40 de copii din Liov au sărbătorit Paștele departe de părinți, dar în siguranță, în România. "Suntem o echipă, o familie"

Cu emoție și recunoștință! Așa au trăit sărbătoarea învierii Mântuitorului ucrainienii cărora România le-a devenit a doua casă. Lângă Timișoara, 40 de copii au sărbătorit Paștele departe de mamele sau tații lor. Sunt micuți forbaliști din Liov, ajunși aici după ce au fugit din calea războiului. Au alături doi antrenori, o asistentă și trei femei. Împreună cu gazdele lor, au devenit o mare familie.

• ANIMAŢIE. Florin Piersic se pregăteşte de o nouă operaţie importantă. Primul mesaj transmis de pe patul de spital

În dimineața Paștelui, în micuța biserică ortodoxă din comuna Sânandrei, 40 de copii și adolescenți din Ucraina au venit la slujbă. Au adus un coș, pentru ca preotul să le binecuvânteze bucatele. Așa au fost învățați de părinții lor. 

Andreea și Liviu Gherman au un complex de agrement și o sală de evenimente. Au pus locul la dispoziția copiilor si se asigură că nu le lipsește nimic. Pentru Paște, au gătit împreună. 

Andreea Gherman: Am pregătit sărmăluțe, pentru că așa și-au dorit doamnele, tradiționale.

Reporter: Le aduce aminte de casă meniul asta?

Andreea Gherman: Da, da. M-au ajutat toate, am facut ouăle. Tot am pregatit împreuna cu ele. Acum așteptăm copiii să vină de la biserică. 

Dorul de casă este copleșitor

Svitlana are 50 de ani, împliniți acum câteva zile. Până vin copiii, vorbește în tihnă cu soţul și mama sa, rămași in Ucraina. Când apelul se încheie, Svitlana priveşte lung telefonul şi abia îşi poate stăpâni lacrimile.

Reporter: Când crezi că îți vei revedea soțul?

Svitlana Ponomarova: O să-l văd, nu știu.

Reporter: După război?

Svitlana Ponomarova: Nu știu. 

Între timp, la biserică, slujba s-a terminat. Un băiat aduce coşul cu bunătăţi sfințite, iar ceilalți, disciplinați, pun deja masa. Nicio masă nu începe fără o rugăciune. 

Volodimir: E foarte bine aici, e un chef grozav aici şi un loc foarte frumos. 

Reporter: Îți e dor de țara ta, de familie? 

Volodimir: Da, familia mea e în Liov şi vreau acasă. 

Liviu Gherman: E foarte greu, pentru că sunt 50 de copii şi e dureros, da. 

Liviu Gherman, gazda lor, e om în toată firea, dar drama acestor copii îl copleșeste. Nu poate vorbi și îşi ia fetiţa în braţe. Mulţumeste în fiecare zi lui Dumnezeu că ii e aproape. 

Liviu Gherman: Sunt foarte politicoşi, foarte educaţi. Când vezi că poţi să bucuri atâţia copii, sufleteşte eşti împlinit. 

Volodimir: Suntem o echipă, iar împreună, o mare familie, deci, e foarte bine pentru noi.