Copiii cu nevoi speciale, tratați cu indiferență de statul român

În timp ce unii copii cer părinţilor cât mai mult gadgeturi şi jucării care mai de care, există şi micuţi care aşteaptă doar integrare şi atenţie la nevoile lor speciale.

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

În timp ce unii copii cer părinţilor cât mai mult gadgeturi şi jucării care mai de care, există şi micuţi care aşteaptă doar integrare şi atenţie la nevoile lor speciale. Copiii cu dizabilităţi înfruntă zilnic în România indiferenţa sistemului şi ochii închişi ai celor responsabili în faţa greutăţilor cu care se confruntă. De la a merge pe străzile şi trotuarele neadaptate pentru ei şi până la şcolile care nu sunt dotate corespunzător. Asta în timp ce, în unele instutuţii publice, rampele destinate pesoanelor cu diabilităţi sunt montate, parcă, în bătaie de joc. În tot acest timp, autorităţile fac doar promisiuni.

Sunt probleme pe care copiii cu dizabilităţi le înfruntă zilnic în România anului 2018. Vor să înveţe, dar cu greu reuşesc să îşi găsească loc într-o şcoală cu dotări speciale pentru ei. În Constanţa spre exemplu, mai puţin de 10% din unităţile de învăţământ din judeţ sunt dotate corespunzător.

ANA MARIA NEDELCU, mama Serenei: Am încercat în Techirghiol şi mi-au spus că nu este adaptată şcoala pentru copiii cu dizabilităţi.

În lipsa banilor de la autorităţi, unii directori de şcoală primesc ajutor de la ONG-uri.

ANA MARIA CIOBOTARU, directorul Colegiului Național Constantin Brătescu: Am accesat de curând un program "Te văd, te aud!", pentru copiii nevăzători şi cei cu deficienţe de auz. Din păcate, şcolile nu sunt pregătite la nivelul care ar trebui să fie, pentru că aceşti copii să se simţă în siguranţă.

Până la şcoală însă, copiii cu nevoi speciale se izbesc de piedici chiar şi atunci când merg pe stradă. La 14 ani, Serena se luptă cu o boală care a ţintuit-o în scaunul cu rotile, în urmă cu doi ani. Atunci a văzut şi handicapul statului în faţa copiilor aflaţi în situaţia ei.

SERENA NEDELCU: Strada nu e adaptată pentru oameni cu dizabilităţi, nu sunt rampe, sunt rupte străzile, dar m-am şocat când la unele instituţii, foarte importante, rampele sunt la 90 de grade. Nu s-au gândit că o persoană nu poate să urce o rampă, aşa, e foarte greu.

HORIA ŢUŢUIANU, Președintele CJ Constanța: Nimic nu e perfect pe lumea asta şi nu putem atinge perfecţiunea, întodeauna putem mai mult, mai avem de construit. Şi cred că uşor, uşor, sistemul de învăţământ înţelege că acolo unde sunt probleme trebuie să reparăm, acolo unde sunt probleme trebuie să construim şi uşor, uşor, vom ajunge la un nivel mai înalt.

Conform statisticilor, în România sunt peste 70.000 de copii cu dizabilităţi şi aproape un sfert din ei sunt neşcolarizaţi, deoarece fie nu au loc în şcolile speciale, fie nu sunt acceptaţi în cele de stat.