Video Cum impunem limite persoanelor care ne consumă energia fără să provocăm conflicte. Sfaturile psihologului
Există persoane și comportamentele care ne consumă energia, dar este important să învățăm să impunem limite fără să ne simțim vinovaț, mai ales când ne aflăm în situaţia în care trebuie să interacționăm zilnic cu ei, fie la serviciu, fie în familie. Cum gestionăm conflictele, pentru a nu deveni o provocare, explică invitatul Observator 16, Olivia Petre, psiholog organizațional și facilitator în managementul conflictului.
PREZENTATOR: Despre această tipologie, să descriem, în primul rând, dacă este. Adică, dacă voi, specialiștii, ne încadrați într-un tipar, vampirul energetic, și să dăm câteva caracteristici pe care să le identificăm.
INVITAT: Metafora asta de vampir energetic este mai degrabă o etichetă socială, prin care noi încercăm să ne explicăm o experiență reală, într-adevăr, dar o experiență subiectivă. O experiență prin care mai degrabă ne simțim lezați, în urma unor interacțiuni sociale, pentru că asta desemnează, de multe ori, o dinamică relațională disfuncțională, sau anumite interacțiuni sociale, pentru gestionarea cărora simțim că avem nevoie de mai multă energie de tip cognitiv sau emoțional și, inevitabil, asta ne afectează și planul fizic în cele din urma.
PREZENTATOR: Cum ne poate afecta în planul fizic? Aș vrea să identificăm și lucrurile pe care poate le simțim într-o interacțiune, să spunem, disfuncțională cu astfel de persoană.
INVITAT: Da, pentru că e important să facem asta. Experiența noastră e reală, dar asta nu înseamnă că, ea fiind autentică și explicația pe care o atribuim este cea corectă. Prin urmare, nu există oameni care, în mod misterios, vin așa și ne absoarbe energia din exterior, dar există aceste tipare de comportament care ne pot afecta, mai ales pe fondul aceea ce spuneai tu, și anume pe fondul unui buget al corpului care este dezechilibrat. Astfel, în momentele, de exemplu, dacă sunt obosit, dacă nu am dormit bine, dacă nu am mâncat bine, dacă am un disconfort pe care încerc să mi-l reprim, un disconfort de natură fizică, asta mă va face să-i interpretez într-un mod, poate, mai grav sau voi percepe altfel impactul unor interacțiuni care mă lezează. Nu înseamnă că ele nu se pot întâmpla, ci înseamnă că reacția mea, emoția pe care creierul meu o construiește, depinde, în primul rând, de bugetul corpului. Și mai depinde de ceva, de experiențele anterioare și de sensibilitățile pe care ele le-au săpat în noi.
PREZENTATOR: Adică lucrurile care ne deranjează pe noi.
INVITAT: Da, de exemplu, dacă eu am un istoric, poate chiar traumatic, o persoană care ridică vocea cu astfel de interacțiuni ostile, voi resimți momentul în care cineva vorbește răstit la mine ca pe o interacțiune care mă lezează și poate e un comportament pe care îl încadrez aici. Dar ar trebui să urmărim, nu greșeli izolate, ar trebui să urmărim interacțiuni care, în mod frecvent, au un impact negativ asupra stării noastre și pe ele să punem accentul. Nu să etichetăm neapărat persoana, ci să ne uităm concret la ce face, sau ce nu face, sau modul în care face.
PREZENTATOR: Să spunem că ai o astfel de interacțiune, cum pui limite sau cum spui că te deranjează lucrurile acestea? Pentru că este clar că dacă tu ai niște probleme și aceste triggere, cum se numesc acum, în termen modern, adică sensibilități, da? Este foarte clar că nu vei reuși să scapi de ele ușor. Ok, mergi la terapie, dar și acolo procesul este destul de lung.
INVITAT: Bineînțeles, și asta nu înseamnă că dacă eu reușesc să reacționez altfel, de persoana, cealaltă își va ajusta neapărat comportamentul. Exact, pot să fie și acolo niște trăsături de personalitate, sau niște alte sensibilități asupra căror ca eu nu am influență. Ce pot face? După ce le-am observat, este într-adevăr un lucru la care ai spune că noi, din păcate, ca și educație, suntem deficitari la antrenament. Și anume să învăț cum să dau un feedback specific. Ce înseamnă asta? Să îi spun celuilalt exact acele comportamente care pe mine mă lezează. Să-i arăt care este impactul lor asupra mea. Să-i transmit lucrurile astea într-un mod nonacuzator, dar descriptiv și să stabilim împreună ce trebuie să se schimbe în acea relație ca să existe un sentiment de reparare pentru mine. Cu alte cuvinte, să mă simt pe viitor într-o siguranță psihologică în interacțiunea respectivă.
