"Aici e Raiul pe pământ". Au plecat din Spania unde aveau cariere de succes și s-au mutat într-un cătun din Bistrița. Au adus cu ei și cultura, dar și visele

Veşnicia a renăscut la sat. La fel şi cultura. Odată cu o nouă generaţie care se mută la ţară, satele României se transformă şi îşi deschid orizonturile. Tabere de creaţie, cluburi de lectură, cursuri de muzică clasică - toate devin accesibile şi pentru copiii din mediul rural. Astăzi, în seria Sătul de Oraş, cunoaştem o familie care a renunţat la Spania şi a adus cultura în mai multe sate româneşti.  

• Haos pe șosele, trafic paralizat și viscol în jumătate de ţară. Zona în care zăpada e de jumătate de metru. Ninsorile vor continua în 23 de judeţe

Atât de diferită e viața familiei Vlașin azi. Departe de Spania, care le-a fost casă lui Gelu Vlașin, poet român recunoscut peste granițe. Cristinei Vlașin, cântăreață de jazz și profesoară de muzică la Madrid și copiilor lor.

Gelu Vlașin scriitor: Nu înțeleg de multe ori cum poți să spui că nu te simți confortabil în propria ta țară când ai plecat de aici. Aici e Raiul pe pământ.

Au lăsat Spania pentru un cătun 

Au trăit mereu cu gândul întoarcerii. Ca toți românii din diaspora, au trimis aici banii, să-și construiască o casă. Nu se aşteptau să revină în ţară atât de devreme. Dar când pandemia i-a închis în apartamentul lor din Madrid, gândul le-a zburat imediat la liniştea şi orizontul din Tranzbordare. Cătunul lor din Bistrița, al cărui nume nu apare pe nicio hartă.

David Vlașin, fiul lui Gelu Vlaşin: Avem aici o libertate de numa, noi putem să zicem că asta e un fel de țară pentru noi, un fel de țară toată partea asta în care suntem noi pentru că e foarte foarte mare.

Au strâns tot, au vândut ce aveau în Spania și au revenit acasă, convinși că România de acum 20 de ani se aseamănă cu cea de azi numai la suflet și la limbă. Că satele sunt altfel. Şi oamenii buni. Chiar așa a fost.

Înainte de sosirea Cristinei Vlaşin, abia se găseau profesori de muzică în satele din zonă. Inspirată de Spania, unde toţi copiii învaţă să cânte la un instrument, la școală, ea le-a oferit şi celor de aici o şansă pe care nu o aveau.

Cristina Vlașin: Când au auzit că se poate face la Telciu, aici, acasă, se poate face pian, canto, vioară, ei nu au stat pe gânduri, și-au adus copilașii.

După un an, în 2021, Cristina Vlașin a intrat în învățământ și predă muzică în patru școli din comunele și satele din jur.

Cristina Vlașin: În prima săptămână când am mers numai asta auzeam, doamna dar când ne puneți manele, doamna dar nu cântăm manele?

Aici scrie, în continuare Gelu Vlașin, poet premiat în ambele lui țări, cea natală și cea de adopție. De când s-a întors, a publicat două cărți de poezie și se pregătește de primul roman.

Gelu Vlașin: Proiecte culturale se pot face în România? Există finanțări? Am avut clar convingerea că se poate. Ce avem acum oricum există momente în care abia facem față și aici pentru că avem și partea asta de gospodărie și agricultură și cultură, le îmbinăm.

A început cu un club de lectură pentru elevii școlii din comuna vecină, Coșbuc. Se întâlnesc o dată pe lună și vorbesc despre literatură. Citesc, fac schimb de idei și cunosc scriitori contemporani, în carne și oase.

În vară va organiza a şaptea tabără de creație cu scriitori contemporani în curtea casei, la care să aibă acces toți din sat, copii şi adulţi.

Gelu Vlașin: Cred în momentul de față că zonele rurale pot deveni puncte de referință culturală pentru că oamenii sunt dornici să cunoască cât mai multe despre cultură.

Au construit din donaţii şi o sală de muzică, unde organizează concursuri de talente, concerte, cursuri de muzică şi spectacole de teatru. Chiar și oamenii din sat au dat cât a putut fiecare.

Gelu Vlașin: Mentalitatea se poate schimba depinde de calitatea culturii pe care tu vrei să o faci.

Prin cultură, se șterge granița dintre sat și oraș şi se micşorează prăpastia dintre două lumi.

David e în clasa a 5-a. Darius în a 7-a. De când s-au mutat, s-au adaptat ca și cum ar fi trăit aici dintotdeauna. Semn că şi dacă nu o cunoşti, țara îți rămâne în sânge ca o amprentă purtată de generații.

David Vlașin: Spania e țara mea natală și România e țara mea. Nu am ce să zic de ea, o țară 10 de 10.