Ion Iliescu şi Vadim Tudor, anul în care românii au votat  "răul cel mai mic". Unul promitea că scoate ţara din sărăcie, altul făcea "spectacol" cu fiecare ocazie

La 35 de ani, aproape, de la primele alegeri libere din România, continuăm să analizăm anii în care am votat cu inima sau cu mintea şi încercăm să aflăm ce am greşit. Astăzi, despre anul 2000, când am mers la urne ca să alegem răul cel mai mic. În turul doi erau atunci Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Unul promitea că scoate ţara din sărăcie. Celălalt, că face ordine cu mitraliera. A fost cea mai scăzută prezenţă la urne de până atunci la prezidenţiale. Mulţi au pus ştampila pe Iliescu, chiar dacă juraseră că nu vor face asta niciodată. 

• Temperaturi de vară la începutul primăverii. Cât mai ţine vremea caldă

• "Iubitele mele surori și dragii mei frați , sunt convins că v-ați săturat și de mesaje și de programe, programele nu țin de foame", spunea Corneliu Vadim Tudor.
• "Nu am făcut promisiuni în campania electorală și nu voi face pentru că nu aceastea rezolvă probleme românilor", spunea Theodor Stolojan. 
• "Vorbele că vorbele dar faptele contează. Că nu de vorbe, și mai ales nu de vorbe mari duce lipsa România", declara şi Mugur Isărescu. 
• "Acum puteți să îi judecați pe toți după fapte nu doar după vorbe . este momentul și este rândul dvs să decideți încotro o va lua românia", spunea la acea vreme şi Ion Iliescu. 
• "Să mă votați pe mine. Dacă nu mă votați pe mine, că nu mai placeți sau mai știu, nu îi votați pe cei care au guvernat. Votați pe oricine, dar nu pe cei care au guvernat, că e sigura voastră șansă", adăuga şi Niculae Cerveni.

În noiembrie 2000 cam asta vedeam la televizor, în campania electorală. 12 candidați își doreau să ajungă pe fotoliul de la Cotroceni. A fost o campanie, în general, echilibrată, cu promisiuni decente și declarații obișnuite. Mai puțin în cazul lui Corneliu Vadin Tudor care spunea că țara asta nu mai poate fi condusă decât cu mitraliera.

Corneliu Vadim Tudor întra, oricum, în campania electorală, după ce stârnise în România primul mare scandal de tip sex gate. Făcând dezvăluiri halucinante despre o așa zică idilă între președintele României de la acea vreme, Emil Constantinescu și actrița Rona Hartner. 

• Dumneavoastră aţi scris pe unde ieşeaţi cu preşedintele României în timp ce o ţară întreagă suferea de foame. Şi luaţi mese la diverse restaurante  
• Domnişoara Rona, aţi ieşit vreodată cu preşedintele Constantinescu?
• Niciodată. Cu am fost niciodată în relații intime cu Emil Constantinescu și nu știu de ce insistați pe această calomnie nefondată. Mi-e profund dezagreabil să mă implic în viață personală a dlui Emil Constantinescu 
• Nu vreți să acceptați că aveți în mână un fals. 
• Vadim Tudor: Asta e fals?
• Rona Hartner: Da. Domnule, e un dans nevinovat, nu am dansat decât o dată în viață.
• Vadim Tudor: Nevinovat, cu mâna pe buric?

Scandalul s-a stins aşa cum s-a aprins

În campania electorală, Vadim Tudor s-a dezlănțuit și le-a oferit românilor ce le place cel mai mult - spectacol:

• "Eu sunt ăla care o să umple pușcăriile cu voi, hoții ăștia care ați tâlhărit țara"
• "Auzi, fetițo, te dau în judecată , hai, sictir, te dau în judecată" 
• "Eu am muniție de bună calitate, eu când zic ceva, e greu de demonstrat contrariul". 
• "Vă deranjează că vă ard cu ceară topită? E dreptul meu".
• -Lumea zice că îi urâți pe unguri- ."Nu, este o mare minciună. Dacă ați ști câte unguroaice m-au iubit ele pe mine". 

"Variantele de candidați la președinție nu erau foarte puternice. Unii dintre ei aveau notorietate mare, dar și vulnerabilități de-a lungul anilor și în felul ăsta în turul al doilea Ion Iliescu a intrat cu CVT", spunea Adrian Năstase. 

"În 2000, vă aduceți aminte, nimeni nu s-aștepta că Iliescu să între în turul 2 cu Cornelul Vadim Tudor", povesteşte Andrei Ţăranu. 

Rezultatul a fost într-adevăr, uluitor

Vadim fusese votat masiv în zonele urbane și de către electoratul tânăr. Erau foarte mulți care spuneau: l-am votat că e așa, mai zurliu. Sau: l-am votat că să le fac în ciudă celorlalți. 

Ce se întâmpla în România devenea deja subiect de presă și pentru occident. Se vorbea despre "pericolul ca România să aibă un preşedinte cu o retorică extremistă, xenofobă şi antisemită". Iar de la Bruxelles se transmitea un mesaj clar: "În cazul în care Vadim Tudor va ieşi preşedinte, se ia în calcul suspendarea oricăror negocieri cu România". În aceste condiții, întreaga opinie publică s-a coalizat, mergându-se pe ideea că între Vadim și Iliescu trebuie ales răul cel mai mic. 

"S-a votat pentru răul cel mai mic sau împotriva răului cel mare și unii care erau inamici declarați ai lui Ion Iliescu s-au dus să îl voteze că să nu iasă Corneliu Vadim Tudor, care totuși a câștigat 28%. Asta înseamnă că a avut și el un public care l-a votat", explică Andrei Ţăranu.

Ion Iliescu obținea în cel de-al doilea tur de scrutin, aproape 70 la sută dintre voturi, aproape dublu fată de reprezentantul Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. În ciuda diferenței evidente, liderul PRM a susținut mereu că s-a furat ca-n codru și că el e adevăratul câștigător. În timp ce Iliescu se așeza confortabil, pentru încă 4 ani, pe fotoliul de la Cotroceni. 

"Dacă nu ar fi fost turul al doilea la alegerile prezidențiale din 2000 probabil că Ion Iliescu ar fi ieșit total din istorie că un personaj negativ. Dar acel tur al doilea, care a profitat de fractură opoziției și de nerealizările guvernării CDR între 96 și 2000. Aschimbat oarecum imaginea sa. A fost acceptat în occident. Nu s-au uitat niciodată mineriadele, nu s-a uitat poziția ostilă față de privatizare, față de restituire. Este un personaj complex și ambiguu, dar care a fost președinte al României vreme de 14 ani. Sunt de fapt 10 ani dar în realitate domină și perioada în care Emil Constantinescu este președinte. Acești 14 ani au modelat România actuală, fie că ne place, fie că nu, cu bunele și cu relele ei. Întârzierile nu i se datorează doar lui ion Iliescu", spune Cristian Pîrvulescu.

Odată cu ultimul mandat de președinte al lui Ion Iliescu, pe scena politică își face apariția un alt gen de personaj. 

Despre ce-am ales și cu ne-am ales după alegerile din 2004, mâine, la Observator.