Ivan Patzaichin va fi înmormântat marţi, cu onoruri militare. Unde sunt aşteptaţi cei care vor să îi aducă un ultim omagiu
Ivan Patzaichin va fi înmormântat, marţi, cu onoruri militare, a anunţat familia fostului canoist. Funeraliile cu onoruri militare se vor desfăşura, marţi, la ora 13:00, la Clubul Sportiv Dinamo şi vor fi urmate de slujba de înmormântare la Cimitirul Bellu.
De Redactia Observator la 06.09.2021, 10:26
Cei care vor să îi aducă un ultim omagiu o pot face începând de luni, de la ora 12:00, la Muzeul Clubului Sportiv Dinamo din Şoseaua Ştefan cel Mare.
Ivan Patzaichin a încetat din viaţă duminică, la vârsta de 71 de ani. Familia sa a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care anunţă că ”Ivan a plecat şi nu se mai întoarce”. Sportivul a murit după o lungă suferinţă. El era internat de mai bine de o lună la Spitalul Elias din Capitală.
Cine a fost Ivan Patzaichin
Patzaichin s-a născut în satul Mila 23, comuna Crișan, România, ca fiu al lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care în satul său se sărbătorea Hramul Bisericii din Mila 23, iar părinții săi au decis să-i dea numele de Ivan, sfântul zilei respective. Până la plecarea sa la București, viața lui s-a petrecut între Mila 23 și Sulina (unde își petrecea vacanțele la bunici) și, uneori, Tulcea. Începând de la vârsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său.
Ivan și-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo București în luna martie 1967, unde a fost recomandat de niște consăteni ai săi. Aceștia practicau kaiac-canoe și ieșiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiționat pe Ivan să încerce și el să practice acest sport. A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor. În 1983 a terminat Institutul de Educație Fizică și Sport, iar în anul 2008 a susținut lucrarea de dizertație la masterul Educație fizică și managementul structurilor și activităților sportive.
A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984. La cele cinci ediții a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) și 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972).
A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.
