Copiii cu nevoi speciale, tratați cu indiferență de statul român
În timp ce unii copii cer părinţilor cât mai mult gadgeturi şi jucării care mai de care, există şi micuţi care aşteaptă doar integrare şi atenţie la nevoile lor speciale.
În timp ce unii copii cer părinţilor cât mai mult gadgeturi şi jucării care mai de care, există şi micuţi care aşteaptă doar integrare şi atenţie la nevoile lor speciale. Copiii cu dizabilităţi înfruntă zilnic în România indiferenţa sistemului şi ochii închişi ai celor responsabili în faţa greutăţilor cu care se confruntă. De la a merge pe străzile şi trotuarele neadaptate pentru ei şi până la şcolile care nu sunt dotate corespunzător. Asta în timp ce, în unele instutuţii publice, rampele destinate pesoanelor cu diabilităţi sunt montate, parcă, în bătaie de joc. În tot acest timp, autorităţile fac doar promisiuni.
Sunt probleme pe care copiii cu dizabilităţi le înfruntă zilnic în România anului 2018. Vor să înveţe, dar cu greu reuşesc să îşi găsească loc într-o şcoală cu dotări speciale pentru ei. În Constanţa spre exemplu, mai puţin de 10% din unităţile de învăţământ din judeţ sunt dotate corespunzător.
În lipsa banilor de la autorităţi, unii directori de şcoală primesc ajutor de la ONG-uri.
Până la şcoală însă, copiii cu nevoi speciale se izbesc de piedici chiar şi atunci când merg pe stradă. La 14 ani, Serena se luptă cu o boală care a ţintuit-o în scaunul cu rotile, în urmă cu doi ani. Atunci a văzut şi handicapul statului în faţa copiilor aflaţi în situaţia ei.
Conform statisticilor, în România sunt peste 70.000 de copii cu dizabilităţi şi aproape un sfert din ei sunt neşcolarizaţi, deoarece fie nu au loc în şcolile speciale, fie nu sunt acceptaţi în cele de stat.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰