160 de ani de la naşterea lui! Geniul unui elev mediocru: Anghel Saligny
Deşi astăzi este considerat cel mai important constructor al României, lucrurile nu au fost dintotdeauna aşa! La şcoală a avut note foarte mici şi chiulea frecvent, însă ulterior evoluţia sa intelectuală a fost una remarcabilă
Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, Şerbăneşti, judeţul Galaţi, fiu al unui pedagog francez din Alsacia, stabilit în România.
A fost crescut şi educat în Focşani, în mahalaua "Săpunaru", iar la şcoala nu era nici pe departe un elev meritos. Viitorul inginer contructor, deşi nu mulţi ar crede, avea note mici la şcoală, ba chiar şi absenţa. Arhivele Naţionale Vrancea spun adevărul: a rămas corigent la limba latină, a avut 62 de absenţe, nota 6,5 la purtare, iar media anuală a fost de 6.
Cu toate acestea, evoluţia ulterioară a lui Anghel Saligny a fost una remarcabilă şi surprinzătoare chiar şi pentru colegii săi. Într-o mărturisire lăsată de profesorul Suchianu, fost coleg cu Saligny, acesta povesteşte că mulţi ani după terminarea studiilor auzise despre un inginer Saligny, care realiza construcţii importante în ţară, dar credea că este vorba de un inginer străin. Abia după inaugurarea podului de la Cernavodă, peste Dunăre, a descoperit că Saligny era fostul său coleg de şcoală.
Dincolo de aceste rezultate, meritele sale inginereşti sunt excepţionale!
A studiat în Germania, contribuind la realizarea unei căi ferate, dar întreaga activitate şi-a dedicat-o ţării. Specializat în lucrări de anvergură, cum ar fi căi ferate, poduri şi silozuri, inginerul Anghel Saligny şi-a legat numele indestructibil – la propriu şi la figurat – de Constanţa.
El a unit Dobrogea de restul ţării-mamă înainte de anii 1900, prin construcţia Podului de la Cernavodă, care acum îi poartă numele. Cum negocierile cu Gustave Eiffel eşuaseră, Statul român i-a încredinţat lui Anghel Saligny măreţul proiect. Lucrările au durat cinci ani (1890-1895), după proiectul lui Saligny. Inaugurarea a avut loc la 14/26 septembrie 1895, într-o festivitate grandioasă la care a participat Regele Carol I.
Este legendară metoda prin care specialiştii, în frunte cu inginerul Anghel Saligny, au garantat rezistenţa podului. „După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele, a trecut peste pod cu o viteză de 60 de kilometri pe oră. A urmat un al doilea tren rezervat oaspeţilor, cu o viteză de 80 de kilometri pe oră. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de şefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuţia podului, într-o şalupă sub pod, pentru a garanta rezistenţa podului“, scriu cronicarii vremii.
Podul peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi patru deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Se află la 30 metri peste nivelul apelor mari ale Dunării. Podul peste Braţul Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri de 50 metri.
Geniul lui Anghel Saligny s-a manifestat şi în Portul Constanţa, o altă capodoperă monumentală lăsată moştenire generaţiilor de români. Lucrările de construcţie au început în septembrie 1896 după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino şi au fost continuate cu modificările propuse de inginerii Gheorghe Duca şi Anghel Saligny. În 1899, conducerea lucrărilor portuare a fost preluată de Saligny. Până în 1909, când a fost inaugurat oficial Portul Constanţa, s-au efectuat lucrări de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud şi cheurile, au fost construite sase bazine, rezervoarele de petrol şi silozurile. Toate sunt în picioare şi astăzi.
Pionier al ingineriei naţionale şi mondiale, Anghel Saligny s-a stins din viaţă în iunie 1925, la Bucureşti.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰