Antena Meniu Search
x

Video Istorie distrusă bucată cu bucată. Castelele nobilimii transilvănene, bijuterii arhitecturale, se prăbuşesc unul după altul. "În țara asta trăim, asta primim"

Transilvania ar fi putut fi o Vale a Loarei a României, graţie zecilor de castele şi conace cu arhitectură deosebită. Ar fi putut fi! Pentru că, spre deosebire de frumoasa regiune din Franţa, la noi, istoria a rămas istorie, iar castelele nobilimii de altădată au fost lăsate în paragină şi se prăbuşesc, unul după altul. 

Alex Prunean
de Alex Prunean

la 31.10.2021 , 22:01

În inima Transilvaniei, la doar 4 kilometri de Dej, de pe o înălţime veghează, de sute de ani, castelul Korniș. Lumea îi spune "Castelul cu inorogi" datorită celor doi unicorni sculptaţi în piatră ce au stat așezaţi pe stâlpii porţii principale. Un nobil cu o avere impresionantă l-a construit, în secolul al 16-lea.

Castelul Korniș 

Constantin Albinetz, istoric: Este, poate, unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste ale Transilvaniei, multa vreme considerat cel mai impunător, este construit cu ajutorul arhitecților italieni. 

Vezi și
Pe acelaşi subiect

În secolele ce au urmat, castelul a fost extins și a căpătat un important rol militar pentru că, prin poziţia sa, domină întreaga vale a Someşului. În secolul al 19-lea, unul dintre urmaşii contelui a amenajat aici un muzeu cinegetic, cu exponate aduse tocmai din Delta Nilului. Apoi a venit al Doilea Război Mondial, iar anii de glorie au apus. 

Constantin Albinetz: Fiecare a intrat şi a luat ce a vrut mobilier, opere de artă, tacâmuri de argint. Era chiar un pic de râs, că în casele sătenilor puteai să vezi struţi împăiaţi sau crocodili de Nil sau păsări orientale aduse din călătoriile Grofului Korniş.

Neîngrijit şi uitat de toată lumea, castelul şi-a continuat degradarea şi după Revoluţie. 

Alex Prunean, reporter Observator: Poarta de acces, care era și podeț peste șanțurile de apărare, a fost ruptă și aruncată la pământ, pietre din zid furate bucată cu bucată și locul inorogilor care până în urmă cu câțiva ani tronau aici la intrare a fost luat de oile și găinile localnicilor care noaptea sunt adăpostite aici. 

Inorogii grei de peste o tonă fiecare au fost şi ei pe punctul de a avea aceeaşi soartă. După o tentativă de furt, un membru al asociaţiei care îi reprezintă azi pe proprietarii răspândiţi prin întreaga lume i-a luat la el în curte. 

Pentru proprietari, recondiţionarea castelului ar costa prea mult, iar sprijin de la autorităţi n-au avut. 

Lefkodi Ștefan, Asociaţia Castelul Korniş: A venit din Belgia cu un director de bancă, trei persoane la primărie cu intenţie, au zis să îl primească în concesionare să îl dea dânşilor dar nici la primărie, nici la Bucureşti nu au vrut să stea de vorbă.

Castelul Haller

La nici 20 de kilometri distanţă, o altă bijuterie zace în paragină. 

Alex Prunean, reporter Observator: Castelul Haller, sau Castelul cu Scoici a fost construit la începutul anilor 1700 pe locul unui vechi conac de guvernatorul Transilvaniei de atunci, Ioan Haller.

O canapea, jumătate de televizor, sute de peturi și plin de gunoaie. Atât a mai rămas azi din eleganta construcţie care de-a lungul vremii a fost martor tăcut la toate frământările Ardealului. 

Constantin Albinetz: A fost o bijuterie a arhitecturii baroce timpurii din Transilvania, cu coloane cu capiteluri ionice, ancadramente cu scoică în formă de eventai și alte sculpturi. 

A rămas în picioare după incendiul care i-a mistuit acoperişul la 1920 şi a rezistat eroic şi perioadei comuniste, când a fost transformat în sediu CAP şi atelier de reparaţii pentru utilajele agricole. 

Principiul "ce-i al statului e al tuturor" a fost aplicat şi aici.

LocalnicAu mai luat şi lemn, au mai luat şi piatră, fiecare ce i-a trebuit, mai o uşă, mai un geam.

Şi în cazul Castelului Haller, cei şase proprietari sunt răspândiţi prin întreaga lume, iar dorinţă pentru recondiţionare, momentan, nu există. 

Castelul Kemeny-Bannfy

Nu departe de Câmpia Turzii, prin găuri de uşi, spărturi în ziduri şi ţigle sparte în acoperiş, vântul şuieră cântecul de lebădă al castelului Kemeny-Bannfy. Construit în secolul al 18-lea de nobili maghiari a schimbat, de la Revoluţie încoace, mai mulţi proprietari ca orice alt monument din Transilvania. 

Localnic: Acum vreo 17 ani au adus ceva investitori care au reabilitat prin beci, dar apoi s-a stopat toata lucrarea. Efectiv nu am mai văzut pe nimeni. În țara asta trăim, asta primim.

În 2003, a fost lăsat unei asociaţii, dar, mai apoi, a fost revendicat de alţi moştenitori ai fostului proprietar. Am încercat zadarnic să stăm de vorbă cu preşedintele asociaţiei. 

Alex Prunean, reporter Observator: În timp ce războiul pentru castel se dă la adăpostul sălilor de judecată, aici, în teren, expus intemperiilor și neîngrijit de atâţia ani, monumentul istoric a ajuns să arate ca după război. O parte a acoperişului s-a prăbuşit deja, cealaltă riscă să o facă oricând, ferestrele lipsesc şi, dacă nu se va interveni urgent, nici zidurile nu vor mai rămâne foarte mult în picioare. 

Mihai Hurezeanu, purtător de cuvânt al consiliului judeţean Cluj: Cele trei castele sunt un tezaur al judeţului Cluj. Ele se află în proprietate privată, dar, după ştiinţa noastră, nu a fost iniţiat niciun demers pentru restaurarea lor.

România mai are 30.000 de monumente istorice. 4.000 dintre ele îşi trăiesc azi ultimele clipe. 

Ți-a plăcut acest articol?

Like
Întrebarea zilei
Călătoriți cu trenul pe caniculă?
Observator » Evenimente » Istorie distrusă bucată cu bucată. Castelele nobilimii transilvănene, bijuterii arhitecturale, se prăbuşesc unul după altul. "În țara asta trăim, asta primim"