Îngheţata, o istorie de mii de ani! Desertul magic pentru relaxare

 Este cel mai căutat produs din toată lumea mai ales pe timp de vară. Totuşi, puţini ştiu cui trebuie să mulţumim pentru această descoperire delicioasă şi răcoritoare.

“Vinovaţi” ar fi chinezii. Astfel, chiar dacă pare greu de crezut, istoria îngheţatei începe încă din anul 3000 î.Hr. Fireşte că la acel moment desertul nu avea nimic în comun cu aspectul pe care îl stim atât de bine astăzi. Mai exact, îngheţata de atunci se făcea din orez bine fiert în lapte, cu multe arome. Compoziţia era pusă apoi la răcit în zăpadă.

O altă variant consumată des de Împăraţii Chinei se făcea din amestecul zăpezii şi gheaţii – aduse din munţi- cu fructe, vin şi miere pentru a crea un desert gustos care să contribuie la relaxarea conducătorilor.

În anul 62 d.Hr., Împăratul roman Nero a vrut atât de mult să consume îngheţată, încât şi-a trimis sclavii în munţi pentru a aduce zăpadă şi gheaţă. Apoi, acestea erau amestecate cu nectar, fructe şi miere.

Mai târziu, în 1295, Marco Polo a adus din China îngheţata din zăpadă amestecată cu lapte de iac pentru a avea o consistenţă mai cremoasă. Ideea a fost răspândită rapid, iar oamenii înstăriţi ai Italiei au început să se bucure de acest lapte îngheţat.

Prin anii 1500, înghetata era doar pentru bogati, fiind foarte scumpă, din cauza dificultăţilor legate de conservarea gheţii pe timpul verii. Dar, pe la 1560, un doctor spaniol, Blasius Villa Franca, ce trăia la Roma, a descoperit că, dacă se adaugă anumite săruri în zapadă sau gheaţă, alimentele se congelează mult mai rapid.

În Tarile Române acest deliciu alimentar a fost gustat pentru prima data la curtea lui Constantin Brâncoveanu.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰