Observator » Evenimente » Marea Neagră îşi schimbă culoarea şi devine tot mai verde. De ce se întâmplă asta

Marea Neagră îşi schimbă culoarea şi devine tot mai verde. De ce se întâmplă asta

Imagine ilustrativă - Shutterstock
Editor I.I. | Timp citire: 3 minute
Publicat la 17.11.2026, 14:10 | Modificat la 17.11.2026, 14:10

Marea Neagră îşi schimbă culoarea, iar specialiştii trag un semnal de alarmă. Fenomenul poate avea efecte grave asupra ecosistemului marin, dar şi asupra sănătăţii oamenilor şi turismului.

"În această vară, am mers 38 de kilometri în largul Mării Negre. Se vede cât de mult s-a înverzit apa", a declarat Martin Tomov, reprezentant al organizaţiei Greenpeace Bulgaria. Observaţiile sale sunt confirmate şi de imaginile surprinse din satelit de Agenţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT).

Explicaţia fenomenului din Marea Neagră

Fenomenul se numeşte eutrofizare şi apare atunci când în apă ajung cantităţi prea mari de substanţe nutritive. Acestea provin în special din îngrăşămintele folosite în agricultură şi din dejecţiile animalelor, care sunt spălate de ploi şi ajung în râuri, apoi în mare.

Articolul continuă după reclamă

În aceste condiţii, algele se înmulţesc rapid şi schimbă culoarea apei, din albastru limpede în verde. Problema apare însă atunci când acestea mor şi se descompun. Procesul consumă oxigenul din apă, ceea ce poate duce la sufocarea şi moartea peştilor. În anumite condiţii, descompunerea algelor poate elibera şi gaze toxice, scrie publicaţia European Correspondent.

"Algele blochează şi lumina soarelui, împiedicând supravieţuirea multor organisme. Acest lucru afectează întregul lanţ trofic", a explicat Martin Tomov.

Aproape o treime din apele europene sunt afectate

Potrivit unui raport al Uniunii Europene publicat la începutul acestui an, aproape o treime dintre râurile, lacurile şi apele de coastă ale continentului sunt afectate de eutrofizare. Situaţia este şi mai gravă în cazul apelor marine, unde proporţia ajunge la 81%.

Marea Baltică este unul dintre cele mai afectate exemple. În urmă cu aproximativ zece ani, cel puţin 97% din suprafaţa sa era considerată eutrofizată. În 2021, procentul coborâse doar la 94%.

Pe acelaşi subiect

Nici Marea Neagră nu este ferită. Fiind o mare semiînchisă, schimbă mai greu apa cu alte mări şi oceane. Astfel, substanţele poluante aduse de râuri se acumulează şi rămân în ecosistem. "Aproximativ 70% din eutrofizarea Mării Negre provine din Dunăre", a spus Martin Tomov.

O mare parte dintre substanţele care ajung în râuri provin din agricultură, în special din fermele de animale şi de pe terenurile pe care sunt folosite îngrăşăminte. Uniunea Europeană are încă din 1991 o directivă care obligă statele membre să monitorizeze poluarea cu nitraţi provenită din agricultură şi să limiteze împrăştierea îngrăşămintelor naturale în zonele vulnerabile.

Algele afectează şi turismul

Danemarca se confruntă cu o problemă similară. Aproximativ 59% din suprafaţa ţării este ocupată de terenuri agricole, iar cele aproape 12 milioane de porci produc cantităţi mari de dejecţii, mai mult decât poate absorbi solul în anumite zone.

În septembrie, guvernul danez a încercat să introducă limite pentru poluarea cu azot, după proteste ample ale fermierilor la Copenhaga. Aceştia se tem că folosirea unor cantităţi mai mici de îngrăşăminte ar putea duce la recolte mai slabe.

Efectele se văd şi în turism. Algele ajung pe plaje, unde se descompun şi provoacă un miros neplăcut, care îi poate îndepărta pe turişti.

Există însă şi veşti bune. Nivelurile de nitraţi şi fosfaţi au scăzut treptat în apele europene în ultimii 15 ani, în mare parte datorită regulilor de mediu. Excepţie fac nivelurile de fosfaţi din râuri, care au crescut.

Ce soluţii există pentru salvarea Mării Negre

Specialiştii spun că printre soluţii se numără extinderea zonelor marine protejate, construirea unor staţii de epurare şi reducerea cantităţilor de substanţe poluante care ajung în râuri.

În zonele protejate, scoicile şi midiile se pot dezvolta mai uşor şi se hrănesc cu fitoplancton şi alge. În acelaşi timp, limitarea construcţiilor de pe litoral ajută la protejarea vegetaţiei marine şi a mlaştinilor sărate, care absorb azotul şi fosforul din apă.

Plantarea copacilor de-a lungul râurilor poate crea, de asemenea, o barieră naturală care împiedică o parte dintre poluanţi să ajungă în apă. Reducerea numărului de ferme de animale din apropierea zonelor de coastă ar putea contribui şi ea la limitarea poluării.