Video 17 ani de teroare și o luptă pentru a fi crezută. Calvarul trăit de Anca: "Și polițistul a râs"

• Casa s-a transformat în celulă, iar celula în cuşcă
• Prima oară a fost lovită după ce a născut primul copil
• Ce puteau polițiștii să facă pentru a o ajuta pe Anca
• Anca a făcut tot ce i se cere unei victime
• Primul ordin de protecție a venit abia în 2019
• Soțul Ancăi susține că ordinele de protecție au fost luate pentru "violențe minore"

"Am ajuns la icoana Maicii Domnului și am zis: eu nu mai pot. Până aici am putut. Mi-am dat jos verigheta și am pus-o în cutia milei. [...] Eu am murit de mult când m-am căsătorit. Aia a fost ziua în care am murit" povestește Anca Prodan.

Anca a dat de pomană cei 17 ani răi din viața ei. Și-a lăsat verigheta într-o biserică din Cluj, printre monedele din cutia milei. Anca e medic. Cel cu care împărțise verigheta lucrează în IT. Au șase copii. Din afară, o familie model. Înăuntru, ani de umilință, lovituri, control. Fizic și psihic. De doi ani se chinuie să divorțeze. E dovada că în România, ca să fii crezută, nu ajunge să fii terorizată. Trebuie să o poți dovedi. Ne-a povestit totul calm, ca un medic care identifica boala. Primul semn a venit imediat după nuntă. Era deja însărcinată.

"În luna de miere mi-a luat telefonul. N-am putut să sun pe nimeni. Dar părea un gest de iubire, de protecție. Știam că are un istoric din familie de violență domestică. Știam că s-ar putea să fie o problemă mult mai delicată. Știam că mama lui e foarte bolnavă. Știam că e mai mult decât pare. Ochiul meu de medic a sesizat. E cam straniu să pui diagnostic propriului tău soț" mai spune Anca Prodan.

Casa s-a transformat în celulă, iar celula în cuşcă

An după an, regulă după regulă, casa s-a transformat în celulă, celula în cușcă.

"N-ai voie să citești, n-ai voie să asculți muzică, nu ai voie să fii nimic din ceea ce ești. Nu ai voie nici măcar să muți mătura din stânga în dreapta. Îl deranja lumina, îl deranja zgomotul. Ajunsesem să trăim ca la ospiciu. Imaginea socială era că soția mea este nebună. Soția mea nu face curat, soția mea nu gătește, soția mea nu are grijă de copii, soția mea e bolnavă psihică" relatează Anca Prodan.

Izolarea e primul pas al controlului. O femeie pe care n-o vede nimeni e o femeie pe care n-o poate crede nimeni.

"Gândiți-vă că eu am venit în Cluj din Constanța. Mi-am vândut casa... a zis am găsit o casă în Jucu, ne mutăm acolo. Dar era o casă în care nu aveam condiții, nu aveam căldură, nu aveam WC-ul în casă, nu aveam bucătărie. De-abia de acolo a început coșmarul și de acolo am început să văd cu cine stau" mai povestește Anca Prodan.

Prima oară a fost lovită după ce a născut primul copil

Mecanismul e diabolic. Cruzimea, metodică. Mai întâi se sufoca în casă. Apoi i se spunea că e vina ei că se sufoca. Când au apărut loviturile nu s-a mai mirat.

"Prima oară am fost lovită după ce am născut primul copil. Și a fost un moment în care am ajuns acasă și nu i-a convenit câtă lumină intra în cameră și a tras de perdea, a smuls-o efectiv din... Și a venit și m-a lovit cu capul. Cred că sunt peste 20 de apeluri la 112, am cerut ajutor, am vrut să plec, am vrut să divorțez, am intentat după un an de căsătorie am încercat să divorțez, dar sistemul este atât de cum să zic, dacă nu ai martori, riști să-ți pierzi copilul, apar foarte multe complicații și tot timpul am crezut că se poate vindeca" mai spune Anca Prodan.

Telefonul luat și prietenii interziși înseamnă violență socială. Banii refuzați înseamnă violență economică. Controlul credinței înseamnă violență spirituală. Umilința de zi cu zi înseamnă violență psihologică. Toate înseamnă teroare. Legea violenței domestice le recunoaște pe toate. Problema e că trebuie să le recunoască și oamenii care o aplică.

"Mi s-a întâmplat în miezul unei nopți să vină asupra mea și am sunat la poliție. Am crezut că mă strangulează. Și polițistul a râs. Au fost atâtea secvențe în care a râs poliția încât mi-am dat seama că sunt o glumă proastă și n-am mai sunat" relatează Anca Prodan.

Tentativa de strangulare e posibil antrenament pentru crimă. Statisticile sunt cinice: jumătate dintre femeile ucise în familie au fost agresate așa în anul dinaintea morții.

"A venit de la muncă și mi-a zis: De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Și m-a strangulat. A fost prima dată când mi-am dat seama că nu mai e cale de ieșire. Asta nu este iubire. E boală" mai spune Anca Prodan.

Atunci Anca a fugit la vecini. Era înainte de Crăciun.

"Vecinii au refuzat să cheme poliția. Atâta am plâns și atâta am strigat în acele zile, pentru că mi se părea îngrozitor să bați la ușa unor oameni în prag de Crăciun și să ceri ajutorul și nimeni să nu reacționeze Și când am sunat la 112, m-a întrebat: tu ești femeia, mama aia nebună? Problema lor numărul unu era de ce am făcut eu atâția copii, dacă știu că este bolnav. I-am zis: doamnă, vă rog frumos dacă se poate să-mi emiteți un ordin de protecție. A, nu, nu putem" povestește Anca Prodan.

Ce puteau polițiștii să facă pentru a o ajuta pe Anca

Puteau. Din decembrie 2018, un ordin al Ministerului de Interne le spune polițiștilor exact ce să facă. Completează un formular de evaluare a riscului și, dacă riscul e iminent, emit pe loc un ordin de protecție provizoriu. Formularul întreabă dacă femeia se teme, dacă a mai fost lovită, dacă a fost împiedicată să plece. Anca ar fi răspuns DA la toate.

"I-am zis: doamnă, dacă nu vreți să mă credeți, intrați în casă, veniți să vedeți. Pot să dovedesc ce-mi face omul ăsta zi de zi? Pot să dovedesc că nu am voie nici măcar să mut mătura?" relatează Anca Prodan.

Nu poate. Pentru că teroarea nu are certificat medico-legal. Frica nu apare pe radiografie. Umilința zilnică nu lasă vânătăi. Iar în fața legii rămâne doar un cuvânt contra altui cuvânt. Iar ca să dovedești, îți trebuie martori.

"Nu vine nimeni să te salveze. Tu trebuie să scapi. mi s-a întâmplat să fug pe stradă și să opresc mașini și să zic vă rog sunați la ambulanță și să se refuze. În timp am învățat că trebuia să ai martori" spune Anca Prodan.

Anca a făcut tot ce i se cere unei victime

A strâns mesaje, poze și puținii martori care au avut curaj. Și n-a fost destul. Iar un sistem care îi cere dovezi pentru teroare îi spune, de fapt, unei femei: întoarce-te când ai vânătăi.

"Violența emoțională este mai dificil de probat. Pe de-o parte, că este, nu poți pune degetul pe ea. Există expertiză psihologică, expertiză psihiatrică, poate sunt niște modalități prin care să arăți că a existat un impact asupra sa. Pot exista mesaje, poate exista un model pe care agresorul îl folosește de urmărire de supraveghere și ar putea să fie o modalitate de a demonstra că există violență psihologică" explică Andreea Brag, manageră de advocacy și cercetare privind violența de gen la Centrul Filia.

"Nu-ți pregătești doar bani ca să ai unde pleca. Nu-ți pregătești doar o locuință ca să ai unde să te duci. Nu vorbești doar cu o prietenă să vină să te ia cu mașina sau să pleci tu undeva. Nu-ți cauți, te uiți doar unde ai putea să duci copiii câteva zile. Acum adun probele. Mesaje, SMS, Messenger. Martori dacă poți. Sunt foarte buni. La interogatorii ei nu vor recunoaște niciodată. Absolut niciodată" spune avocatul Mirela Doicescu.

Primul ordin de protecție a venit abia în 2019

Primul ordin de protecție a venit abia în 2019 după ce Anca a găsit pe cineva dispus să confirme că nu minte. Era însărcinată cu al șaselea copil. Când n-a mai putut fi controlată acasă, spune Anca, controlul s-a mutat la stat. Soțul ei a reclamat-o la DGASPC pentru că voia să-și ducă unul dintre copii la psihiatru.

"Tot timpul mă terorizau că pot să-mi pierd copii, că n-am făcut, nu l-am dus la psihologul ăla, nu l-am dus la specialistul ăla. Tot timpul îmi ziceau că trebuie să le aduc hârtii. Trebuie să le aduc hârtii" povestește Anca Prodan.

Legea spune că Protecția Copilului trebuie să o protejeze pe victimă. Tot aici există fișa de risc care întreabă de strangulare. dar ani întregi femeia a fost ignorată de această instituție când își striga suferința. Din surdă ani întregi, DGASPC a devenit acum mută când echipele noastre îi cer explicații.

"Au fost pronunțate trei sau patru ordine de protecție, date prin hotărâri cu caracter definitiv, iar ultimul a fost luat chiar pe durata maximă de un an de zile, prevăzută de lege. Rezultă faptul că avem o mamă implicată în sprijinul copiilor. Copiii sunt traumatizați de episoadele de violență la care au asistat. Pe lângă faptul că a vorbit urât, le-a pus în pericol sănătatea, viața, ca să nu mai vorbim de presiunile psihologice" explică avocata Ancăi, Diana Lascău.

Soțul Ancăi susține că ordinele de protecție au fost luate pentru "violențe minore"

I-am cerut și soțului Ancăi lămuriri. A refuzat, spunând că e prea ocupat la serviciu. Ne-a trimis un mesaj scris. Susține că soția sa are probleme de sănătate psihică și că ordinele de protecție au fost luate pentru ceea ce el numește violențe minore.

"Controlul este de așa natură încât te izolează până în momentul în care tu nu mai ai niciun fel de spațiu de scăpare. Și atunci când anunți că vrei să pleci sau că relația este gata riscul de a fi ucis se crește semnificativ. E precum un dans grotesc prin care supraviețuitoarele caută spații de autonomie disperate, iar agresorii caută acele spații de autonomie pentru a le distruge. Și atunci auzim de cazuri femeie ucisă sau bărbat a ucis sau și-a ucis partenera pentru că n-a pus murături" spune criminologul Gabriel Rusu.

Campania Dragostea nu înseamnă violență își propune să ne trezească. Să te trezească. Dacă o femeie îți spune că îi e frică de bărbatul ei, nu o întreba de ce n-a plecat. Nu o întreba ce dovezi are. Nu-i spune să-și ducă mai departe crucea. Poate chiar acum, undeva în România, o femeie sună la 112. Va spune că îi e frică. Nu va avea vânătăi sau martori. Va avea doar vocea ei, tremurând. Iar de cel care răspunde depinde tot. Poate să o creadă. Sau poate să râdă!