Video De ce unii oameni simt nevoia să fie mereu observați: "Admirația devine un aliment psihologic"

Andreea Milea: Un subiect cel puțin interesant. Cum îi recunoaștem pe acești oameni demonstrativi? Sunt plini de ei?

Mihaela Săhlean: În material, fiecare a surprins câte o latură din experiențe, caracteristici ale persoanelor cu care cel mai probabil au interacționat. Omul demonstrativ vrea neapărat să fie văzut. Face un spectacol și are întotdeauna nevoie de public și acționează destul de apăsat, concentrat pentru captarea atenției. Dacă vrea o prietenie, are gesturi spectaculoase, vrea să se arate indispensabil. De foarte multe ori se oferă într-un mod teatral, spectaculos, mult mai mult decât contextul o cere. Este ceva nenatural. Aceste gesturi și toate aceste declarații dispar atunci când publicul s-a învechit sau nu mai are beneficii pentru că face toate acestea cu scopul de a avea anumite avantaje.

Andreea Milea: Acesta este singurul scop...

Mihaela Săhlean: Da, și vrea să fie în centrul atenției. Are nevoie de atenție, are nevoie permanentă de validare, are nevoie de admirație. Admirația devine un aliment psihologic, devine o hrană. Într-o organizație, întotdeauna face gesturi mai mari, mai surprinzătoare. Își oferă disponibilitatea necerută, dar toate acestea sub lumina unui reflector. Sub ochii unor șefi, astfel încât să fie văzut, astfel încât să urce pe scara ierarhică. Nu neapărat o reușită pe merit, ci știe să se marketeze, știe să se vândă mult peste colegi care oferă mai mult conținut. O asemenea persoană iese în față.

Andreea Milea: Aș vrea să facem două paralele. Oamenii demonstrativi de la locul de muncă și cei de acasă, prietenii, partenerul de viață. Cum gestionăm relațiile... cum gestionăm relația cu omul demonstrativ de la locul de muncă, în așa fel încât să nu apară certuri?

Mihaela Săhlean: În momentul în care remarcăm o persoană care oferă spectacol de genul acesta, în modul cel mai elegant și discret trebuie să punem niște limite și să arătăm că nu suntem un public doritor de asemenea demonstrații. Într-o manieră delicată. Ideea NU este să jignim o asemenea persoană, ci să luăm distanță, să punem limite.

Andreea Milea: La muncă putem pune limite, dar ce facem cu prietenii foarte buni? Cu partenerul care devine un om demonstrativ?

Mihaela Săhlean: Într-o relație personală, acest tip de om demonstrativ are toate reacțiile intensificate. Dar a acționa foarte intens sau a fi foarte seductiv – am putea face diferența între artificiu și un foc. Este o persoană care, după ce cucerește, toate gesturile nu le mai poate susține ca la început. Deci, inconsecvența comportamentală ar fi un aspect pe care l-am putea remarca.

Andreea Milea: Pare foarte obositor ce face omul demonstrativ. Se tratează la un moment dat? Dispare dorința de a cuceri noi grupuri de oameni, dorința de a fi văzut?

Mihaela Săhlean: De multe ori, când au cucerit ceva, lasă publicul învechit și trec la un alt public mai proaspăt.

Andreea Milea: Nu obosesc? Vorbeam și de sindromul Wall Street pe publicitate. Lucrează foarte mult și ajung să obosească teribil...

Mihaela Săhlean: Sindromul Wall Street este foarte interesant... Acolo, persoana care obține mult, obține statut și bani. Este, de fapt, o foame de succes, iar în momentul în care au atins acel succes, devine obișnuit și te uiți la un succes mai mare: ai atins 1 milion de euro, vrei 2 milioane, ai atins 2 milioane, vrei 3 milioane de euro...