La 25 de ani de la Revoluţie, rămâne întrebarea: "Cine a tras în noi?"

"Revoluţia nu am făcut-o noi, românii!", o sintagmă din ce în ce mai des întâlnită chiar şi la un sfert de secol de la însângeratul eveniment. După 25 de ani, rămân întrebări care nu au primit răspunsuri

Maiorul (r) Radu Ţinu, fost adjunct al comandantului Securităţii Timiş, a declarat într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Naţional că Securitatea română ştia că în Ungaria se fac “repetiţii” pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Ţinu a mai afirmat că încă din 1988, “după ce Bush şi Gorbaciov şi-au dat mâna pe un vapor acostat în larg, Securitatea română ştia că se acţionează, atât de americani, cât şi de ruşi, pentru înlăturarea lui Ceauşescu”.

Fostul securist a mai spus că în Ungaria au fost antrenaţi foarte mulţi români, care au fost apoi implicaţi în acţiunile finalizate prin răsturnare a regimului. Iar tabăra în care ei au fost antrenaţi s-a aflat la Bicske. O altă afirmaţie surprinzătoare a lui Radu Ţinu a fost că generalul Stănculescu ar fi fost agent al serviciilor secrete engleze.

FILIERA IUGOSLAVĂ!

Un alt pion principal al mişcării care a dus la Revoluţie a fost colonelul Remus Ghergulescu. În Decembrie ’89, el era comandantul UM 404 – Cercetare, batalionul ai cărui militari, cu adevărat superinstruiţi, erau celebrii “Baştani”. Iar unul dintre subalternii săi, implicat şi el în Revoluţie, a fost celebrul colonel Ghe. Truţulescu. Într-un interviu, apărut sub titlul “Revolta de la Timişoara a venit pe filieră iugoslavă”, Ghergulescu a relatat că oamenii lui, infiltraţi atunci printre protestatari, au aflat, în urma unor activităţi de natură operativă, că printre timişoreni au acţionat numeroşi agenţi de influenţă coordonaţi de pe teritoriul Iugoslaviei.

PLANUL DE GHERILĂ URBANĂ! "Odată declanşat, nu s-a mai putut opri"...

Cea mai stranie informaţie oferită de col. Ghergulescu a fost cea privitoare la existenţa unui plan de gherilă urbană. Era o informaţie în premieră, despre care nimeni nu vorbise până acum câţiva ani. Este vorba despre un plan de acţiune, pus la punct de regimul comunist, plan care ar fi trebuit să ducă la restabilirea ordinii, în cazul unor mişcări de stradă ample.

“Din investigaţiile făcute de noi, chiar în acele zile, am tras concluzia că în Capitală se pusese în aplicare planul de gherilă urbană. Cineva apăsase pe acest buton. Din câte ştiu eu, era vorba despre Planul 1600. Or, cei care trebuiau să pună în aplicare acest plan aveau nişte semnale dinainte stabilite, locuri precise. Se cunoşteau pe echipe de unul, doi, dar nu mai mult. Odată declanşat acest plan, nu s-a mai putut opri. Într-o seară, de la fereastra unui bloc au început să se audă pocnete şi sclipiri ca de armă. Dinspre Ministerul Apărării s-a ripostat cu toată puterea, de s-a făcut apartamentul zob. Mergând să cercetăm apartamentul, am găsit un simulator.”

Una dintre cele mai persistente întrebări privitoare la Revoluţia din Decembrie 1989 a fost “Cine a tras în noi, 16-22?”.

Unite într-un imens mecanism ucigaş, Ministerul de Interne, Armata şi Securitatea au acţionat împreună contra bucureştenilor. În perioada 21/22 decembrie ’89, acţiunile de represiune din Capitală au fost coordonate de MI, care s-a folosit atunci de toate “părţile componente” pe care le avea în subordine. Rolul de conducător este confirmat de faptul că “Internele” au emis o serie de ordine speciale, împreună cu instrucţiunile de punere a lor în aplicare.

Cel mai important dintre acestea, Ordinul nr. 02600/1 iulie 1988, este cel care a stat la baza “Planului Unic de Acţiune”, aplicat în perioada 17-22 decembrie.

În conformitate cu acest “Plan Unic”, în perioada 21/22 decembrie 1989, în Bucureşti au fost angrenate următoarele forţe militare: Formaţiunea de Ordine şi Intervenţii (FOI), Comandamentul Trupelor de Securitate, Luptătorii USLA, Lucrători ai Miliţiei – de la Sectoare şi de la Capitală, Pompierii, efectivele Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a MI (Băneasa), efectivele Şcolii de Perfecţionare a Ofiţerilor de Miliţie – Bucureşti şi Gărzile Patriotice.

Singurele neincluse explicit în Planul Unic au fost trupele MApN

Dar asta nu înseamnă că ele n-au avut nici un rol. Ba, din contră. Deşi România nu se afla în stare de război, Armata şi-a scos tancurile şi autoblindatele pe străzile Capitalei, unde le-a dislocat în dispozitive de luptă, la fel cum făcuse mai înainte în alte oraşe ale ţării. Iar militarii săi, înarmaţi pană în dinţi, au intervenit contra civililor care aveau o singură “armă”: lozincile anticomuniste şi anticeauşiste.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰