O româncă din Buzău a folosit zeci de ani o piatră pe post de opritor de uşă. Era un chihlimbar de 1mil. $

• De la rășina arborilor antici la un obiect de uz casnic
• Valoare științifică ridicată, fără un preț de vânzare confirmat

Timp de ani întregi, o piatră roșiatică de 3,5 kilograme a servit drept opritor pentru ușa dormitorului unei femei din nordul României. Fără să-i cunoască valoarea, inclusiv hoții care i-au spart la un momentdat locuința şi au furat bijuteriile din aur, au lăsat în urmă piatra grea. După moartea femeii, în 1991, analizele au dezvăluit că era vorba despre un bloc de rășină fosilizată vechi de până la 70 de milioane de ani, transformând un simplu opritor de ușă într-o comoară națională.

Femeia găsise inițial piatra pe albia unui pârâu din apropierea localității Colți, un sat mic din județul Buzău. Regiunea se află la poalele Carpaților, unde eroziunea naturală scoate în mod regulat la suprafață zăcăminte de chihlimbar brut.

După moartea femeii, în 1991, o rudă a moștenit casa și a bănuit că piatra grea era mai mult decât o simplă rocă de râu. În mod remarcabil, bucata de chihlimbar stătuse la vedere timp de decenii, trecând neobservată chiar și de hoții care au spart cândva locuința relatează Futura Science.

Autoritățile statului român au preluat obiectul și l-au trimis specialiștilor de la Muzeul de Istorie din Cracovia, Polonia. Experții polonezi au confirmat că specimenul era chihlimbar autentic, estimând că are o vechime cuprinsă între 38,5 și 70 de milioane de ani. Cu o greutate de 3,5 kilograme, piatra se numără printre cele mai mari bucăți de chihlimbar intact descoperite vreodată. În prezent, specimenul se află la Muzeul Județean Buzău, fiind protejat ca tezaur național. Este expus acolo din 2022.

Relatările din presă menționează frecvent o valoare estimată la un milion de euro, echivalentul a aproximativ 1,1 milioane de dolari. Directorul muzeului, Daniel Costache, a precizat că, deși există estimări ale valorii de piață, valoarea științifică și culturală a obiectului este inestimabilă.

De la rășina arborilor antici la un obiect de uz casnic

Chihlimbarul se formează atunci când rășina lipicioasă se scurge din arbori străvechi, este îngropată în sedimente și se întărește prin procese chimice de-a lungul a milioane de ani.

Rășina diferă fundamental de seva copacilor. Seva transportă apa și substanțele nutritive prin sistemul vascular al arborelui. Rășina are rolul unei bariere de protecție, fiind secretată pentru a sigila rănile din scoarță și pentru a împiedica apariția bolilor sau atacurile insectelor.

În regiunea Buzăului, pădurile străvechi de conifere produceau cantități mari din această rășină protectoare. De-a lungul epocilor geologice, râurile au transportat materialul întărit în straturile sedimentare, formând zăcăminte bogate. Acestea sunt exploatate în zona localității Colți încă din anii 1920.

Localnicii numesc chihlimbarul din această regiune „chihlimbar”, în timp ce mineralogii îl denumesc rumanit, o varietate clasificată pentru prima dată de geologul Oscar Helm, pentru a o diferenția de alte tipuri de chihlimbar. Întâlnit doar în această zonă a lumii, acesta se remarcă prin nuanțele intense de roșu închis, maro și aproape negru, care îl diferențiază de varietățile mai deschise la culoare din zona Mării Baltice.

Valoare științifică ridicată, fără un preț de vânzare confirmat

Dimensiunile specimenului îl fac important din punct de vedere științific, deoarece majoritatea bucăților de chihlimbar brut descoperite cântăresc doar câteva grame.

Bucățile mari de rășină fosilizată le oferă geologilor o mărturie fizică a condițiilor de mediu din preistorie:

• Posibilitatea de a conserva incluziuni: Rășina care se scurge poate captura insecte străvechi, spori de plante și bule de aer, păstrând structuri delicate în trei dimensiuni.
• Reconstituirea condițiilor geologice: Semnăturile chimice din rășină le permit cercetătorilor să identifice speciile de arbori și condițiile climatice din Europa antică.
• Conservarea structurilor: Spre deosebire de fosilele obișnuite, aplatizate sub presiunea straturilor groase de rocă, chihlimbarul întărit protejează materialul organic de comprimare.

Unele publicații au numit obiectul cea mai mare bucată de rumanit din lume. Cu toate acestea, reprezentanții muzeului evită să îi atribuie titluri neoficiale de record și pun accentul pe autenticitatea sa geologică, confirmată de specialiști.

Muzeul nu a publicat încă o analiză completă a eventualelor incluziuni din interiorul pietrei folosite drept opritor de ușă.