărului, viespea cu fierăstrău și gărgărițele florilor. Aceștia atacă în perioade critice — înflorit, formare a fructelor, dezvoltare a lăstarilor — când orice pierdere se reflectă direct în recolta finală. Mărul și părul figurează printre culturile cu cel mai dens calendar de tratamente fitosanitare.

Rapița aduce un alt context bine definit. Gândacul lucios al rapiței și gărgărița silicvelor reduc semnificativ producția dacă populațiile depășesc pragul economic de dăunare. Tratamentele se aplică, de regulă, în funcție de avertizările emise de specialiști, nu după un calendar fix.

Lista mai cuprinde viță-de-vie și legumele de câmp. Aici, musculița albă, tripsul și afidele creează probleme recurente. În toate aceste cazuri, protecția uniformă oferită de un produs sistemic devine preferabilă tratamentelor repetate de contact.

Cum se aplică tratamentul și care este perioada de pauză

Dozele orientative variază în funcție de cultură. La cartof se folosesc, în mod uzual, 0,2-0,3 l/ha, iar la măr și păr 0,2 l/ha. Concentrația soluției și volumul de apă utilizat depind de echipamentul de stropit și de stadiul fenologic al culturii.

Momentul aplicării contează la fel de mult ca doza. Tratamentul se face la primele semne de atac sau, ideal, la avertizarea stațiilor fitosanitare. Aplicările preventive, înainte ca dăunătorul să atingă pragul economic, sunt rareori justificate și grăbesc apariția rezistenței.

Timpul de pauză uzual pentru tratamentele cu tiacloprid este de 14 zile la cartof și 14 zile la măr și păr. Intervalul reprezintă perioada minimă dintre ultimul tratament și recoltare, calculată pentru ca reziduurile să scadă sub limita admisă. Nerespectarea acestui termen duce la respingerea recoltei la livrarea către procesatori sau lanțuri de retail.

Numărul maxim de tratamente pe sezon este limitat prin etichetă. Rotația cu insecticide din alte grupe chimice rămâne obligatorie. Aplicarea repetată a aceluiași produs favorizează selecția populațiilor rezistente și anulează eficacitatea tratamentelor viitoare.

Precauții pentru polenizatori și pentru utilizator

Toxicitatea pentru albine reprezintă cea mai sensibilă problemă a neonicotinoidelor. Tratamentele nu se aplică pe culturi în floare și nici pe buruienile înflorite din parcelă, deoarece polenizatorii pot transporta substanța în stup, cu efecte grave asupra coloniei. Specialiștii recomandă aplicarea seara, după încetarea zborului albinelor.

Pentru operator, echipamentul de protecție rămâne obligatoriu: mănuși rezistente la chimicale, ochelari, mască și salopetă închisă. La pregătirea soluției și la spălarea echipamentului trebuie evitat contactul cu pielea și inhalarea vaporilor. Apa folosită la spălare nu se varsă în surse de apă sau pe sol agricol.

La nivelul Uniunii Europene, statutul neonicotinoidelor a fost revizuit semnificativ în ultimii ani. Mai multe substanțe active din această clasă au fost restricționate sau retrase, iar fermierii verifică în permanență lista produselor omologate pentru utilizare în România. Direcția Fitosanitară națională actualizează periodic registrul produselor de protecție a plantelor.

Greșeli frecvente și recomandări pentru fermieri

Repetarea tratamentului cu aceeași substanță activă, sezon după sezon, rămâne una dintre cele mai costisitoare erori. Dăunătorii dezvoltă rezistență, iar produsul își pierde eficacitatea. Soluția: rotația cu insecticide din grupe chimice diferite, conform recomandărilor specialiștilor.

Vremea nepotrivită compromite tratamentul. Vântul de peste 5 m/s, temperaturile peste 25 de grade Celsius și ploaia imediat după stropire reduc semnificativ eficacitatea. Stropul fie nu ajunge pe țintă, fie este spălat înainte ca substanța activă să fie absorbită.

Direcțiile fitosanitare județene emit buletine de avertizare cu informații despre apariția dăunătorilor și momentul optim de tratament. Consultarea acestor buletine, alături de monitorizarea capcanelor instalate în propria parcelă, reduce numărul de tratamente inutile și menține populațiile sub control.

Pe măsură ce reglementările europene devin mai stricte și presiunea publică pentru reducerea pesticidelor crește, buletinele de avertizare ale direcțiilor fitosanitare județene oferă recomandări specifice pentru fiecare cultură înainte de începerea sezonului.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰

Înapoi la Homepage