Un neo-zeelandez a intrat în greva foamei, după ce autorităţie nu i-au permis să stea în izolare alături de tatăl muribund

Un neo-zeelandez, aflat în carantină, a început greva foamei, după ce i-a fost respinsă cererea de a petrece perioada de izolare alături de tatăl muribund, scrie NZ Herald.

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

Kurt Lehndorf, care locuieşte în Australia, al cărui tată are cancer, a spus sâmbătă că nu a mâncat şi nici nu a băut nimic de peste 50 de ore. El a sosit în ţară pe 2 februarie, după ce a aflat că starea de sănătate a tatălui său s-a deteriorat. 

„Tatăl meu era un Superman, mă aşteptam să trăiască până la 100 de ani, aşa că să aflu că la 72 de ani este în fază terminală a fost devastator”. 

Pe 4 februarie, Lehndorf a afirmat că starea de sănătate a tatălui său s-a înrăutăţit şi atunci a decis să ia atitudine. „Mi-am dat seama în acel moment că trebuie să-mi fac propriul proces, nu aveam prea multe mijloace la dispoziţie, aşa că am decis să fac greva foamei”. 

El a subliniat că va face tot ce trebuie pentru a-şi vedea tatăl şi că această grevă a foamei este ultima lui soluţie. 

Ca mulţi neo-zeelandezi aflaţi în carantină şi izolare, Lehndorf a cerut să petreacă restul perioadei de carantină în afara programului MIQ (managed isolation and quarantine). Cu toate acestea, i s-a acordat în schimb permisiunea de a-l vizita temporar pe tatăl său, posibil pentru ultima dată. 

Prietenii sunt îngrijoraţi pentru starea de sănătate a lui Lehndorf

Dar nu ştie când şi cât timp îşi va putea vedea tatăl. În timp ce prietenii şi familia sunt îngrijoraţi de starea de sănătate a lui Lehndorf, el a spus că aceştia au înţeles de ce a luat atitudine. „Alerg cu adrenalină, ca să fiu cinstit. Sunt bine când stau întins, dar începe să-mi fie sete, să fiu letargic şi să am senzaţie de greaţă”. 

Lehndorf a spus că un reprezentant al MIQ i-a spus că va primi un telefon de la managerul unităţii. A fost sunat de asistente pentru a-l întreba cum se simte, dar nu a fost vizitat pentru consultaţie. Bărbatul a spus că nu se va opri până nu va obţine ceea ce îşi doreşte. „Mi-e ruşine că sunt neo-zeelandez. Abia aştept să arunc paşaportul la gunoi pe aeroportul din Brisbane”. 

Un alt caz asemănător este cel al jurnalistei însărcinate Charlotte Bellis din Noua Zeelandă. Bellis a spus că a fost nevoită să se întoarcă în Afganistan după ce nu a putut intra în ţară, din cauza restricţiilor dure anti-Covid de la graniţă. Povestea ei a evidenţiat măsurile dure de la frontieră ale Wellingtonului.