The Heritage Foundation: România, pilon strategic al NATO la Marea Neagră, frânată de instabilitatea politică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
România este una dintre cele mai constante aliate ale Statelor Unite pe flancul estic al NATO, însă potenţialul economic al parteneriatului strategic dintre cele două ţări rămâne în mare parte nevalorificat, pe fondul încetinirii investiţiilor americane greenfield, cauzate de schimbările legislative repetate şi de instabilitatea coaliţiei de guvernare de la Bucureşti, se arată într-un raport publicat de The Heritage Foundation, unul dintre cele mai influente think tank-uri conservatoare din Washington.
Documentul recomandă administraţiei Trump şi Congresului să sprijine transformarea României în furnizor regional de energie, extinderea rolului său de furnizor de securitate în NATO - inclusiv prin preluarea de către militarii români a contribuţiei britanice la forţele rotaţionale din Polonia - şi aprofundarea cooperării juridice şi diplomatice. Concluzia raportului este că România este un aliat serios al SUA, cu o geografie strategică şi o orientare transatlantică durabilă, iar interesul american este de a sprijini transformarea acestor avantaje în putere militară, rezilienţă energetică şi forţă economică, în ciuda provocărilor legate de stabilitatea guvernamentală.
Raportul, intitulat "Relaţiile SUA-România: un parteneriat pivotal într-o regiune instabilă" şi semnat de Jordan Embree şi Anthony Kim, de la Centrul Margaret Thatcher pentru Libertate al Heritage Foundation, porneşte de la premisa că SUA se află într-un punct de inflexiune pe frontul estic al Alianţei şi că Marea Neagră, traversată de conducte de petrol şi gaze şi de cabluri de fibră optică, are o importanţă geopolitică şi economică majoră. Washingtonul a prioritizat multă vreme cooperarea militară cu România, dar recunoaşte tot mai mult oportunităţile de creştere din dimensiunea economică a parteneriatului, notează autorii.
Bucureşti, traiectorie constant pro-occidentală
Potrivit raportului, spre deosebire de unii vecini cu poziţii ambivalente faţă de unitatea transatlantică, Bucureştiul a menţinut timp de aproape trei decenii o traiectorie constant pro-occidentală: a fost printre primele capitale europene care au interzis explicit furnizorii de risc din infrastructura 5G, găzduieşte sistemul antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu şi viitoarea cea mai mare bază aeriană a NATO, la Mihail Kogălniceanu, şi dezvoltă la Doiceşti reactoare modulare mici (SMR) cu tehnologie americană, susţinute de U.S. International Development Finance Corporation şi de Banca de Export-Import a SUA (EXIM).
Autorii citează cifre care arată o relaţie comercială în creştere, dar dezechilibrată: exporturile româneşti către SUA au ajuns la 6,4 miliarde de dolari, ceea ce face din Statele Unite a 15-a piaţă de export a României şi cea mai mare din afara Uniunii Europene, în timp ce exporturile americane către România se ridică la 3 miliarde de dolari, în special utilaje avansate, echipamente de transport şi sisteme de apărare. Potrivit sursei citate, SUA reprezintă cel mai mare investitor din afara UE în România, cu un stoc de investiţii străine directe de peste 9 miliarde de dolari, care susţine peste 120.000 de locuri de muncă, aproximativ 2% din forţa de muncă angajată cu normă întreagă, concentrate în sectoare tehnologice bine plătite.
"Cu toate acestea, investiţiile americane greenfield pe termen lung au înregistrat o încetinire relativă, iar principalul factor de descurajare invocat de companiile americane este lipsa de predictibilitate instituţională", arată raportul.
Autorii evidenţiază un peisaj legislativ marcat de ordonanţe de urgenţă frecvente şi neanunţate, care modifică peste noapte impozitarea companiilor, pragurile pentru microîntreprinderi şi contribuţiile sociale, ceea ce impune companiilor americane un cost suplimentar de operare. Aceste probleme au fost amplificate, potrivit documentului, de instabilitatea coaliţiei, de incertitudinea guvernării şi de măsurile de reglementare pe termen scurt, exemplul central fiind blocajul politic în care doi candidaţi la funcţia de premier nu au obţinut votul Parlamentului, pe fondul disputelor generate de anularea alegerilor prezidenţiale din 2024.
"România este fiabilă strategic faţă de SUA şi NATO, dar Washingtonul ar trebui să încurajeze Bucureştiul să dubleze această fiabilitate externă cu mai multă predictibilitate internă", se arată în raport.
Heritage Foundation aminteşte că, în cea mai recentă ediţie a propriului Index al Libertăţii Economice, economia României este încadrată în categoria economiilor moderat libere şi că progresul este frânat de deficienţe instituţionale, listând reformele considerate necesare: îmbunătăţirea sistemului judiciar, consolidarea luptei anticorupţie, eliminarea rigidităţilor de pe piaţa muncii şi modernizarea sectorului financiar.
"Pregătirea militară nu poate exista într-un vid economic", este una dintre concluziile-cheie ale raportului, care susţine că o economie românească dinamică şi rezilientă ar fi un factor de descurajare eficient împotriva instabilităţii regionale.
România, potenţial furnizor regional de energie
Pe zona energetică, raportul recomandă Washingtonului să sprijine emergenţa României ca furnizor regional de energie: capitalul american este considerat esenţial pentru exploatarea gazelor de mare adâncime din perimetrul Neptun Deep, iar cele două ţări ar trebui să reia discuţiile despre interconectarea producţiei româneşti cu reţeaua Coridorului Vertical, pentru securitatea energetică a Balcanilor şi a Europei Centrale.
Autorii mai cer finalizarea aprobării achiziţiei activelor internaţionale ale Lukoil de către Carlyle Group, tranzacţie care include rafinăria Petrotel de la Ploieşti, pentru a elimina această pârghie a Rusiei, şi recomandă Bucureştiului mai multă transparenţă privind oportunităţile de extracţie şi rafinare a mineralelor critice, pentru a relansa investiţiile greenfield.
Pe componenta militară, raportul notează că România şi-a crescut cheltuielile de apărare de la 2,19% din PIB în 2025 la 2,43% în 2026 şi s-a angajat să ajungă la 3,5% cheltuieli de bază până în 2035, şi inventariază programele de înzestrare: extinderea flotei de F-16 la 49 de aparate, cele 32 de avioane F-35 cu livrări din 2030, sistemul Patriot cumpărat pentru a-l înlocui pe cel donat Ucrainei, sistemul anti-dronă american Merops, sistemul Spyder al companiei israeliene Rafael, de 2,3 miliarde de dolari, cele trei sisteme HIMARS şi primul centru european de mentenanţă pentru acestea, cele 54 de obuziere K9, batalionul de tancuri Abrams – la care se adaugă o solicitare, aflată în analiza guvernului american, pentru încă 216 tancuri -, cele 298 de transportoare Lynx de la Rheinmetall, cu livrări din 2028, nava de patrulare de clasă Hisar construită în Turcia, cele două vânătoare de mine ex-Royal Navy şi bateriile de coastă Naval Strike Missile. Programul de modernizare de 2,5 miliarde de euro al bazei Mihail Kogălniceanu, care va putea găzdui 20.000 de militari, va face din aceasta una dintre cele mai mari baze aeriene de pe teritoriul NATO, mai arată documentul.
Autorii observă însă că, deşi SUA rotesc în mod curent unităţi de luptă prin baza de la Kogălniceanu, forţele americane s-au concentrat tot mai mult mai la nord, spre vulnerabilităţile cele mai acute ale Alianţei, precum coridorul Suwałki. În acest context, una dintre recomandările raportului este ca Washingtonul să încurajeze Armata Română să îşi extindă forţele rotaţionale din Polonia, în cadrul Prezenţei Înaintate Consolidate a NATO, pentru a înlocui actuala contribuţie britanică şi a elibera astfel trupe britanice pentru sprijinirea statelor baltice.
Raportul mai menţionează viitorul Centru de Excelenţă NATO pentru Muniţie de la Dragomireşti, finanţat printr-un împrumut din fonduri americane, care va produce muniţie de 122 mm şi 155 mm pentru partenerii din Alianţă, precum şi găzduirea de către Bucureşti a Simpozionului anual al NATO privind ameninţările hibride, pe 15-16 octombrie 2026.
Programul Visa Waiver
În privinţa programului Visa Waiver, autorii reamintesc că fostul preşedinte american Joe Biden a desemnat România ca ţară membră pe 9 ianuarie 2025, cu puţin înainte de a-şi încheia mandatul, dar administraţia Trump a suspendat decizia în martie 2025 şi a revocat-o în mai 2025. Principalul obstacol rămâne rata de refuz al vizelor de nonimigrant, de 8,41% în anul fiscal 2025, faţă de pragul de sub 3% cerut de program, deşi rata de depăşire a perioadei legale de şedere s-a îmbunătăţit semnificativ, de la 3,75% în anul fiscal 2022 la 1,01% în anul fiscal 2024.
Cooperarea bilaterală pentru readmitere se sprijină pe trei piloni – Parteneriatul Consolidat pentru Securitatea Frontierelor (EBSP), la care România a aderat înaintea UE, participarea la programul ATS-Global şi activitatea Unităţii de Investigaţii Criminale Transnaţionale de la Bucureşti –, dar, ca şi în cazul Poloniei, prosperitatea economică şi mai multe oportunităţi acasă sunt, în opinia autorilor, cele mai probabile căi de reducere a ratei de refuz.
Alianţa Regională pentru Reconstrucţia Ucrainei
Pe plan diplomatic, raportul evidenţiază summitul B9 găzduit de preşedintele Nicuşor Dan în mai 2026, cu participarea aliaţilor nordici, a secretarului general al NATO Mark Rutte, a preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski şi a subsecretarului de stat american Thomas DiNanno, şi propune o coordonare a ţărilor B9 în domeniul mineralelor critice.
Autorii mai cer administraţiei americane să se implice în proiectul românesc al unei Alianţe Regionale pentru Reconstrucţia Ucrainei, astfel încât aceasta să devină componenta civilă a Coaliţiei Voinţei organizate de Franţa, Marea Britanie şi Germania, România fiind, în opinia lor, bine poziţionată, prin portul Constanţa şi noile legături rutiere de la Sighetu Marmaţiei, să coordoneze fluxurile de reconstrucţie, estimate de Banca Mondială la aproximativ 588 de miliarde de dolari.
Concluzia raportului este că România este un aliat serios al SUA, cu o geografie strategică şi o orientare transatlantică durabilă, iar interesul american este de a sprijini transformarea acestor avantaje în putere militară, rezilienţă energetică şi forţă economică, în ciuda provocărilor legate de stabilitatea guvernamentală.
