Oraşul de sub noi! Povestea familiei care preferă să-şi crească în stradă copiii, decât să-i părăsească

Trăiesc pe stradă pentru că sărăcia le desenează destinul cu piedici şi necazuri. Pentru un om obişnuit, acestea sunt de netrecut. N-au nimic, dar sunt fericiţi. E povestea unei familii, care a pierdut tot, dar nu şi copiii. Pentru ei încearcă din nimic să construiască o viaţă normală. Şi nu i-ar da în plasament cu niciun preţ. Iar specialiştii americani le dau dreptate.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

După ani întregi de studii în România au ajuns la concluzia că puştii care trăiesc în centrele sociale de la noi au mai multe probleme decât cei care transformă canalul într-o casă.

Casă în aer liber între două maşini de lux!

Într-o parcare de bloc, între două maşini de zeci de mii de euro, un cărucior şi câteva rufe întinse la uscat, zac pe asfalt. Totul acoperit cu o folie de plastic, care are rol de tavan!  

E o noapte geroasă de noiembrie, iar două fetiţe îşi spun poveşti. Sunt surori. Între ele şi cerul liber nu e decât o plapumă. Şi folia cu care tatăl lor a improvizat un adăpost, dar asta nu le împiedică să viseze.

De o lună, familia Cloşcă doarme în stradă. Mama, tata şi cei trei copii. Au locuit într-o casă părăsită din apropiere de Guvern., chiar în centrul Capitalei, dar au fost daţi afară. Şi, pentru că nu au unde să meargă, dorm în parcarea de lângă, printre maşini.

"E frig, n-ai unde să-i speli, n-ai unde să-i îmbraci, trebuie să-i duci la şcoală curaţi. Să fie curaţi! Că dacă se duc murdari râd copiii de ei", spun părinţii cu lacrimi în ochi. 

Andreea şi Ana merg la şcoală. Le place acolo şi n-ar lipsi nici măcar o zi. În fiecare dimineaţă, mama le pregăteşte de plecare. Le trezeşte, le îmbracă, le piaptănă, exact aşa cum se întâmplă cu copiii obişnuiţi. Doar că, în cazul lor, totul se petrece în stradă.

Gerul năpraznic, învins cu un covrig fierbinte

Afară e frig. Dimineţile sunt groaznice pentru cele mici. Singurul lucru cald la răsăritul soarelui este o bucată de covrig cald, aburind. Ăsta e micul lor dejun, cumpărat din banii pe care tatăl îi face muncind cu ziua!

Adrian, adică tatăl care cumpără covrigi calzi dimineaţa, ştie ce înseamnă lipsurile. A crescut pe stradă, iar zece ani i-a petrecut în canal la Gara de Nord. Multă vreme a crezut că dintre droguri şi mizerie nu-l va mai scoate nimeni, dar s-a înşelat. Salvarea lui a fost.iubirea, familia.

"După ce mi-a venit prima fată, am terminat cu totul", povesteşte el. Acum, Andreea, prima fată, e deja o mică domnişoară. Are zece ani, ochii vii şi iscoditori, iar Adrian e la fel de grijuliu ca la început.

N-au baie, n-au unde să se spele! Se spală într-un spălător de bloc, îşi fac ghiozdanul pe genunchi, în stradă. La fel şi sandvişurile pentru pauze.

Chiar dacă au lipsuri materiale, Andreea, Ana şi Valentin, care are doar un an şi patru luni, sunt, poate, mai norocoşi decât mulţi dintre copiii care stau la căldură, în centrele de plasament. Ei au parte de un altfel de căldură. De cea sufletească!

Copiii nu vor jucării de la Moş Crăciun. Cer o casă!

Familia Cloşcă a depus la Primărie un dosar pentru o locuinţă socială, dar lucrurile merg foarte greu. Aşa că speră într-un miracol de la oameni. Pe Andreea am filmat-o chiar de ziua ei şi-am întrebat-o ce cadou ar vrea: "O păpuşă, o carte?".

Andreea ne-a răspuns pe hârtie. A desenat o casă! "Să mă joc cu fraţii mei şi să locuim cât mai bine, să nu ne mai dea nimeni afară", e răspunsul unui copil a cărui singură vină e că statul nu poate pune la dispoziţie o cameră pentru o familie unită, care vrea doar să trăiască în armonie şi dragoste!

Nicoleta şi Adrian nu stau cu mâna întinsă, ci vor să muncească şi să plătească o chirie. Vor să-i crească pe cei trei copii, aşa cum ei nu au fost crescuţi. Cu demnitate şi respect. Au cunoscut strada şi viaţa din canale şi e un viitor pe care nu-l doresc pentru cei mici. Aşa că cel mai important pentru ei e să rămână împreună. O familie.