Tainele unui obicei străvechi din România. Ce a devenit claca în zilele noastre: "Mai nou ne-am modernizat"

Cu drag ne amintim de verile petrecute la ţară şi de obiceiurile de odinioară. Iar într-un sat din inima Maramureşului, munca la câmp nu este doar o nevoie, ci şi un mod de a păstra vii datinile. Aşa cum este şi claca, obiceiul prin care oamenii se strângeau pentru o zi lungă de muncă, iar seara se veseleau cu muzică şi preparate tradiţionale. În satul Cărbunari, nu mai puţin de 40 de cosaşi şi-au ascuţit uneltele şi s-au pus pe treabă. 

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

În satul Cărbunari, cositul ierbii este o sărbătoare în sine. Un festival al bucuriei, de la care niciun sătean nu lipseşte. Copiii învaţă de la părinţi şi de la bunici unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale românilor. La patru ani, Matei decoperă cu mândrie tainele cositului. "Am cosit cu bunicul!"

Muncă şi voie bună, la clacă în Maramureş

În Maramureş, claca e mai mult decât o muncă a câmpului. Toţi membrii comunităţii se ajută la treburile gospodăreşti. Este o lecţie de iubire, învaţată din străbuni şi dată mai departe generaţiilor viitoare. "Pe vremea când coasa se făcea pe bune, era un mod de viaţă. După cum vedeţi sunt transpirat tot, e de tras la coasă. Dacă omul ăsta singur avea de cosit până diseară, nu termina. Într-o oră, un hectar l-am pus la pământ. Ce o oră ... în 30 de minute", spune Vasile Chira, organizator clacă.

"Mai nou ne-am modernizat, lucrăm mult cu tractoarele. Dar e frumos şi ne place că ne reamintim de vremurile de demult, anii copilăriei", mărturiseşte un localnic. Fiecare are un rol bine stabilit. În timp ce cosaşii culcă iarba la pământ, femeile şi copiii întorc fânul cu furca pentru a se usca sub soare. "Cum ziceau bătrânii, singurele lucruri care îţi pun toţi muşchii în mişcare sunt coasa şi femeia", râde un bărbat.

Sătenii nu uită tradiţia din străbuni

Ziua se încheie cu un ospăţ pe măsură, cu gulaş şi horincă. "Vrem să ţinem vii tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti şi prin asta încercăm să nu le uităm", povesteşte Ionuț Trif, proprietar teren.