Afacerea unei familii, unică în România. Cultura rară din propria gospodărie aduce câştiguri de mii de euro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Într-o gospodărie din Vâlcea, borangicul se face şi astăzi ca pe vremea bunicilor, de la creşterea viermilor de mătase până la ţesutul manual al pânzei. Singura familie din România care mai produce mătase naturală în propriul atelier vrea acum să transforme această tradiţie într-un muzeu, pentru ca meşteşugul să nu dispară odată cu ultimele generaţii care îl mai cunosc.
În gospodăria familiei meşterului popular Cristina Niculescu din comuna Stroeneşti, procesul de obţinere a mătăsii se desfăşoară în totalitate ca pe vremea bunicilor - de la creşterea viermilor de mătase şi până la ţesutul pânzei la războaiele de lemn, potrivit Agerpres. Viermii sunt hrăniţi cu frunze de dud din livada proprie până îşi formează coconii, care sunt "deşiraţi" cu grijă pentru a scoate firul de borangic, tors şi ţesut apoi manual pentru a fi transformat în piese de port popular unice.
Borangicul, făcut şi astăzi ca pe vremea bunicilor
"Nici nu ştiu dacă să mai spun că e greu, că poate pare că mă plâng... Nu este greu. Ne place, că dacă ar fi fost suficient de greu, renunţam până acum. Este frumos. Este în acelaşi timp un efort destul de mare, dar rezultatele ne aduc satisfacţie când vedem oamenii care descoperă, îşi amintesc de ce făcea bunica sau mama lor, îşi amintesc cum duceau frunză de dud la şcoală. Aceste sentimente şi felicitări pe care le primim ne încălzesc, ne alină greutatea efortului", a precizat Cristina Niculescu, cea care a iniţiat această mică afacere de familie în urmă cu peste două decenii, pentru a duce mai departe această îndeletnicire a prinţilor.
În prezent, atelierul Cristinei Niculescu este singurul loc ştiut din ţară unde se mai ţese borangic obţinut din viermi de mătase crescuţi în gospodărie, sericicultura fiind pe cale de dispariţie, în special din cauza costurilor ridicate şi a reducerii plantărilor de dud, deşi în anii '80 România se număra printre primele în lume în acest domeniu.
Un meşteşug pe cale de dispariţie în România
"Nu aş putea să spun de ce oamenii nu mai cresc viermi de mătase. Adevărul este că nu este uşor şi câştigul nu vine imediat. Eu pot să vă spun asta, pentru că facem asta de foarte mult timp şi poate acum zicem şi noi că simţim ceva recunoaştere şi câştig în acelaşi timp. Nu l-am socotit niciodată, nu l-am aşteptat. El a venit cât să creştem uşor, uşor de la an la an", a mai spus creatoarea de artă populară din Vâlcea.
Pentru a reduce costurile, familia Niculescu şi-a înfiinţat şi propria livadă de duzi în apropierea gospodăriei, asigurând astfel întregul lanţ de producţie al pânzei de borangic, însă procesul de obţinere al mătăsii este în continuare destul de greu, pentru că sunt puţini cei care vor să înveţe o astfel de meserie.
Familia şi-a creat propriul lanţ de producţie, de la dud la pânza de borangic
"Producem mătase numai pentru atelier. Nu ştim dacă în cazul în care cineva ar fi interesat să cumpere mătase noi am reuşi să producem, din lipsă de personal. Mai mult de atât, facem toate eforturile să ne asigurăm de la un an la altul, pentru că din păcate, o repetăm a nu ştiu câta oară şi nu numai în domeniul nostru, se resimte lipsa forţei de muncă şi atunci ne limităm la ceea ce facem noi", explică Cristina Niculescu.
Astfel, tot din dorinţa de a păstra viu acest meşteşug, Cristina Niculescu şi-a propus să înfiinţeze în curea atelierului său şi un muzeu al borangicului, unde vizitatorii să poată descoperi povestea acestei activităţi tradiţionale. Proiectul este realizat cu sprijinul iniţiatorilor Geoparcului aspirant UNESCO "Oltenia de sub Munte" şi ar putea fi deschis în această toamnă.
Un muzeu al borangicului ar putea fi deschis în această toamnă
"E o poveste mai veche, pentru că doamna Niculescu de multă vreme visează la un astfel de muzeu. Se gândea să-l facă şi am zis să venim în sprijinul dânsei. Am apelat la un arhitect, localnic dar care lucrează prin străinătate şi ne-a făcut un proiect în formă de cocon de vierme de mătase în care va fi muzeul. Sperăm să obţinem avizele, autorizaţiile acum şi să ne apucăm în toamna asta de lucru, pentru a putea să primească şi vizitatori cât mai repede. Ce vor putea vedea vizitatorii? Pai în primul rând vor putea afla din interior povestea borangicului, de la livadă până la ie, toate dedesubturile acestei meserii şi cu lucruri legate de comunitate, biodiversitatea. Încercăm să legăm patrimoniul cultural cu cel natural şi să arătăm oamenilor că, pe lângă munţi, natură, mănăstiri, zona are şi tradiţii care se leagă foarte bine, la fel cum leagă viermele de mătase firul care ajunge ie până la urmă", a declarat coordonatorul proiectului geoparcului aspirant UNESCO "Oltenia de sub Munte", Florin Stoican.
Ca o avanpremieră a ceea ce vor putea descoperi turiştii în muzeu, zilele trecute atelierul Cristinei Niculescu a găzduit şi o clacă, în cadrul căreia cei interesaţi au putut vedea cum firul de borangic ajunge să fie transformat în ii, marame, ştergare, perdele şi alte ţesături tradiţionale.
Charlie Ottley, impresionat de "mica fabrică de mătase"
Printre vizitatori s-a aflat şi jurnalistul britanic Charlie Ottley, care s-a declarat încântat de această "mică fabrică de mătase".
"Acesta este singurul loc, poate singurul loc rămas în România care se mai ocupă de asta. Este o moştenire istorică şi este foarte interesant că aceste femei din comunitatea locală sunt angajate în a face ceva atât de minunat, pentru a crea lucruri uimitoare şi a menţine aceste tradiţii. Sunt cu toate păstrătoare ale unei tradiţii minunate, care este încă este vie aici, în Oltenia de sub Munte. Pentru mine este întotdeauna o plăcere să vin să le văd. Şi au haine frumoase. Cămăşile sunt extraordinare. Atât de multe lucruri să cumperi şi să vezi un meşteşug românesc autentic", a spus Charlie Ottley, unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai Olteniei de sub Munte.
