O stea va exploda pe cer în septembrie 2024. Cum şi când se va vedea nova

Pe 22 septembrie, are loc echinocţiul de toamnă al anului 2024, debutul acestui anotimp din punct de vedere astronomic, moment din care ziua scade treptat, iar noaptea devine din ce în ce mai lungă, până la solstiţiul de iarnă, marcat pe 21 decembrie. 

• O nouă viitură se îndreaptă spre România. Alertă după ce Dunărea a ieşit din matcă în mai multe ţări

Însă, până la echinocţiul de toamnă, ne putem bucura de un alt fenomen unic în viaţă, o explozie la mii de ani-lumină de Pământ va crea o „nouă stea” pe cerul nopții.

Altfel spus, explozia unei stele din constelaţia Corona Borealis va fi vizibilă în acest an, din emisfera nordică. Un astfel de fenomen cosmic are loc doar o dată la 80 de ani. 

NASA a anunţat încă din luna aprilie că T Coronae Borealis, o stea pitică albă aflată la 3.000 de ani-lumina distanta de sistemul solar, va exploda probabil ca o nova în această toamnă. Este un eveniment previzibil la fiecare 80 de ani, ceea ce îl face un eveniment unic în viaţă, conform Forbes.

Pentru orice altă lume din apropiere, o explozie de tip nova ar fi apocaliptică. Dar pentru privitorii de pe Pământ, aflați la 3.000 de ani-lumină depărtare, „cataclismul este fascinant”, a explicat Bradley Schaefer, astrofizician la Universitatea de Stat din Louisiana, SUA, potrivit NY Times.

Ce este nova

Nova este o explozie a unei stele care face ca steaua respectivă să devină mai strălucitoare apoi să revină la forma inițială.

Novele fac parte din sisteme binare, sau duble, care se numesc variabile cataclismice . Mai demult astronomii foloseau termenul de nova pentru a descrie toate corpurile cerești care deveneau brusc vizibile cu ochiul liber. Astăzi, astronomii pot să deosebească novele de supernove, asemenea novelor dar care își schimba forma inițială cu o tehnologie numită spectroscopie.

Potrivit Wikipedia, o explozie nova este produsă în interacțiunea a două stele care sunt foarte apropiate una de cealaltă. Forța gravitațională a unei stele atrage atmosfera altei stele în propria atmosferă. Când atmosfera devine destul de densă, explodează, strălucirea fiind vizibilă cu ochiul liber. Apoi, stelele revin la forma lor inițială, relativ neschimbată.

Timpul necesar unei nove pentru a ajunge la maximul de strălucire iar apoi pentru a reveni la forma inițială este variabil. Există nove rapide care ajung la maximul de strălucire în câteva zile păstrându-și strălucirea de la câteva ore la o săptămână și nove lente (de obicei cele mai strălucitoare) care strălucesc luni de zile sau chiar ani.

O pitică albă poate produce nove în mai multe rânduri, atâta timp cât hidrogenul adițional provenind de la steaua sa companion continuă să se acumuleze la suprafața sa.

Un exemplu este RS Ophiuchi, la care se cunosc șase erupții (în 1898, 1933, 1958, 1967, 1985 și în 2006).

Totuși, mai devreme sau mai târziu, steaua companion își va epuiza materia sau pitica albă va suferi o novă atât de puternică încât va fi complet distrusă de acest proces.

Fenomenul este un pic asemănător cu o supernovă de tip I; totuși, în general supernovele implică procese diferite și energii mult mai înalte și nu ar trebui confundate cu novele obișnuite.

Câteva nove recurente:

• T Coronae Borealis
• RS Ophiuchi
• T Pyxidis