Video Când un "nu" devine motiv de ceartă: psihologii explică reacţiile care ne pot afecta relaţiile
Nu întotdeauna avem dreptate. Nu întotdeauna avem ultimul cuvânt. Și, cu siguranță, nu întotdeauna obținem ce ne dorim. De multe ori suntem refuzaţi sau spunem noi, la rândul nostru, "nu!". Fie că este vorba de o sarcină de serviciu, o favoare pentru un prieten sau o cerinţă în familie. Alegerea e personală şi nu are nevoie de explicaţii. Reacţia la un refuz spune însă foarte multe despre oameni şi despre relaţiile dintre noi. Uneori ne ambiționăm, alteori ne lăsăm conduși de orgoliu și transformăm totul într-un conflict. Cum facem să nu mai luăm refuzurile personal și, mai ales, să nu ne pierdem încrederea în noi?
De la colegi, șefi, partenerul de viaţă, familie sau prieteni, refuzurile fac parte din viață. Un "NU" este o alegere personală şi de cele mai multe ori nu are legătură cu cel care adresează întrebarea. Problema apare când îl luăm personal, ne supărăm, insistăm sau căutăm să ne răzbunăm şi ne stricăm relaţiile cu cei din jur.
"Încerc să mă gândesc de obicei de ce nu a fost da, ci a fost un nu. Începi sa te gândești e de la tine, că e vina ta. Îți e rușine într-un fel", e de părare un tânăr.
"Nu contează refuzul în sine, ideea e ca nu este ok, este stânjenitor", a spus un alt tânăr.
"Avem tendinţa să percepem refuzul ca pe o declaraţie despre propria noastră valoare. Simțim că nu suntem suficienţi de valoroși, de importanţi, de iubiţi. Uităm că refuzul vorbeşte despre alegerea celeilalte persoane", a declarat Evelina Vrânceanu, psihoterapeut integrativ.
Aura are 41 de ani și își dorește să avanseze în carieră, așa că a aplicat la mai multe joburi găsite online. Își pusese cele mai mari speranțe într-unul dintre ele, însă lucrurile nu au mers așa cum își dorea. După interviu, a primit un răspuns negativ.
"Am încercat să dau un examen pe un post şi a fost un "nu" pentru ca în prezentarea examenului nu era pentru debutanţi. Eu am o vechime în ce lucrez și a zis hai că mai cresc și eu puțin. Mi s-a spus că sunt bani numai pentru debutanţi și atât. S-a simţit aiurea. Când văd ca nu e loc pentru mine, nu insist. Aia e... rămân unde sunt și mai încerc data viitoare în altă parte", a spus Aura.
Un răspuns negativ după un interviu nu înseamnă neapărat că nu suntem suficient de buni. Recrutorii spun că, de multe ori, există motive obiective în spatele refuzului.
"Candidatii primesc refuzuri la interviuri din 3 motive: din motive independente de persoana lor, fie compania a decis să recruteze un candidat din angajații interni, fie din motive de timp, candidatul nu avea disponibilitate imediat sau în cazul 1 din 5 anunţuri, postul respectiv era un anunț fantomă", a spus Cristina Florescu, manager resurse umane.
Prin prisma meseriei sale, David se confruntă zilnic cu refuzuri. La 18 ani, este consultant financiar și a învățat să nu se lase descurajat de un "nu". Când vine însă vorba despre pasiunea sa, lucrurile se schimbă: acolo nu acceptă atât de ușor refuzul.
"Se întâmplă destul de des. Asta e munca. Rău... chiar mă afectau (n.r.: refuzurile), dar am învățat să nu le pun la suflet. La pasiunea mea, la sportul care îmi place, să mă dau cu bicicleta, când cineva îmi spunea că nu se poate, le demonstrez că se poate", a spus David.
Cel mai sănătos ar fi ca toleranţa la răspunsurile negative să fie exersată încă din copilărie.
"Copiii pot sa învețe toleranța la frustrare inclusiv în limitele care li se pun de acasă. Dacă orice refuz ajunge să fie negociata pana când ea dispare, atunci copilul învața ca fiecare dorința care are este indreptăţită", a explicat Evelina Vrânceanu, psihoterapeut integrativ.
Sunt însă și situații în care un "NU" devine motiv de răzbunare, de hărţuire sau chiar un instrument de șantaj. Iar multe dintre aceste conflicte ajung, în cele din urmă, în fața instanțelor.
"În partea de divorț întâlnim mai multe refuzuri nejustificate, pentru că foștii parteneri încearcă să-și verse frustrările unul asupra celuilalt. <<Nu vreau să te mai las să stai cu copilul, deoarece eu consider că nu ești suficient de matur>>. Trebuie să fie repetitivă, să ne creeze o stare de teamă. Această situație poate reprezenta o faptă penală", a declarat Magdalena Ghioca, avocat.
"Uneori oamneilor le este greu să accepte ca și ceilalți au nevoi, dorințe și prioritati diferite de ale lor. Ajung să perceapă o limită drept o nedreptate, o pierderea controlului asupra situației sau asupra persoanei care ii refuză", a afirmat Evelina Vrânceanu, psihoterapeut integrativ.
Reporter: Când aţi primit ultima data un refuz?
Bărbat: Azi.
Reporter: Despre ce era vorba?
Bărbat: Despre un împrumut.
Reporter: Şi cum s-a simtit?
Bărbat: În mod raţional. Când omul mi-a zis ca nu poate, am înțeles.
Ana Munteanu, reporter Observator: Noi primim refuzuri în fiecare zi. Și nu doar două-trei! Trebuie să recunosc, câteodată e frustrant. Mai ales când ești contra timp, ai nevoie de un singur om care să vorbească în fața camerei, iar răspunsul continuă să fie NU. Dar tocmai în astfel de momente ne amintim ca nu trebuie să luăm personal un refuz. Nu înseamnă că nu suntem suficient de buni sau că am făcut ceva greșit. Înseamnă, pur și simplu, că celălalt are dreptul să aleagă. Așa că noi mergem mai departe și căutăm oameni care spun DA. Cărora le mulțumim, pe această cale.
