Cea mai mare catastrofă din istoria CFR: Ciurea, 1917, 1.000 de morţi

La Ciurea, în ianuarie 1917, a fost "iadul adevărat în toată grozăvenia lui", cel mai cumplit accident feroviar din istoria României şi cea mai mare catastrofă de acest fel din lume, în intervalul 1830-1930

Cum s-a produs tragedia?

"Curierul", cum i se spunea, a plecat din Galaţi cu destinaţia Iaşi vineri, 11 ianuarie 1917, cu o întârziere de câteva ore, pentru că gara fusese bombardată de aeroplanele germane, iar locomotiva sa, atinsă de bombe, a trebuit înlocuită.

Alături de români, în tren călătoreau ofiţeri şi soldaţi ruşi, dar şi membri ai misiunii militare franceze. Printre cei mai cunoscuţi călători erau Emil Costinescu, fost ministru de Finanţe, Yvonne Blondel, fiica fostului ambasador francez la Bucureşti, geograful George Vâlsan, marchizul Belloy (oficial francez).

Foarte curând, trenul a devenit supraaglomerat. În gările de pe traseu, se pare că s-au mai adăugat vagoane, staţionând ore în şir pentru ca alte sute de călători să-şi facă loc în ceea ce avea să devină "cursa morţii".

"Am simţit perfect cum trenul a sărit de pe şine ca o reptilă monstruoasă de fier şi de oţel"

A doua zi, pe 12 ianuarie, convoiul a plecat spre Iaşi, cei 120 de kilometri fiind parcurşi pe toată durata zilei, ajungând în apropierea destinaţiei în preajma orei unu noaptea, când s-a produs şi accidentul.

După ultima staţionare, la Bârnova, trenul a intrat pe panta de coborâre de la staţia Ciurea, aflată la doar câţiva kilometri de Iaşi. Când mecanicii şi ceilalţi membri ai echipajului au încercat să reducă viteza, au realizat că frânele, deşi fuseseră verificate la staţia anterioară şi erau în regulă, nu au mai putut fi acţionate, scriu cei de la Historia.ro.

"Sorgintea acestui accident este întreruperea comunicaţiei aerului în conducta frânei Westinghouse… întrerupere provocată… prin aglomeraţia extraordinară de călători, cari şedeau pe tampoane şi pe cuplele vagoanelor şi prin urmare, printr-o mişcare involuntară a mânei sau piciorului, au închis robinetul de conducta de aer, izolând astfel frâna Westinghouse, fie într-un loc fie în mai multe locuri… mai mult: din cauza marei aglomeraţiuni de călători, personalul nu putea să manipuleze în voie frâna de mână”, conform Arhivei CFR.

Ziarul "Mișcarea" informa cititorii că frâna cu aer comprimat a funcţionat doar pentru primele două vagoane, robinetul fiind închis accidental la vagonul al III-lea. Urmarea a fost deraierea acestuia şi ciocnirea cu o locomotivă aflată în staţionare pe o altă linie.

Acul vitezometrului locomotivei a fost găsit blocat la 95 de kilometri pe oră, indicând viteza pe care trenul a avut-o în acele clipe!

Momentul critic al accidentului este descris astfel: "Am simţit perfect cum trenul a sărit de pe şine ca o reptilă monstruoasă de fier şi de oţel, trăgându-i pe toţi călătorii săi spre mutilare sau spre marea călătorie de dincolo… Aveam senzaţia că sunt aruncată în fundul unui puţ, o ploaie de obiecte alunecând în jurul corpului meu… Cât a durat acest supliciu? Câteva minute, dar mie mi s-a părut interminabil", îşi aminteşte Yvonne Blondel, una dintre supravieţuitoare.

Iadul pe pământ: victimele erau îngropate în spatele gării, în gropi comune, incendii mari au izbucnit, ţipete de durere se auzeau de peste tot

Lămpile cu gaz si cărbunii din sobele improvizate ale vagoanele au condus la incendierea acestora, iar ţipetele răniţilor prinşi între fiare au sfâşiat sinistru tăcerea nopţii.

Curând au luat foc şi două vagoane de muniţii staţionate pe altă linie din gara Ciurea, fapt care a contribuit la creşterea numărului victimelor.

Lupta pentru supravieţuire a fost foarte dură!

Unii dintre călători au pierit în foc, alţii au murit zdrobiţi de impactul deraierii. Cei care călătoreau pe acoperişurile vagoanelor au fost fie aruncaţi sub vagoane, unde au pierit secţionaţi de cumplita greutate a acestora, fie au fost aruncaţi în stratul salvator de zăpadă.

Într-un final, au apărut şi echipe de salvatori – soldaţi ai depozitului de muniţii aflat lângă gară, un batalion de căi ferate, două companii de soldați români și două companii de soldați ruși.

În Muntenia ocupată de germani, un memorialist ne spune că presa a informat despre accidentul de la Ciurea, consemnând cu bucurie răutăcioasă „moartea lui Take Ionescu, Cantacuzino (ministru de justiţie), Constantinescu (ministrul de finanţe)”.

Impresionantele cifre de 800, 1.000 sau peste 1.000 de morţi, victime ale deraierii unui tren la Ciurea, plasează România pe primul loc într-un șir al accidentelor feroviare mondiale din perioada 1830-1930

Mai mult, pornind de la acelaşi număr, fie el şi aproximativ, Căile Ferate Române se situează și în primele locuri ale unui bilanț al tuturor timpurilor, în care primul loc este ocupat de către dezastrul din Sri Lanka, din 2004, când au murit 1.700 de oameni.

Astăzi, doar o singură cruce mai aminteşte de catastrofă, cea a lui Vasile Cantacuzino, fiul eminentului jurist şi om politic Matei Cantacuzino...

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰