Sindromul salvatorului, capcana celor care nu știu să spună "nu". Explicaţiile psihologilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Eşti omul care sare primul în ajutor, care are mereu un sfat de oferit și caută soluţii? Îţi pui timpul și energia la dispoziția celorlalți și simţi că trebuie să repari problemele celor din jur? Dacă te regăseşti în descriere este posibil să fii în rolul salvatorului, un tipar de comportament și de relaționare tot mai întâlnit în cabinetele psihologilor.
Asta pentru că, deşi pare altruism pur, acest comportament este unul compulsiv şi la un moment dat dorința de a fi mereu sprijin pentru ceilalți devine chinuitoare şi epuizantă. Ce ascunde în spate acest sindrom, dar şi cum putem pune limite ca să nu ajungem la relaţii dezechilibrate, vedem in materialul următor.
Andrei recunoaște că, mult timp, și-a asumat rolul de salvator. A fost mult timp omul pe care cei din jur se puteau baza: cel care găsea soluții, oferea sfaturi și încerca să repare lucrurile atunci când apăreau probleme. Dorința de a fi de folos celor din jur nu s-a oprit la familie sau prieteni. A mers mai departe și a înființat un ONG de educație financiară.
"A plecat din copilărie de la nevoiele mele de a fi ascultat, ghidat. În momentul în care ofeream se simţea foarte bine", spune Andrei.
Deşi primea astfel validare, cu timpul, însă, a înțeles că această nevoie de a-i ajuta permanent pe ceilalți îl epuiza şi îi provoca tot mai multă frustrare.
"În momentul în care eu le dadeam soluții și vedeam ca nu se pun în aplicare, înăuntru meu începea să fiarbă. La un moment dat, s-a rupt pentru că nu ştiam că sunt ascultat. Mi-am dat seama ca mulți oameni nu au nevoie de solutii, ci de un om care sa îi asculte", explică Andrei.
Sindromul salvatorului, numit şi "complexul Mesia" sau "complexul Cavalerului alb", este mai răspândit decât am putea crede. Deşi nu este un diagnoistic clinic cu statistici oficiale, sondajele arată că se manifestă la aproximativ patru din zece adulți, iar în timp poate duce la frustrare, relații dezechilibrate și epuizare emoțională.
"În relaţii se întâmplă asta, ai impresia că persoana de lângă tine se va schimba, că îşi va schimba atitudinea", spune o femeie.
"Este învățat devreme, din anxietatea care se trezește înăuntru nostru şi avem nevoie de siguranţă ne opţinem această siguranţă prin a controla ce i se întâmplă ceiluilalt. În relaţiile de prietenie este acea persoană care este mereu disponibilă pentru ceilalţi, care este gata să ajute chiar înainte de a i se cere ajutorul pentru că simte nevoia la celălalt. Salvatorul nu știe cât este de intruziv. Îl ajuta pe cellalt nu neapărat pentru el , ci ca el să se simtă valoros", explică Tamara Ulmean, psiholog.
Oricât de nobile ar părea intenţiile. În realitate, acest "complex Mesia" este o sabie cu două tăişuri.
Între a sprijini pe cineva și a încerca să îi trăiești viața există o diferență uriașă. Specialiștii spun că, atunci când începi să îți sacrifici constant timpul, sănătatea sau echilibrul emoțional pentru a-l salva pe celălalt, relația devine una dezechilibrată.
"Eu cu familia mea sunt aşa şi cu prietenii fac chestii de genul, să ajut. Chiar dacă nu e nevoie, de multe ori fac chiar mai mult rău", spune o femeie.
"Începem prin a oferi foarte mult, chiar şi când nu ne sunt cerute, mergem până la zona de sacrificiu. Așteptarea este ca și celălalt să facă asta pentru noi, iar acnd nu se intamplă, intrăm în partea de victimă: eu am făcut totul şi nu primesc nimic înapoi. Ajuns la epuizarea savatorul sa incepă să facă reproşuri să sa devin agresiv sau pasiv agresiv", explică Tamara Ulmean, psiholog.
"Aplic ajutorul chiar dacă nu mi se cere. Am încercat să îl îndrum spre a se vindeca singur, să îl fac conştient că trebuie să se vindece ca să îi fie bine şi lui", declară o femeie.
Dacă ne recunoaștem în acest tipar, trebuie să știm că iubirea și grija nu se măsoară prin cât de mult oferim celorlalţi. Adevăratul ajutor începe atunci când învățăm să respectăm și limitele celor din jur, dar și propriile limite.
"Să conştientizăm faptul că nu suntem altruişti. O să vedem că în spate este foarte multă anxietate, disconfort. Să punem limite şi să tăm cu tot ceea ce se întâmnplă în interior. În relatii o limita ar putea însemna întrebarea ce nevoie ai de la mine, să te ajut sau să stau cu tine? Poți sa ii spui celuilalt: văd ceea ce faci, îmi imaginez că nevoia ta este de a fi validat, dar am și eu nevoie de spațiul meu în relație", a mai declarat Tamara Ulmean, psiholog.
Atunci când avem lângă noi un salvator, soluția nu este să respingem ajutorul, ci să comunicăm clar ce avem nevoie. Psihologii spun că relaţiile sănătoase nu au nevoie de un salvator şi o victimă. Au nevoie de doi oameni care merg unul lângă celălalt, pentru că iubirea nu înseamnă să cari pe umeri viaţa celuilalt, ci să mergeţi împreună.
