Video Când trebuie să ducem copilul la psiholog? Provocările cu care se confruntă copiii din "generaţia digitală"
Li se spune generaţia digitală. Copii lipiţi de ecranele telefoanelor, dar deconectaţi total de ei înşişi şi de familie. În România, unul din doi adolescenţi suferă de anxietate. Dar prea puţini primesc ajutor pentru asta. Unii părinţi se tem să-i ducă la psiholog, pentru că asociază acest lucru cu eşecul lor ca părinţi. Alţii trec pragul cabinetului la primul tantrum al copilului. Şi atunci se naşte o întrebare: când trebuie să ne ducem copilul la psihoterapie? Cum recunoaştem semnalele?
Un subiect delicat, aşadar, şi o decizie care trebuie luată cu mare atenţie. În general există două tipologii: părintele care se panichează la orice reacţie a copilului şi ar da o fugă la psiholog din orice motiv şi părintele reticent, care consideră că se descurcă singur, ca orice reacţie e normală şi care nu vrea să audă în ruptul capului de consiliere, chiar dacă poate e nevoie.
Cum şi când trebuie să ducem copilul la psiholog?
"Sunt foarte importante unele etape cum ar fi despărţirea, mutarea şcolii, mutarea casei. Copilul care trece prin aceste situaţi ar avea nevoie de o susţinere emoţională şi chiar şi noi ca adulţi avem de ajutor pentru adaptarea la un nou mediu. Înţelegem cât de greu ne vine nouă ca adulţi să facem faţă, iar copilul nu are dezvoltarea cognitivă şi emoţională să le facă faţă. În aceste de situaţii ar fi de ajutor cineva specializat care să-i arate cum să-şi gestioneze emoţiile. Un copil era fericit şi se juca devine dintr-odată apatic, trist, îşi schimbă comportamentul alimentar sau somnul ar trebui să ridice nişte semne de întrebare pentru părinţi.
Pentru ca un copil să devină un adult echilibrat e nevoie de prezenţa părinţilor. Practic, copiii învaţă prin adulţi, părinţii sunt modelele lor. Recomand părinţilor să-şi facă timp să petreacă timp cu copilul, să se joace cu el, să-i povestească. Tabletele şi telefoanele, cu măsură. Am observat, din cazurile pe care le-am avut, situaţii de agresiune la şcoală sau copii cu o stimă de sine scăzută. Am întâlnit dificultăţi ale copiilor în separare, acolo apare foarte multă tristeţe sau episoade depresive.
Eu am întotdeauna prima întâlnire cu părinţii, nu direct cu copiii. Vorbim despre cum să-i spună copilului. Copilul trebuie să înţeleagă în primul rând că psihologul nu este prietenul părinţilor şi nici al lui, ci este un specialist cum este spre exemplu un medic. Doar că nu foloseşte injecţii sau medicamente, ci foloseşte poveşti, jocuri, comunicare", a declarat Mădălina Elena Roşu, psiholog clinician şi consilier psihologic.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
