Abdicarea Regelui Mihai, controversă şi adevăr. Ce scrie în Actul prin care a fost abolită monarhia în România
În 1947, la doar 26 de ani, regele Mihai I era deja pentru a doua oară pe tronul României, după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940.
În 1947, la doar 26 de ani, regele Mihai I era deja pentru a doua oară pe tronul României, după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940. Finalul anului 1947 se anunţa unul plin de bucurie pentru Mihai I, după ce, la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, de care s-a îndrăgostit fulgerător şi pe care a cerut-o imediat în căsătorie. Cei doi s-au logodit, după plecarea de la Londra, la Lausanne (Elveţia), pe 6 decembrie 1947.
Însă, lucrurile au luat o întorsătură nedorită, iar penultima zi din an, 30 decembrie 1947, a marcat de fapt abolirea monarhiei în România.
Drumul până la abdicare
În septembrie 1940, la un an de la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, Carol al II-lea este forţat să renunţe la tron şi să plece din ţară, iar Mihai, voievod de Alba Iulia, este proclamat şi uns rege al României la doar 18 ani. Fără să jure pe Constituţie, care fusese abrogată, şi fără să primească girul Parlamentului, care fusese, de asemenea, dizolvat. Astfel, doar „prin graţia lui Dumnezeu”, Mihai îşi începea cea de-a doua domnie, ca rege de drept divin, dar nu şi constituţional. Era o funcţie mai mult simbolică, autoritatea sa se rezuma la titlul de şef suprem al oştirii şi la putinţa de a-l desemna pe prim ministrul ţării.
La 23 august 1944, regele Mihai a decis destituirea şi arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „conducătorul statului”, şi a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică, în ceea ce se numeşte lovitura de stat de la 23 august 1944.
După ce România a întors armele, regele a încercat prin toate metodele instituționale și constituționale să oprească instaurarea regimului comunist, însă, în martie 1945, este forţat de Moscova să îl numească pe Petru Groza prim-ministru al României, iar în anii următori să asiste la dizolvarea partidelor istorice PNL şi PNŢ.
Abdicarea Regelui Mihai I al României
După plecarea regelui în Anglia, în noiembrie 1947, liderii comuniști au sperat ca acesta să nu se mai întoarcă în ţară, mai ales că îşi anunţase logodna cu principesa de Bourbon-Parma. Însă, potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill", care se spune că l-ar fi sfătuit că „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos".
La 21 decembrie 1947, la întoarcerea în România, Mihai I este primit cu ostilitate de membrii guvernului, printre care s-au aflat premierul Petru Groza şi preşedintele Consiliului de miniştri, Ana Pauker.
În seara zilei de 29 decembrie, regele e anunţat că este invitat urgent de Petru Groza la Bucureşti, pentru a discuta o „problemă de familie”
Crezând că este vorba despre o discuţie legată de viitoarea sa căsătorie, a doua zi, de dimineaţă, Mihai şi mama sa, regina-mamă Elena, se prezintă la Palatul Elisabeta, unde sunt întâmpinaţi de Petru Groza şi de Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul PCR. Cei doi propun un „divorţ prin înţelegere”, regelui Mihai fiindu-i prezentat actul de abdicare.
Între timp, liniile telefonice de la Palatul Elisabeta fuseseră dezactivate, iar oamenii din corpul de gardă fuseseră dezarmați și înlocuiți cu dispozitive fidele regimului.
Şantajat că în cazul unui refuz vor fi executați peste 1.000 de studenți monarhiști aflați în închisorile comuniste, regele a fost forţat să semneze.
“Groza mi-a spus: am venit să discutăm despre un divorţ amiabil, mi-au spus sub nas acest pasaj aşa-zis act de abdicare. Telefoanele au fost tăiate, garda palatului arestată şi înlocuită cu soldaţi din divizia Tudor Vladimirescu. Groza a spus textual: dacă se tergiversează prea mult, vor fi obligaţi, ca represalii, să execute peste 1.000 de studenţi. În asemenea condiţii, n-am avut încotro decât să semnez”, a declarat Regele Mihai, în 1991, pentru un documentar transmis de postul TVR1.
Actul de abdicare
„Mihai I-iu, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională Rege al României. La toţi de faţă şi viitori, sănătate! În viaţa Statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de Pactul fundamental-Constituţia ţării-ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai Ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României. În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român ABDIC, pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat. Mihai. Dat la Bucureşti, astăzi 30 decembrie 1947”.
„Am plecat cu moartea-n suflet”
În seara zilei de 3 ianuarie 1947, regele Mihai şi mama sa, escortaţi de ofiţeri ai Siguranţei, ajung pe peronul gării Sinaia, păzit de două rânduri de ofiţeri care stau cu spatele, ca să nu-i poată privi. Cei doi monarhi urcă în tren, cu destinaţia Lausanne.
Vor fi urmaţi, peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
„Am plecat cu moartea-n suflet”, avea să declare Mihai I, ultimul rege al românilor şi ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.
Sursa: Wikipedia, historia.ro, adevărul.ro
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰